ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1465/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1465/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de

06 martie 2006, reclamanta M.F. a chemat în judecată pe pârâții Primăria

Municipiului Pitești, prin Primar, Primarul Municipiului Pitești și SG D. SA,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să desființeze dispoziția

din 02 februarie 2006 și să dispună restituirea în natură a terenului în

suprafață de 663 mp situat în Municipiul Pitești, județul Argeș.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decretul nr. 843 din 25

octombrie 1966 i-a fost expropriată suprafața de 900 mp teren - curți

construcții, precum și casa situată pe acest teren, situate în Pitești, județul

Argeș. Până în prezent Primarul Municipiului Pitești i-a restituit suprafața

totală de 237 mp, alcătuită din două parcele a câte 140 mp și respectiv 97 mp,

însă pârâtul refuză să-i restituie și diferența până la 900 mp, deși aceasta nu

este afectată de amenajări publice. Mai solicită reclamanta, în situația în

care pe teren nu se mai regăsește în întregime suprafața de 663 mp, pentru

diferență să fie despăgubită în echivalent bănesc.

Reclamanta a

arătat că a înțeles să cheme în judecată și SC D. SA întrucât se pretinde că

parcela de 27 mp este afectată de amenajări de utilitate publică, respectiv

este traversată de o conductă de gaze proprietatea sa.

Cu privire la

imobilul casă, reclamanta a arătat că aceasta era construită din cărămidă,

finisată, învelită cu țiglă, fiind compusă din 3 camere, hol, baie, cămară și

verandă. A mai arătat că nu mai este în posesia vreunui document privind suma

încasată și pe care urmează să o restituie și nu este de acord decât cu

despăgubiri bănești.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta SC D.S.R. SRL a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive în ceea ce o privește. În motivare, pârâta a susținut că nu are calitate

procesuală întrucât acțiunea are ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001,

respectiv contestația formulată de reclamanta M.F. împotriva dispoziției emisă

de Primarul Municipiului Pitești, privind restituirea în natură a unui imobil

teren situat în Pitești, județul Argeș, preluat abuziv în anul 1966.

Tribunalul

Argeș, prin sentința civilă nr. 178 din 19 septembrie 2008, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a SG D.S.R. SRL București și a constatat că

această pârâtă nu are calitate procesuală.

A admis

în parte plângerea formulata de redamantâ, a anulat in parte Dispoziția din 02

februarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești și a constatat că petenta

M.F. este îndreptățită la restituirea în natură a terenului în suprafață de 107

mp., respectiv S.3 - în mărime de 57 mp. și SA în mărime de 50 mp, conturate cu

portocaliu pe schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic D.V.,

aflat la filele 108 - 110 la dosarul cauzei, ce face parte integrantă din

dispozitivul sentinței.

Totodată, a fost

menținută în rest Dispoziția din 02 februarie 2006.

În

adoptarea acestei soluții, analizând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1)

C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a SG D.S.R. SA,

instanța de fond a reținut că reclamanta M.F. a formulat contestație împotriva

dispoziției din 2 februarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești,

privind restituirea în natură a imobilului - teren în suprafață de 663 mp

situată în Pitești, județul Argeș.

Cum pârâta SC D.S.R.

SA nu este proprietara terenului în litigiu și cum dispoziția contestată nu

este emisă de această pârâtă, ci de Primarul Municipiului Pitești, instanța a

constatat că SC D.S.R. SA nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

În temeiul

Legii nr. 10/2001 reclamanta a formulat notificare prin care a solicitat

restituirea în natură a unei părți din terenul în suprafață de 900 mp și

despăgubiri bănești pentru restul terenului afectat de construcții, precum și

pentru imobilul casă demolat, situat în Pitești, județul Argeș.

Prin dispoziția

din 02 februarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești a fost respinsă

cererea de restituire în natură a imobilului teren situat în Pitești, pe motiv

că acesta este ocupat de construcții noi și alte amenajări de utilitate

publică, zona funcțională a acestuia și conducte cu gaze și canalizare. A fost

respinsă cererea de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul teren și

construcții, întrucât această măsura reparatorie excede prevederilor legale.

S-a

propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri

acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru suprafața de

363 mp, ce reprezintă diferența dintre terenul expropriat de 600 mp și terenul

de 237 mp cu cât reclamanta a fost pusă în posesie, precum și pentru

construcția în prezent demolată în suprafață de 73 mp Dispoziția din 2006 a

fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.

S-a reținut ca

reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la restituire, în sensul

cerut de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, întrucât prin Decretul nr. 843

din 25 octombrie 1966 a fost expropriată cu suprafața de 600 m.p. teren și 73 mp

construcții, imobile situate în Pitești, județul Argeș (filele 70 - 71).

Reclamanta a

fost pusă în posesie pe vechiul amplasament cu suprafața totală de 237 mp,

formată din două parcele de 140 mp și respectiv 97 mp.

Expertul a

identificat, după stabilirea limitei și aliniamentului de expropriere,

suprafața de 600 mp ce a făcut obiectul măsurii de preluare a imobilului de

către stat și a concluzionat că, în afară de cei 140 mp ce i-au fost restituiți

reclamantei, acesteia i se mai poate restitui și suprafața de 107 mp compusă

din două parcele de 57 mp și respectiv 50 mp conturate cu portocaliu în planul

de situație.

Atât din

schița anexă la raportul de expertiză tehnică cât și din schița efectuată în

completarea acestui raport de expertiză, a rezultat că terenul de 27 mp ce

desparte parcela S.l de 140 mp de parcela S.2 de 97 mp este traversat de o

rețea de alimentare cu gaz ce deservește blocurile 44 și 45.

Potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care

s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții

autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții din

teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea

afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică a localităților

urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Deci, pentru

suprafața ocupata de construcții noi și cea afectată servituti legale și alte

amenajări de utilitate publică, se acordă despăgubiri în condițiile legii

speciale.

În art. 10.3

din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Norme Metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 se arată că sintagma amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate

unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse amenajării

destinate a deservi nevoilor comunității, și anume căile de comunicații, dotări

tehnico-edilitare, subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol,

etc), amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, etc.

Având în

vedere că suprafața de 27 mp situată între parcela S.l și parcela S.2 este

traversată de o rețea de alimentare cu gaze ce deservește blocurile, precum și

dispozițiile legale mai sus menționate, instanța a constatat că această

suprafață nu poate fi restituită în natură reclamantei.

La ultimul

termen de judecată, reclamanta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri,

printre care și un act de vânzare din care rezultă că autorii săi I.D. și G. au

deținut în Pitești suprafața de 900 mp.

Întrucât acest

înscris nu a fost transpus în teren în cadrul unei expertize tehnice de

specialitate, iar reclamanta a arătat instanței că nu mai solicită alte probe

în dovedirea dreptului său, precum și faptul că exproprierea s-a realizat pe

numele reclamantei pentru suprafața de 600 m.p., instanța nu a reținut acest

înscris.

Cererea

reclamantei de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilul - construcție

și pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură a fost privită ca

neîntemeiată, întrucât dispoziția atacată a fost emisă după intrarea în vigoare

a Legii nr. 247/2005, iar legea specială reparatorie, în forma republicată și

modificată, reglementează doar două categorii de masuri reperatorii în echivalent:

compensarea cu alte bunuri sau servicii și respectiv despăgubiri acordate în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a Normelor Metodologice de

aplicare a Titlului VII aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.

Având în vedere că art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 republicată consacră principiul restituirii în natură a

imobilelor preluate abuziv și numai în cazul în care această măsură nu este

posibilă se acordă despăgubiri, iar apartenența terenurilor la domeniul public

nu împiedică restituirea în natură a acestora, precum și constatările

expertului în sensul că cele două parcele S.3 și S.4 în suprafață totală de 107

m.p. sunt libere și pot fi restituite reclamantei, instanța, conform acestor

dispoziții legale și în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a admis

în parte plângerea formulată de reclamantă, în modalitatea mai sus prezentată.

Pe cale

de consecință, observând că în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (7)

din Legea nr. 10/2001, în cazul exproprierii măsurile reparatorii constau în

compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către

entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei

îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, privind

regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv, s-a constatat că pentru diferența de teren până la 600 m.p.,

respectiv suprafața de 256 mp și construcția demolată, reclamanta este

îndreptățită la despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005.

Împotriva

sentinței civile nr. 178 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș,

au formulat în termen apel pârâții Municipiul Pitești prin primar, Primarul

Municipiului Pitești și Primăria Municipiului Pitești, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea apelului se arată că în mod greșit s-a admis acțiunea reclamantei și

s-a dispus restituirea în natură a terenului de 107 mp, format din două

suprafețe de 57 mp și 50 mp. Terenul nu poate fi restituit în natură, întrucât

acesta nu este teren liber, fiind afectat de traversarea unei conducte de gaze,

existând posibilitatea să fie și conducte de apă, situație neverificată însă.

Această stare de fapt este confirmată de probele administrate în cauză, așa

încât se impune admiterea apelului și pe fond respingerea acțiunii.

civilă nr. 59/ A din 2 martie 2009 pronunțată de Curtea de apel Pitești, secția

civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru

cauze cu minori și de familie, s-au respins ca nefondate apelurile declarate în

cauză, pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 republicată, de regulă imobilele preluate în mod abuziv

se restituie în natură. Principiul înscris în acest articol trebuie să

guverneze restituirea în natură a terenurilor libere, care se află într-una din

situațiile prevăzute de alin. (2) și (3) ale art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Cu expertiza

efectuată în cauză de expert D.V. (fila. 108, 110), instanța a stabilit

porțiunile de teren ce pot fi restituite în natură și care nu sunt afectate de

utilități publice, pe schiță fiind arătat traseul conductei de gaze (fila 110).

Această stare de fapt este confirmată și de expertiza efectuată în cauză de

expert ing. D.I. (fila 200 - 202), părțile nefăcând obiecțiuni la această

lucrare. De aceea a și fost restituită în natură doar o parte de teren,

respectiv suprafețele de 50 mp și 57 mp, întrucât pentru restul instanța a

apreciat în raport de probele dosarului că nu sunt îndeplinite condițiile

cerute de lege pentru restituirea în natură.

Împotriva

deciziei de apel au formulat cerere de recurs pârâții - apelanți, în susținerea

căreia au arătat următoarele:

Cu ocazia

judecării apelului s-a solicitat instanței să se verifice dacă terenurile

restituite în natură sunt libere în sensul arătat de art. 2 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001.

Nu s-a ținut

cont de faptul că terenul în litigiu este ocupat de construcții noi, zona

funcțională a acestuia, precum și conducte de gaze și canalizare.

Nu s-a luat în

considerație critica de apel în sensul că din probatoriul administrat în cauză,

inclusiv din raportul de expertiză dispus în cauză, reiese faptul ca terenul în

litigiu este afectat de conducte de gaze și de conducte de apă.

Expertul

desemnat în cauză a înțeles să cerceteze situația de fapt din teren numai în

ceea ce privește existența unor detalii de sistematizare la suprafața acestuia;

la efectuarea expertizei trebuia să participe și specialiști ai SC A.C. SA.

A

nalizând decizia de aței în raport de criticile formulate, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat în considerarea celor ce succed.

Potrivit art. 2

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fostul proprietar poate obține restituirea în

natură a terenului rămas liber, iar pentru cel ocupat de construcții noi,

autorizate, cel afectat servitutilor legale și altor amenajări de utilitate

publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc

în echivalent.

Cu referire la

raporturile de expertiză efectuate în cauză, s-a confirmat de instanța de apel

sentința primei instanțe, în sensul că terenurile restituite în natură sunt

libere, fiind indicat clar pe schiță traseul conductei de gaze. A reținut

totodată instanța că părțile nu au formulat obiecțiuni la ultimul raport de

expertiză, care a fost dispus în cauză de prima instanță în completarea celui

inițial.

În raport de

această situație de fapt, care nu mai poate fi reapreciată de instanța de

recurs, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, sus­menționate.

Critica

referitoare la expertiza tehnică efectuată în cauză nu se circumscrie

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Constatând,

prin urmare, că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale

incidente, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează

să facă aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună

respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de pârâții Municipiul Pitești, prin primar, Primarul

municipiului Pitești și Primăria municipiului Pitești împotriva Deciziei nr. 59/

A din data de 11 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte

de muncă și asigurări sociale, minori și de familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2010.