ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5384/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 970/275/2007 la Judecătoria Panciu, reclamantul O.A. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar de pe lângă Primăria Țifești, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Vrancea și Agenția Domeniilor Statului, solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 600.000 lei, reprezentând contravaloarea investițiilor pe care trebuie să le facă pentru ca terenul în suprafață de 19,60 ha. vie din care a fost pus în posesie să poată fi încadrat în această categorie. Prin sentința civilă nr. 862/2007, Judecătoria Panciu a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și în baza art. 2 pct. 1 lit. b) și art. 158 C. proc.

civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția civilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea are ca obiect pretenții în valoare de peste 500.000 lei, ceea ce atrage competența materială a secției civile a tribunalului. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la nr. 3231/91/2007. Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 724 din 13 decembrie 2007, a admis excepția de necompetență materială de soluționare a cauzei și a dispus trimiterea dosarului la Judecătoria Panciu. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, că acțiunea are ca obiect, o cerere în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2000, Legea fondului funciar.

Curtea de Apel Galați, secția civilă prin sentința nr. 2/F – C.C. din 5 februarie 2008, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, cu motivarea că acțiunea reclamantului O.A., excede dispozițiilor legii fondului funciar, acesta solicitând obligarea pârâților Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Vrancea și Agenția Domeniilor Statului la plata sumei de 600.000 lei reprezentând contravaloarea investițiilor pe care le va face pentru plantarea cu viță de vie a terenului cu care a fost pus în posesie. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul O.A., criticând-o ca nelegală, întrucât litigiul dedus judecății este unul de fond funciar, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. (1 2 ) și art. 4 alin. (1 8 ) din Legea nr. 1/2000.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 4 alin. (1 8 ) din Legea nr. 1/2000 „în situația în care nu se optează pentru despăgubiri plătite de către investitor sau în situația în care fostul proprietar și investitorul nu ajung la un acord în termenul prevăzut de art. 1 4 , fostul proprietar va primi teren pe alt amplasament, acceptat de acesta, sau despăgubiri de la stat, atât pentru teren cât și pentru investițiile dovedite la data preluării terenului, în condițiile legii”. În speță, recurentul a fost pus în posesie la data de 7 februarie 2007, semnând procesul verbal fără obiecțiuni. Epuizând procedura reconstituirii dreptului de proprietate, recurentul a solicitat instanței obligarea pârâților la plata sumei de 600.000 lei, reprezentând contravaloarea investițiilor pe care trebuie să le facă pentru terenul în suprafață de 19,60 ha, pe care urmează să planteze viță de vie, pentru a fi încadrat în această categorie.

Evident că o astfel de acțiune excede cadrului procesual stabilit de Legea nr. 1/2000, cum corect a stabilit și curtea de apel. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantul O.A. împotriva sentinței civile nr. 2/F – CC pronunțată de Curtea de Apel Galați, fiind nefondat va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.A. împotriva sentinței nr. 2/F – CC din 5 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2008.