ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.10.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5384/2008

HOTĂRÂRE
02.10.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5384/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr.

970/275/2007 la Judecătoria Panciu, reclamantul O.A. a chemat în judecată pe

pârâtele Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar de pe lângă

Primăria Țifești, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Vrancea și Agenția Domeniilor

Statului, solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 600.000 lei,

reprezentând contravaloarea investițiilor pe care trebuie să le facă pentru ca

terenul în suprafață de 19,60 ha. vie din care a fost pus în posesie să poată

fi încadrat în această categorie.

Prin sentința civilă nr. 862/2007,

Judecătoria Panciu a admis excepția de necompetență materială a acestei

instanțe și în baza art. 2 pct. 1 lit. b) și art. 158 C. proc. civ., a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția

civilă.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că acțiunea are ca obiect pretenții în valoare de peste

500.000 lei, ceea ce atrage competența materială a secției civile a

tribunalului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Vrancea la nr. 3231/91/2007.

Tribunalul Vrancea, prin sentința

civilă nr. 724 din 13 decembrie 2007, a admis excepția de necompetență

materială de soluționare a cauzei și a dispus trimiterea dosarului la

Judecătoria Panciu.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut, că acțiunea are ca obiect, o cerere în despăgubiri întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2000, Legea fondului funciar.

Curtea de Apel Galați, secția civilă

prin sentința nr. 2/F – C.C. din 5 februarie 2008, a stabilit competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, cu motivarea că acțiunea

reclamantului O.A., excede dispozițiilor legii fondului funciar, acesta

solicitând obligarea pârâților Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Vrancea și Agenția

Domeniilor Statului la plata sumei de 600.000 lei reprezentând contravaloarea

investițiilor pe care le va face pentru plantarea cu viță de vie a terenului cu

care a fost pus în posesie.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul O.A., criticând-o ca nelegală, întrucât litigiul

dedus judecății este unul de fond funciar, așa cum rezultă din dispozițiile

art. 3 alin. (1

2

) și art. 4 alin. (1

8

) din Legea nr.

1/2000.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 4 alin. (1

8

)

din Legea nr. 1/2000 „în situația în care nu se optează pentru despăgubiri

plătite de către investitor sau în situația în care fostul proprietar și

investitorul nu ajung la un acord în termenul prevăzut de art. 1

4

,

fostul proprietar va primi teren pe alt amplasament, acceptat de acesta, sau

despăgubiri de la stat, atât pentru teren cât și pentru investițiile dovedite

la data preluării terenului, în condițiile legii”.

În speță, recurentul a fost pus în

posesie la data de 7 februarie 2007, semnând procesul verbal fără obiecțiuni.

Epuizând procedura reconstituirii

dreptului de proprietate, recurentul a solicitat instanței obligarea pârâților

la plata sumei de 600.000 lei, reprezentând contravaloarea investițiilor pe

care trebuie să le facă pentru terenul în suprafață de 19,60 ha, pe care

urmează să planteze viță de vie, pentru a fi încadrat în această categorie.

Evident că o astfel de acțiune

excede cadrului procesual stabilit de Legea nr. 1/2000, cum corect a stabilit

și curtea de apel.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de reclamantul O.A. împotriva sentinței civile nr. 2/F – CC

pronunțată de Curtea de Apel Galați, fiind nefondat va fi respins în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul O.A. împotriva sentinței nr. 2/F – CC din 5 februarie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie

2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3306/2010
Asupra recursului civil de față, Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința nr. 432 din 10 iunie 2008, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a respins excepția prematurității acțiunii și a admis în parte acțiu
ÎCCJ 2007-03-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2525/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Contestatorul S.A.A. a solicitat Tribunalului Vrancea, instanța pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. 445/C/2006, în contradictoriu cu Primări
ÎCCJ 2009-05-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5450/2009
fiind în suprafață de 629,15 mp, a cărui restituire s-a dispus prin sentință. Împotriva sentinței civile nr. 403 din 22 septembrie 2005 a Tribunalului Vrancea a declarat apel pârâta Primăria Orașului Odobești, criticând-o pentru nelegalitat
ÎCCJ 2009-05-11
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5392/2009
la Prefectura Județului Vrancea, competentă a stabili despăgubirile. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, iar Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 69 A din 10 noiembrie 2002 a admis apelul și a schimbat în parte
ÎCCJ 2010-06-03
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3471/2010
nți potrivit Hotărârii 144, 145/2006 a Comisiei Județene Vrancea de aplicare a Legii nr. 247/2005 însă reclamanții prin mandatar au refuzat-o pentru că nu ar fi fost aceeași categorie de vegetație forestieră ca în 1948 (fila 181 dosar fond)
Sursă