ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.06.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3636/2011

HOTĂRÂRE
22.06.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3636/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de revizuire de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 1748 din 24 martie

2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, au fost admise recursurile declarate de Guvernul

României, Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și Municipiul Oradea,

prin primar, împotriva sentinței nr. 2.060 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost modificată

sentința atacată, în sensul că, a fost admisă cererea de intervenție accesorie

a Municipiului Oradea și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta

Mănăstirea „Sfintei Cruci” Oradea, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor

de judecată în sumă de 25 lei către Municipiul Oradea.

Împotriva acestei decizii, la data

de 30 martie 2011 și în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

Mănăstirea „Sfintei Cruci” Oradea a formulat cerere de revizuire, solicitând

schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii ca nefondate a recursurilor

declarate de Guvernul României, Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și

Municipiului Oradea împotriva sentinței nr. 2060 din 29 aprilie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii, s-a susținut

că au fost descoperite înscrisuri noi, despre existența cărora revizuienta nu a

avut cunoștință la data judecării recursurilor, deoarece nu se aflau la Oficiul

Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Revizuienta a precizat că, la data

de 10 mai 2011 a intrat în posesia următoarelor acte noi, eliberate sub nr. 354

de Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale: C.F. 3174 Oradea pagina 1,

B) Foaia de proprietate, pagina 3 la B) Foaia de proprietate poziția 203 din C.F.

3174, B) Foaia de proprietate verso pagina 4 la poziția 2 din C.F. 10380, B)

Foaia de proprietate din C.F. 10380 verso pagina 4 poziția 3.

Din aceste acte, s-a susținut că

rezultă existența unor terenuri diferite, în sensul că, mănăstirii i s-au dat

în folosință terenurile care figurează în C.F. 3174 la A. XVII cu nr. de ordine de la 1-12, iar Municipiul Oradea are în posesie terenul indicat în C.F.

3174, dar la A.1. înregistrat de la nr. 1-490, unde nu apar numerele topo care corespund

terenurilor date în folosință mănăstirii.

Revizuienta a invocat de asemenea

principiul securității juridice și principiul încrederii legitime, consacrate

în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a

Comunităților Europene, care impuneau ca actul administrativ atacat în cauză să

fundamenteze soluțiile contradictorii luate într-un timp atât de scurt, în

condițiile în care s-a efectuat deja investiții de aproximativ 1.000.000 lei în

imobilul alocat mănăstirii pe durată nedeterminantă.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca nefondată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 322

pct. 2 C. proc. civ., care constituie temeiul juridic al prezentei cauze,

revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare,

precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul,

se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare

, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților.

Din interpretarea acestor prevederi

legale rezultă că, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută în cazul

descoperirii unui înscris de o importanță hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii,

care nu a fost prezentat inițial, independent de voința părții, dar care exista

la momentul judecății și nu a fost depus în instanță din cauza reținerii lui de

partea adversă ori dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Această reglementare este de

strictă interpretare, condiționând admiterea cererii de revizuire de

descoperirea ulterioară judecății a unor acte noi, dar și de imposibilitatea prezentării

lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părților.

Deși a susținut că înscrisurile depuse

ca acte noi pentru cererea de revizuire formulată au fost primite după pronunțarea

deciziei atacate, la data de 10 mai 2011, revizuienta nu a dovedit reținerea lor

de către partea adversă sau existența unei împrejurări care să fi împiedicat procurarea

lor pe parcursul judecării cauzei.

În consecință aceste acte nu

îndeplinesc condițiile impuse de lege pentru existența și concludența

înscrisurilor invocate ca temei al revizuirii, astfel că nu poate fi retractată

decizia atacată prin calea extraordinară de atac exercitată.

De altfel, în jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că, revizuirea nu poate fi admisă ca

o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluționat definitiv

și că, numai erorile care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri

judiciare, pot justifica o derogare de principiul securității juridice pe

motivul că nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac

(Sergey Petrov c.Rusiei, nr. 1861/2005, parag.28 din 10 mai 2007, Pehenitehny

c.Rusiei hotărârea nr. 30.422/2003, parag. 26 din 14 februarie 2008).

Pentru considerentele expuse, constatând

că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute limitativ de dispozițiile art. 322

pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca nefondată.

În temeiul dispozițiilor art. 274

cheltuieli de judecată în sumă de 341,66 lei .

Respinge cererea de revizuire

formulată de Mănăstirea „Sfintei Cruci" Oradea împotriva deciziei nr. 1748

din 24 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Obligă revizuienta la plata sumei

de 341,66 lei cheltuieli de judecată către intimatul Municipiul Oradea, prin Primar.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 iunie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-24
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1748/2011
ins ca nefondat prin Decizia nr. 4106 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. La data de 28 octombrie 2009 s-a formulat în cauză cerere de intervenție în interes
ÎCCJ 2011-09-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4176/2011
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 1748 din 24 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis r
ÎCCJ 2009-10-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4106/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 14 ianuarie 2009, reclamanta Mănăstirea Sfintei Cruci Oradea, a chemat în judecată Guvernul României solicitând anularea H.G. n
ÎCCJ 2007-06-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3261/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 64/CA/2007 - P.I. din 5 aprilie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis, în par
ÎCCJ 2011-10-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4909/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea Curții de Apel Oradea Prin încheierea camerei de consiliu din 26 mai 2011, Curtea de Apel Oradea a respins ca neînte
Sursă