ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3636/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1748 din 24 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost admise recursurile declarate de Guvernul României, Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și Municipiul Oradea, prin primar, împotriva sentinței nr. 2.060 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost modificată sentința atacată, în sensul că, a fost admisă cererea de intervenție accesorie a Municipiului Oradea și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Mănăstirea „Sfintei Cruci” Oradea, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 25 lei către Municipiul Oradea.

Împotriva acestei decizii, la data de 30 martie 2011 și în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Mănăstirea „Sfintei Cruci” Oradea a formulat cerere de revizuire, solicitând schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii ca nefondate a recursurilor declarate de Guvernul României, Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și Municipiului Oradea împotriva sentinței nr. 2060 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În motivarea cererii, s-a susținut că au fost descoperite înscrisuri noi, despre existența cărora revizuienta nu a avut cunoștință la data judecării recursurilor, deoarece nu se aflau la Oficiul Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Revizuienta a precizat că, la data de 10 mai 2011 a intrat în posesia următoarelor acte noi, eliberate sub nr. 354 de Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale: C.F. 3174 Oradea pagina 1, B) Foaia de proprietate, pagina 3 la B) Foaia de proprietate poziția 203 din C.F. 3174, B) Foaia de proprietate verso pagina 4 la poziția 2 din C.F. 10380, B) Foaia de proprietate din C.F. 10380 verso pagina 4 poziția 3. Din aceste acte, s-a susținut că rezultă existența unor terenuri diferite, în sensul că, mănăstirii i s-au dat în folosință terenurile care figurează în C.F. 3174 la A. XVII cu nr. de ordine de la 1-12, iar Municipiul Oradea are în posesie terenul indicat în C.F. 3174, dar la A.1. înregistrat de la nr. 1-490, unde nu apar numerele topo care corespund terenurilor date în folosință mănăstirii.

Revizuienta a invocat de asemenea principiul securității juridice și principiul încrederii legitime, consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care impuneau ca actul administrativ atacat în cauză să fundamenteze soluțiile contradictorii luate într-un timp atât de scurt, în condițiile în care s-a efectuat deja investiții de aproximativ 1.000.000 lei în imobilul alocat mănăstirii pe durată nedeterminantă. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca nefondată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., care constituie temeiul juridic al prezentei cauze, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare , reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută în cazul descoperirii unui înscris de o importanță hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, care nu a fost prezentat inițial, independent de voința părții, dar care exista la momentul judecății și nu a fost depus în instanță din cauza reținerii lui de partea adversă ori dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Această reglementare este de strictă interpretare, condiționând admiterea cererii de revizuire de descoperirea ulterioară judecății a unor acte noi, dar și de imposibilitatea prezentării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părților. Deși a susținut că înscrisurile depuse ca acte noi pentru cererea de revizuire formulată au fost primite după pronunțarea deciziei atacate, la data de 10 mai 2011, revizuienta nu a dovedit reținerea lor de către partea adversă sau existența unei împrejurări care să fi împiedicat procurarea lor pe parcursul judecării cauzei. În consecință aceste acte nu îndeplinesc condițiile impuse de lege pentru existența și concludența înscrisurilor invocate ca temei al revizuirii, astfel că nu poate fi retractată decizia atacată prin calea extraordinară de atac exercitată.

De altfel, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că, revizuirea nu poate fi admisă ca o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluționat definitiv și că, numai erorile care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de principiul securității juridice pe motivul că nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac (Sergey Petrov c.Rusiei, nr. 1861/2005, parag.28 din 10 mai 2007, Pehenitehny c.Rusiei hotărârea nr. 30.422/2003, parag. 26 din 14 februarie 2008). Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute limitativ de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca nefondată. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. , revizuienta va fi obligată să plătească intimatului Municipiul Oradea cheltuieli de judecată în sumă de 341,66 lei .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de Mănăstirea „Sfintei Cruci" Oradea împotriva deciziei nr. 1748 din 24 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Obligă revizuienta la plata sumei de 341,66 lei cheltuieli de judecată către intimatul Municipiul Oradea, prin Primar. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.