ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4106/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4106/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 14 ianuarie 2009, reclamanta Mănăstirea Sfintei Cruci Oradea, a chemat în judecată Guvernul României
solicitând anularea H.G. nr. 1561/2008, privind transmiterea unui imobil din domeniul
public al Statului și din administrarea M.C.C. pentru Mănăstirea Sfintei Cruci
din Oradea, în domeniul public al Municipiului Oradea și în administrarea
Consiliului Local al Municipiului Oradea, județul Bihor.
Totodată, reclamanta a solicitat
suspendarea executării hotărârii până la soluționarea definitivă și irevocabilă
a cauzei, susținând pentru aceasta caracterul discreționar al H.G. nr. 1561/2008
care nu ține cont de buna sa credință în administrarea terenului în cauză, de
investițiile realizate pe acest teren și mai ales de faptul că cele două corpuri
de clădire nu figurează în inventarul domeniului public al Ministerului
Culturii.
Prin încheierea de ședință
din 9 aprilie 2009, Curtea de Apel București a dispus suspendarea executării H.G.
nr. 1561/2008 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei reținând pentru
aceasta că există indicii temeinice de natură să pună la îndoială legalitatea
actului administrativ cât și iminența unei pagube în cazul executării actului.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs Guvernul României care a susținut că proprietarul terenului
este Statul Român, astfel încât aparența de legalitate a măsurii dispuse nu
poate fi pusă la îndoială, prerogativele dreptului de administrare acordat M.C.
neputând fi exercitate decât în limitele acestei hotărâri. În plus hotărârea de
guvern a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind
normele de tehnică legislativă.
În ce privește condiția pagubei
iminente, în opinia recurentului, ea nu a fost dovedită, investițiile susținute
de reclamantă fiind realizate fără autorizare legală.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului
administrativ unilateral poate fi solicitată în cazuri bine justificate și pentru
prevenirea unei pagube iminente.
Definind „cazul bine
justificat” art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 are în vedere împrejurările
legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială
serioasă în privința legalității actului administrativ.
Or, în condițiile în care
din succesiunea actelor normative în baza cărora rezultă că imobilele în discuție
au fost date reclamantei în folosință gratuită și pe o perioadă nedeterminată,
emiterea hotărârii de guvern contestată a fost corect apreciată ca fiind
abuzivă și discreționară.
Aceasta cu atât mai mult cu
cât a fost motivată exclusiv de solicitarea lor de către Consiliul Local al
Municipiului Oradea pentru realizarea unor proiecte proprii.
În ce privește paguba
iminentă executarea H.G. nr. 1561/2008 prin preluarea terenului și
construcțiilor aferente de către Consiliul Local Oradea și posibila demolare
pentru realizarea proiectelor proprii, în mod evident va avea pentru reclamanta
care a ocazionat cheltuieli cu lucrări de întreținere și amenajare, consecințe
greu de remediat după cum legal și temeinic a reținut Curtea de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Guvernul României împotriva Încheierii din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 octombrie 2009.