ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4106/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4106/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 14 ianuarie 2009, reclamanta Mănăstirea Sfintei Cruci Oradea, a chemat în judecată Guvernul României solicitând anularea H.G. nr. 1561/2008, privind transmiterea unui imobil din domeniul public al Statului și din administrarea M.C.C. pentru Mănăstirea Sfintei Cruci din Oradea, în domeniul public al Municipiului Oradea și în administrarea Consiliului Local al Municipiului Oradea, județul Bihor. Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării hotărârii până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, susținând pentru aceasta caracterul discreționar al H.G. nr. 1561/2008 care nu ține cont de buna sa credință în administrarea terenului în cauză, de investițiile realizate pe acest teren și mai ales de faptul că cele două corpuri de clădire nu figurează în inventarul domeniului public al Ministerului Culturii.
Prin încheierea de ședință din 9 aprilie 2009, Curtea de Apel București a dispus suspendarea executării H.G. nr. 1561/2008 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei reținând pentru aceasta că există indicii temeinice de natură să pună la îndoială legalitatea actului administrativ cât și iminența unei pagube în cazul executării actului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Guvernul României care a susținut că proprietarul terenului este Statul Român, astfel încât aparența de legalitate a măsurii dispuse nu poate fi pusă la îndoială, prerogativele dreptului de administrare acordat M.C. neputând fi exercitate decât în limitele acestei hotărâri. În plus hotărârea de guvern a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
În ce privește condiția pagubei iminente, în opinia recurentului, ea nu a fost dovedită, investițiile susținute de reclamantă fiind realizate fără autorizare legală. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Definind „cazul bine justificat” art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 are în vedere împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Or, în condițiile în care din succesiunea actelor normative în baza cărora rezultă că imobilele în discuție au fost date reclamantei în folosință gratuită și pe o perioadă nedeterminată, emiterea hotărârii de guvern contestată a fost corect apreciată ca fiind abuzivă și discreționară.
Aceasta cu atât mai mult cu cât a fost motivată exclusiv de solicitarea lor de către Consiliul Local al Municipiului Oradea pentru realizarea unor proiecte proprii. În ce privește paguba iminentă executarea H.G. nr. 1561/2008 prin preluarea terenului și construcțiilor aferente de către Consiliul Local Oradea și posibila demolare pentru realizarea proiectelor proprii, în mod evident va avea pentru reclamanta care a ocazionat cheltuieli cu lucrări de întreținere și amenajare, consecințe greu de remediat după cum legal și temeinic a reținut Curtea de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva Încheierii din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.