ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4573/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 11 iunie 2008

și completată ulterior, reclamanta P.I.A. a chemat în judecată Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Inspectoratul Județean de Poliție Botoșani,

Ministerul Administrației și Internelor, Prefectura județului Botoșani,

Primăria Comunei Mihăileni și Asociația Județeană de Vânătoare și Pescuit

Sportiv Botoșani, solicitând obligarea pârâților de a exclude din arealul

fondului de vânătoare 47 Dersca cele 10 ha proprietate personală, situate în intravilanul și extravilanul satului Rogojești.

Prin sentința nr. 161 din 16 decembrie 2008,

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile față de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale și pentru lipsa calității procesuale pasive

față de ceilalți pârâți.

La data de 24 martie 2009, reclamanta a formulat

o nouă acțiune cu același obiect, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ce a fost soluționată de aceeași instanță prin

sentința nr. 220 din 6 noiembrie 2009.

Prin această hotărâre, s-a admis în parte

acțiunea și s-a dispus modificarea în parte a Ordinului nr. 193/2002 emis de

pârât, în sensul rearondării fondului cinegetic gestionat de Asociația

Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Botoșani prin excluderea

suprafeței de 38.337 mp teren intravilan din satul Rogojești, comuna Mihăileni,

județul Botoșani.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a

reținut că reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 10 ha, dispus în două parcele, respectiv 38.337 mp situate în intravilanul comunei Mihăileni și

61.663 mp amplasați în extravilanul aceleiași localități.

Întrucât prin Ordinul nr. 193/2002 pârâtul a

aprobat constituirea fondului de vânătoare 48 Dersca în care este inclus și

terenul proprietatea reclamantei, instanța a apreciat că se impune rearondarea

acestui areal, prin excluderea numai a suprafeței amplasate în intravilan.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta

P.I.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că și terenul din

extravilan trebuie exclus din fondul de vânătoare, parte din suprafață fiind

pășune sau livezi, iar altă parte fiind situată foarte aproape de localitate și

expusă permanent pericolelor în cazul organizării acțiunilor de vânătoare.

La data de 12 mai 2010 pârâtul a solicitat

introducerea în cauză a Ministerului Mediului și Pădurilor, ca autoritate

publică centrală care răspunde de silvicultură, cerere admisă prin încheierea

din 19 mai 2010.

Examinând cauza în raport de motivele invocate

și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va

constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, din actele dosarului rezultă că terenul

proprietatea reclamantei, situat în extravilanul comunei Mihăileni a fost

inclus în fondul cinegetic cu respectarea criteriilor și condițiilor prevăzute

de Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic.

Astfel, potrivit art. 1 lit. i) din lege, fondul

cinegetic este definit ca unitatea de gospodărire cinegetică, constituită din

fauna de interes cinegetic și suprafața de teren, indiferent de proprietar și

astfel delimitată încât să asigure o stabilitate cât mai mare faunei de interes

cinegetic în interiorul său.

Potrivit aceluiași text de leg nu se includ în

fondurile cinegetice suprafețele din intravilan.

De asemenea, în art. 4 alin. (2) din același act

normativ este prevăzută obligația deținătorilor cu orice titlu ai acestor

terenuri incluse în fondurile cinegetice de a permite desfășurarea acțiunilor

de vânătoare autorizate pe terenurile ce le dețin sau aparțin, cu condiția ca

participanții să dețină autorizație de vânătoare care dovedește în sensul

legii, consimțământul proprietarului.

Împrejurările invocate de reclamantă, care de

altfel, nu au fost probate, constituie chestiuni de fapt care nu impietează

asupra legalității Ordinului nr. 193/2002 privind reactualizarea delimitării

fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, act prin care s-au

întocmit centralizatoarele fondurilor cinegetice, schițele și hărțile acestora

la nivel județean și la nivel național.

Referitor la susținerea privind lipsa consimțământului

reclamantei la emiterea unor autorizații de vânătoare de către Asociația

Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Botoșani nici acest aspect nu

poate fi reținut ca temei pentru anularea parțială a ordinului, putând

constitui eventual motiv de nelegalitate a respectivelor autorizații, acte ce nu

formează obiectul acestui litigiu.

În consecință, nefăcându-se dovada încălcării

prevederilor legale prin menținerea în fondul cinegetic al terenului

proprietatea reclamantei, situat în extravilan, criticile aduse sentinței sunt

neîntemeiate, Curtea urmând a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de P.I.A.,

împotriva sentinței civile nr. 220

din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

octombrie 2010.