ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4573/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 11 iunie 2008 și completată ulterior, reclamanta P.I.A. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Inspectoratul Județean de Poliție Botoșani, Ministerul Administrației și Internelor, Prefectura județului Botoșani, Primăria Comunei Mihăileni și Asociația Județeană de Vânătoare și Pescuit Sportiv Botoșani, solicitând obligarea pârâților de a exclude din arealul fondului de vânătoare 47 Dersca cele 10 ha proprietate personală, situate în intravilanul și extravilanul satului Rogojești. Prin sentința nr. 161 din 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile față de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și pentru lipsa calității procesuale pasive față de ceilalți pârâți.

La data de 24 martie 2009, reclamanta a formulat o nouă acțiune cu același obiect, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ce a fost soluționată de aceeași instanță prin sentința nr. 220 din 6 noiembrie 2009. Prin această hotărâre, s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus modificarea în parte a Ordinului nr. 193/2002 emis de pârât, în sensul rearondării fondului cinegetic gestionat de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Botoșani prin excluderea suprafeței de 38.337 mp teren intravilan din satul Rogojești, comuna Mihăileni, județul Botoșani. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 10 ha, dispus în două parcele, respectiv 38.337 mp situate în intravilanul comunei Mihăileni și 61.663 mp amplasați în extravilanul aceleiași localități.

Întrucât prin Ordinul nr. 193/2002 pârâtul a aprobat constituirea fondului de vânătoare 48 Dersca în care este inclus și terenul proprietatea reclamantei, instanța a apreciat că se impune rearondarea acestui areal, prin excluderea numai a suprafeței amplasate în intravilan. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta P.I.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că și terenul din extravilan trebuie exclus din fondul de vânătoare, parte din suprafață fiind pășune sau livezi, iar altă parte fiind situată foarte aproape de localitate și expusă permanent pericolelor în cazul organizării acțiunilor de vânătoare. La data de 12 mai 2010 pârâtul a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Mediului și Pădurilor, ca autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură, cerere admisă prin încheierea din 19 mai 2010. Examinând cauza în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, din actele dosarului rezultă că terenul proprietatea reclamantei, situat în extravilanul comunei Mihăileni a fost inclus în fondul cinegetic cu respectarea criteriilor și condițiilor prevăzute de Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic. Astfel, potrivit art. 1 lit. i) din lege, fondul cinegetic este definit ca unitatea de gospodărire cinegetică, constituită din fauna de interes cinegetic și suprafața de teren, indiferent de proprietar și astfel delimitată încât să asigure o stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul său. Potrivit aceluiași text de leg nu se includ în fondurile cinegetice suprafețele din intravilan.

De asemenea, în art. 4 alin. (2) din același act normativ este prevăzută obligația deținătorilor cu orice titlu ai acestor terenuri incluse în fondurile cinegetice de a permite desfășurarea acțiunilor de vânătoare autorizate pe terenurile ce le dețin sau aparțin, cu condiția ca participanții să dețină autorizație de vânătoare care dovedește în sensul legii, consimțământul proprietarului. Împrejurările invocate de reclamantă, care de altfel, nu au fost probate, constituie chestiuni de fapt care nu impietează asupra legalității Ordinului nr. 193/2002 privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, act prin care s-au întocmit centralizatoarele fondurilor cinegetice, schițele și hărțile acestora la nivel județean și la nivel național.

Referitor la susținerea privind lipsa consimțământului reclamantei la emiterea unor autorizații de vânătoare de către Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Botoșani nici acest aspect nu poate fi reținut ca temei pentru anularea parțială a ordinului, putând constitui eventual motiv de nelegalitate a respectivelor autorizații, acte ce nu formează obiectul acestui litigiu. În consecință, nefăcându-se dovada încălcării prevederilor legale prin menținerea în fondul cinegetic al terenului proprietatea reclamantei, situat în extravilan, criticile aduse sentinței sunt neîntemeiate, Curtea urmând a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I.A., împotriva sentinței civile nr. 220 din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.