ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3071/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 72 din 31 martie 2010 - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori - în dosarul nr. 279/54/2010 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiționarul M.I. împotriva rezoluției nr. 696/P/2009 din 30 noiembrie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. A menținut rezoluția atacată. A obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiționarul M.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului I.M.

- executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova - pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că, prezentându-se la Biroul Executorului Judecătoresc, acesta a refuzat să-i predea recipisa CEC amenințându-1 și pretinzând suma de bani. De asemenea, petiționarul a arătat că nu a semnat un contract cu executorul judecătoresc și ca urmare nu are nicio obligație față de acesta, solicitând obligarea executorului judecătoresc să-i achite suma solicitată, reactualizată, precum și toate cheltuielile efectuate de el, inclusiv daune materiale și morale. Instanța de fond, examinând plângerea în procedura reglementată de dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., a reținut, în esență, că nu se pot reține indicii din care să rezulte că intimatul - executor judecătoresc I.M. - ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală, astfel încât rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. este legală și temeinică. Executorul judecătoresc și-a exercitat funcția cu bună-credință. Aceasta întrucât din actele dosarului rezultă că petentului i s-a comunicat să se prezinte la Biroul Executorului Judecătoresc, în vederea ridicării recipiselor CEC, cu banii achitați de debitor, însă acesta a refuzat și, mai mult, nu a solicitat reactualizarea debitului. Niciodată, petiționarul nu și-a achitat obligațiile de plată față de Biroul Executorului Judecătoresc, astfel cum rezultă din contractul încheiat și semnat de către acesta, deși în plângerea formulată a susținut că un astfel de contract nu există.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs petiționarul M.I. solicitând casarea acesteia și în rejudecare admiterea cererii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen. și art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Din actele premergătoare dispuse și administrate în cauză, rezultă că prin sentința penală nr. 603 din 7 aprilie 2003 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1480/2003 a Curții de Apel Craiova (fila 13,d.u.p.) s-a dispus, printre altele, obligarea părții vătămate M.I.

- petiționarul din prezenta cauză - la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Craiova din data de 30 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr.l32/E/2004 s-a dispus admiterea cererii formulate de Biroul Executorului Judecătoresc I.M., încuviințând executarea silită a titlului executoriu, respectiv a sentinței penale nr. 603/2003 a Judecătoriei Târgu Cărbunești. Suma de bani datorată de debitorul urmărit A.N. a fost consemnată la CEC încă din 2005, dar creditorul persoană vătămată M.I. nu s-a prezentat să ridice originalul recipiselor, deși a fost încunoștințat, în mod repetat, despre acest lucru de către executorul judecătoresc I.M.

Datorită acestei împrejurări nu s-a impus întocmirea unui proces-verbal astfel cum prevăd dispozițiile art. 570 alin. (1) C. proc. civ., într-un atare înscris putând fi consemnate eventualele obiecțiuni ale persoanei nemulțumite. Relativ la dosarul nr. 168/P/2006 al Tribunalului Dolj, cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, fiind conexată ulterior, la data de 25 septembrie 2009 sub nr. 6624/P/2005, dosar în care a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de I.M. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. În atare condiții, cum din actele premergătoare nu pot fi reținute indicii care să contureze săvârșirea de către intimatul I.M.

a vreunei fapte penale,în mod corect s-a constatat că faptele reclamate de petiționar nu există în materialitatea lor. Rolul efectuării actelor premergătoare îl constituie tocmai preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în cazuri nejustificate - cum este speța dedusă judecății - eliminându-se astfel posibilitatea apariției acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate. În condițiile în care intimatul I.M. a procedat la executarea silită în condițiile legii, nu poate fi reținută reaua sa credință și implicit efectuarea unui act în alte condiții decât cele prevăzute de lege. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva sentinței penale nr. 72 din 31 martie 2010 a Curții de Apel Craiova. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva sentinței penale nr. 72 din 31 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 septembrie 2010.