ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3071/2010

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72 din 31 martie 2010 -

Secția Penală și pentru Cauze cu Minori - în dosarul nr. 279/54/2010 s-a dispus

respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiționarul M.I. împotriva

rezoluției nr. 696/P/2009 din 30 noiembrie 2009, dată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova.

A menținut rezoluția atacată.

A obligat petiționarul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut în fapt următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, petiționarul M.I. a solicitat tragerea la răspundere

penală a intimatului I.M. - executor judecătoresc în cadrul Camerei

Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova - pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că, prezentându-se la Biroul

Executorului Judecătoresc, acesta a refuzat să-i predea recipisa CEC

amenințându-1 și pretinzând suma de bani.

De asemenea, petiționarul a arătat că nu a semnat un

contract cu executorul judecătoresc și ca urmare nu are nicio obligație față de

acesta, solicitând obligarea executorului judecătoresc să-i achite suma

solicitată, reactualizată, precum și toate cheltuielile efectuate de el,

inclusiv daune materiale și morale.

Instanța de fond, examinând plângerea în procedura

reglementată de dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., a

reținut, în esență, că nu se pot reține indicii din care să rezulte că

intimatul - executor judecătoresc I.M. - ar fi săvârșit vreo faptă de natură

penală, astfel încât rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în

temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. este legală și temeinică.

Executorul judecătoresc și-a exercitat funcția cu

bună-credință. Aceasta întrucât din actele dosarului rezultă că petentului i

s-a comunicat să se prezinte la Biroul Executorului Judecătoresc, în vederea

ridicării recipiselor CEC, cu banii achitați de debitor, însă acesta a refuzat

și, mai mult, nu a solicitat reactualizarea debitului. Niciodată, petiționarul

nu și-a achitat obligațiile de plată față de Biroul Executorului Judecătoresc,

astfel cum rezultă din contractul încheiat și semnat de către acesta, deși în

plângerea formulată a susținut că un astfel de contract nu există.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a

declarat recurs petiționarul M.I. solicitând casarea acesteia și în rejudecare

admiterea cererii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în

vederea începerii urmăririi penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând

recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

alin. (1) C.

proc. pen. și art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta

este nefondat pentru următoarele considerente:

Din actele premergătoare dispuse și administrate în

cauză, rezultă că prin sentința penală nr. 603 din 7 aprilie 2003 pronunțată de

Judecătoria Târgu Cărbunești rămasă definitivă prin decizia penală nr.

1480/2003 a Curții de Apel Craiova (fila 13,d.u.p.) s-a dispus, printre altele,

obligarea părții vătămate M.I. - petiționarul din prezenta cauză - la plata

sumei de 300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Craiova din

data de 30 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr.l32/E/2004 s-a dispus admiterea

cererii formulate de Biroul Executorului Judecătoresc I.M., încuviințând

executarea silită a titlului executoriu, respectiv a sentinței penale nr. 603/2003

a Judecătoriei Târgu Cărbunești.

Suma de bani datorată de debitorul urmărit A.N. a

fost consemnată la CEC încă din 2005, dar creditorul persoană vătămată M.I. nu

s-a prezentat să ridice originalul recipiselor, deși a fost încunoștințat, în

mod repetat, despre acest lucru de către executorul judecătoresc I.M.

Datorită acestei împrejurări nu s-a impus întocmirea

unui proces-verbal astfel cum prevăd dispozițiile art. 570 alin. (1) C. proc.

civ., într-un atare înscris putând fi consemnate eventualele obiecțiuni ale

persoanei nemulțumite.

Relativ la dosarul nr. 168/P/2006 al Tribunalului

Dolj, cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, fiind

conexată ulterior, la data de 25 septembrie 2009 sub nr. 6624/P/2005, dosar în

care a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de I.M.

cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

În atare condiții, cum din actele premergătoare nu

pot fi reținute indicii care să contureze săvârșirea de către intimatul I.M. a

vreunei fapte penale,în mod corect s-a constatat că faptele reclamate de

petiționar nu există în materialitatea lor.

Rolul efectuării actelor premergătoare îl constituie

tocmai preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în cazuri nejustificate - cum

este speța dedusă judecății - eliminându-se astfel posibilitatea apariției

acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în

final, s-ar dovedi nejustificate.

În condițiile în care intimatul I.M. a procedat la

executarea silită în condițiile legii, nu poate fi reținută reaua sa credință

și implicit efectuarea unui act în alte condiții decât cele prevăzute de lege.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I.

împotriva sentinței penale nr. 72 din 31 martie 2010 a Curții de Apel Craiova.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul M.I. împotriva sentinței penale nr. 72 din 31 martie 2010 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 septembrie

2010.