ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4078/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: 1. Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 214 din 7 iulie 2010, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. b), C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petentul I.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 320/P/2008 din 8 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe intimata judecătoare F.A.C. de la Judecătoria Cornetu, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu prev. de art. 246 și art. 249 C. pen. / în considerarea impedimentului legal prevăzut de art. 228 alin. (4) rap.

la art. 10 lit. b), C. proc. pen. [„fapta nu este prevăzută de legea penală”,în opinia procurorului de caz conduita dovedită necorespunzătoare a judecătoarei amintite cu ocazia soluționării la data de 6 noiembrie 2007 a dosarului civil nr. 1332/1784/2007 incriminată în procedura penală pendinte, constituind la sesizarea petentului doar abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor ce a format obiectul dosarului separat nr. 3/J/2008 a C.S.M. - Secția pentru judecători] și în consecință: A fost desființată ca netemeinică rezoluția atacată sus-menționată și s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București „în vederea începerii urmăririi penale față de intimata F.A.C.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 C. proc. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen.”, urmând ca potrivit dispozițiilor art. 273 alin. (1) 1 teza finală C. proc.

pen., organul de urmărire penală să se conformeze / verifice indicațiile și aspectele de fapt arătate în continuare: a) să fie examinată vinovăția penală a intimatei cu referire și la incriminarea din art. 288 C. pen., întrucât „Curtea nu poate trece neobservat faptul că deși în cauză există suficiente indicii din care rezultă că intimata-judecător a procedat la operarea unor modificări în condica ședințelor de judecată (.) organul de urmărire penală nu a manifestat nici-o preocupare de a cerceta și eventualitatea săvârșirii de către aceasta a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale (.) deși pentru această infracțiune sesizarea organelor judiciare se face din oficiu..” b) sub aspectul săvârșirii infracțiunii din art. 246 C. pen., „este necesar de a se lămuri prin luarea unor declarații amănunțite persoanelor implicate care a fost contextul și motivația reală a efectuării modificărilor în condica de ședință (.) iar intimata să ofere explicații și cu privire la împrejurarea consemnării ulterioare a unei soluții ce cu concordă cu aspectele dezbătute în ședința de judecată (.), efectuarea corecțiilor și adăugirilor evidente în conținutul minutei (.) care a fost conținutul inițial al minutei”, respectiv „verificarea și în baza de data a sistemului „Ecris” pentru a se stabili dacă și când a fost eventual modificată soluția consemnată în acest sistem electronic”.

Hotărând astfel judecătorul cauzei a reținut următoarele: 1.1. Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetul la data de 6 aprilie 2007 ce a format obiectul dosarului nr. 1332/1748/2007 reclamanții P.D., M.M., C.F., B.G. și V.V. au chemat în judecată pe pârâtul I.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză în contradictoriu cu Comisia Locală Cornetu de aplicare a Legii nr. 18/1991, să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 38769 emis la data de 18 decembrie 1997 pe numele pârâtului amintit, pe motiv că s-a omis includerea în suprafața totală reconstituită de 1,900 ha și a unui teren de 0,93 ha ce a aparținut aceluiași autor comun a părților defunctul P.C.

Cauza civilă arătată a fost repartizată pentru judecată în prima instanță magistratului F.A.C. La primul termen de judecată ce a avut loc la data de 17 aprilie 2007, pârâtul a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător, cerere admisă de instanță pentru data de 25 mai 2007, termen la care s-a constatat lipsa de procedură cu Comisia Locală Cornetu și Comisia Județeană Ilfov. Pentru acoperirea lipsei de procedură, instanța a acordat un nou termen la data de 26 iunie 2007. La termenul din 26 iunie 2007 pârâtul I.C., prin avocat D.D., a invocat excepția lipsei calității de reprezentant judiciar al apărătorului ales al reclamanților avocat C.B., justificată de împrejurarea că reclamantele M.M.

și C.F. nu semnat contractul de asistență juridică exibat de avocat C.B. Pârâtul a mai solicitat instanței de judecată să pună în vedere reclamanților să precizeze cererea de chemare în judecată. Instanța a reținut cauza în pronunțare pe excepția inițial arătată soluția trecută în condica de ședință în ziua de 6 noiembrie 2007 fiind aceea de admitere a excepției lipsei calității de reprezentant a avocatului reclamantelor și anulare a cererii de chemare în judecată. / Ulterior, la interval de 1-2 zile, judecătoarea F.A.C. a șters în condica de ședință soluția amintită și a trecut soluția contrară, incluzând și rezolvarea fondului cauzei – în condițiile în care această chestiune juridică nu a format obiectul dezbaterilor – aceea „Admite acțiunea.

Respinge excepția lipsei calității de reprezentant ca nefondată” [Pe versoul cererii de chemare în judecată este trecută minuta sentinței „Hotărârea /6 noiembrie 2007. Respinge excepția lipsei calității de reprezentant ca nefondată. Admite acțiunea. Constată nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 38769 din 18 decembrie 1997. Obligă pârâtele Comisia Locală Cornetu pentru aplicarea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia Județeană Ilfov pentru aplicarea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la eliberarea unui nou titlu de proprietate care să cuprindă și suprafața de 0.93 ha. Dispune revenirea la situația anterioară eliberării titlului de proprietate” / În acest sens este redactată și sentința civilă nr. 2089 din 6 noiembrie 2007). 1.2.

Acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru judecători împotriva magistratului F.A.C. – la sesizarea numitului I.C. – ce a format obiectul dosarului 3/J/2008 al CSM – Secția pentru judecători a reținut vinovăția pârâtei pentru săvârșirea abaterii disciplinare prev. de art. 99 lit. h) teza I din Legea nr. 303/2004 din Statutul judecătorilor și procurorilor [„exercitarea funcției (.) cu rea credință (.) dacă fapta nu constituie infracțiune”] prin aceea că „a efectuat modificări în minută și în condica de ședință fără a semna respectivele modificări, contrar dispozițiilor art. 258 alin. (1) și (3) și art. 265, ambele C. proc. civ.” aplicând atare sancțiunea AVERTISMENT. 1.3.

Separat, la data de 26 februarie 2008 numitul I.C. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (dosar nr. 320/P/2008) cu privire la „modul în care judecătoarea F.A.C. a gestionat și soluționat dosarul nr. 1332/1748/2007 în care a avut calitatea de pârât” apreciind că faptele de a căror săvârșire se face vinovată / a fost sancționată disciplinar „nu sunt doar de natură administrativă ci și de natură penală”. Pe baza actelor premergătoare efectuate, procurorul de caz a reținut la rândul său că reclamanții P.D., M.M., C.F., B.G. și V.V. au chemat în judecată pe I.C. în vederea constatării nulității absolute a titlului de proprietate nr. 38769 din 18 decembrie 2007 eliberat pe numele pârâtului de către Comisia Județeană - pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenului.

Acțiunea a format obiectul dosarului nr. 1332/1748/2007 al Judecătoriei Cornetu. La data de 06 noiembrie 2007 judecătorul F.A. admițând excepția lipsei calității de reclamant, invocată de pârât, a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, soluție trecută în condica ședințelor de judecată și în sistemul electronic al instanțelor de judecată. Ulterior, petentul a constatat că soluția trecută inițial în condică a fost modificată prin ștergere și înlocuită cu o altă soluție, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și anulării titlului de proprietate, astfel cum au solicitat reclamanții. În cursul verificărilor petentul a atașat o fotocopie de pe condica de soluții în care apare vizibilă modificarea făcută în minută.

Audiată în legătură cu fapta reclamată, magistratul judecător F.A. a precizat că, din eroare a modificat în condica de ședință, soluția inițială, scriind ulterior soluția de la alt dosar, iar modificarea nu se datorează relei credințe ci numărului foarte mare de dosare din ședința de judecată. Probabilitatea susținerilor avute în apărare s-a regăsit în declarațiile grefierului de ședință P.C., cât și a grefierului șef S.M.P., în sensul că, numărul mare de cauze aflate pe rol a putut genera eroarea judecătorului în sensul de a rescrie o altă minută. Ca atare procurorul de caz a argumentat că nu se poate reține exercitarea atribuțiilor de serviciu de către judecător cu rea credință sau gravă neglijență, având în vedere condițiile deosebite relatate de martorii amintiți, motive pentru care s-a apreciat că fapta magistratului judecător, nu este prevăzută de legea penală, constituind doar abatere disciplinară.

În consecință, prin rezoluția nr. 320/P/2008 din 8 decembrie 2009 - menținută la controlul administrativ ulterior prin rezoluția 81/II-2/2010 din 10 februarie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București ce a respins ca neîntemeiată în baza art. 278 C. proc. pen., plângerea petentului - a fost dispusă în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. soluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen. Împotriva rezoluției amintite și a soluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere în baza art. 278 1 C. proc. pen., petentul I.C. solicitând desființarea actului procurorului sus-menționat prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen. [„desființează rezoluția atacată și când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță (.) aplicându-se în mod corespunzător”] pentru săvârșirea de către intimata-judecătoare în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu ocazia soluționării dosarului civil nr. 1332/1784/2007 al Judecătoriei Cornetu a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 288 și art. 289 C. pen. 1.4. Judecătorul cauzei verificând rezoluția atacată de neîncepere a urmăririi penale, în raport cu motivele invocate, pe baza actelor premergătoare efectuate în dosar nr. 320/P/2008 – în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (6) și (7) C. proc.

pen. - a constatat că plângerea este fondată pentru considerentele / în limitele arătate în continuare. Dintru-început a fost făcută constatarea în principiu că în măsura în care plângerea petentului I.C. se dovedește a fi fondată, soluția ce poate fi dispusă în cauză nu este aceea invocată de către petent, de admitere a plângerii în condițiile art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., cu consecința reținerii cauzei spre judecare în fond, ci aceea prevăzute de art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., care presupune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, pe de o parte întrucât potrivit deciziei nr. XLVIII (48) din 04 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, instanța investită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen., iar pe de altă parte datorită faptului că „rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată în cauza de față este neconvingătoare, ambiguă și lapidară, iar probatoriul strâns în faza actelor premergătoare a fost administrat cu superficialitate” . În acest sens, verificându-se rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 320/P/2008 din data de 08 decembrie 2009, judecătorul cauzei a apreciat că motivarea acesteia lipsește aproape cu desăvârșire, procurorul de caz reținând doar, în mod contradictoriu, pe de o parte că având în vedere condițiile deosebite privind volumul de activitate, numărul mare de dosare rulate, nu se poate reține exercitarea atribuțiilor de serviciu de către judecător cu rea-credință sau gravă neglijență, iar pe de altă parte că fapta în modalitatea săvârșită nu este prevăzută de legea penală, nefiind infracțiune, ci contravenția prevăzută de art. 99 lit. h) teza I din Legea nr. 303/2004, deși această abatere disciplinară presupune prin însăși definiție exercitarea funcției cu rea credință sau din gravă neglijență.

În legătură cu opinia procurorului conform căreia modificarea operată în condica ședințelor de judecată cu privire la soluția dată în dosarul nr. 1332/1748/2007 s-ar datora volumului mare al cauzelor rulate de către judecător în ședința respectivă judecătorul cauzei a apreciat că o atare constatare este pur subiectivă, de vreme ce se întemeiază pe apărări lipsite de consistență și ignoră celelalte date ce ridic ă serioase dubii asupra corectitudinii cu care magistratul și-a exercitat atribuțiile de serviciu în legătură cu soluționarea cauzei civile sus menționate [procurorul a acordat deplină credibilitate susținerilor judecătorului F.A.

conform cărora modificarea soluției în condica de ședință a fost determinată de faptul că din eroare la poziția respectivă trecuse soluția dintr-un alt dosar, deși o astfel de apărare nu are corespondent în probatoriul administrat; așa cum rezultă din declarațiile grefierului șef al Judecătoriei Cornetu, din cercetările întreprinse de către inspecția judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în soluționarea acțiunii disciplinare pornită împotriva judecătorului F.A., dar și din susținerile petentului I.C., care nici măcar nu s-a considerat necesar de către procuror, a fi audiat în cauza de față, inițial în condica de ședință a fost consemnată soluția prin care cererea de chemare în judecată a reclamanților a fost anulată ca urmare a admiterii excepției lipsei calității de reprezentant a apărătorului acestora, iar nu soluția dintr-un alt dosar cum susține intimata.] În aceste condiții, judecătorul cauzei a considerat necesar a se lămuri prin luarea unor declarații amănunțite persoanelor implicate, care a fost contextul și motivația reală a efectuării modificărilor în condica ședinței de judecată, în sensul consemnării unei soluții diametral opuse celei inițial menționate,

impunându-se totodată ca intimata să ofere explicații și cu privire la împrejurarea consemnării ulterioare a unei soluții ce nu concorda cu aspectele dezbătute în ședința de judecată în care a reținut cauza în pronunțare și consemnate de către ea însăși pe coperta dosarului nr. 1332/1748/2007 al Judecătoriei Cornetu. Totodată s-a constatat că audierea superficială a intimatei-judecător F.A. a lăsat neelucidată chestiunea referitoare la justificarea efectuării corecturilor și adăugirilor evidente în conținutul minutei scrise pe verso-ul cererii de chemare în judecată, fiind important a se verifica și lămuri care a fost conținutul inițial al minutei. Mai mult decât atât, în condițiile în care petentul I.C.

a susținut în permanență că soluția inițială de admitere a excepției invocată de el în calitate de pârât și de anulare a acțiunii reclamanților a fost trecută și în sistemul electronic de evidență al instanței, s-a considerat că pentru justa soluționare a cauzei este util a se efectua verificări și în baza de date a sistemului „Ecris” pentru a se stabili dacă și când a fost eventual modificată soluția consemnată în acest sistem electronic cu referire la dosarul civil nr. 1332/1748/2007. Nu în ultimul rând, s-a apreciat că la evaluarea modului în care intimata -judecător F.A.

a înțeles să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu în legătură cu soluționarea cauzei civile nr. 1332/1748/2007 trebuie avut în vedere și analizat și interesul manifestat de aceasta, conform susținerilor grefierului șef al instanței, în legătură cu modificarea consemnărilor inițial efectuate de către aceasta din urmă în statistica instanței, în concordanță cu noua soluție trecută în condica de ședință și în dosar, aspect asupra căruia este desigur necesar ca intimata să ofere lămuriri. În final s-a mai argumentat că deși în cauză există suficiente indicii din care rezultă că intimata-judecător F.A.

a procedat la operarea unor modificări în condica ședințelor de judecată, consemnând după trecerea unui anumit interval de timp o soluție diametral opusă celei inițial menționate în acest registru, organul de urmărire penală nu a manifestat nici o preocupare de a cerceta și eventuala săvârșire de către aceasta a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 C. pen., deși pentru această infracțiune sesizarea organului judiciar se face din oficiu conform art. 221 alin. (1) C. proc. pen. Față de toate aceste considerente, judecătorul cauzei, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petentul I.C.

în contradictoriu cu intimata F.A.C., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 320/P/2008 din data de 08 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, și a rezoluției nr. 81/II/2/2010 din 10 februarie 2010 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a desființat aceste rezoluții și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în vederea începerii urmăririi penale față de intimata F.A.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzute de art. 246 C. pen., urmând ca în conformitate cu prevederile art. 273 alin. (1) 1 C. proc.

pen., organul de urmărire penală să se conformeze dispozițiilor cu privire la faptele și împrejurările pe care trebuie să le constate și la mijloacele de probă pe care trebuie să le administreze, indicate în cuprinsul sentinței.

2. Împotriva hotărârii amintite s-a declarat în termen recurs de către intimata F.A.C., invocându-se ca motive formale și substanțiale de nelegalitate și netemeinicie: încălcarea principiului non bis in idem în considerarea acțiunii disciplinare separate cu același obiect definitiv solicitată anterior ce a stabilit natura administrativă a faptelor ilicite cercetate în procedura penală pendinte / nemotivarea hotărârii sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 288 C. pen., referitor la care a fost dispusă începerea urmăririi penale / contradictorialitatea soluției de începere a urmăririi penale în raport de constatările aceleiași instanțe privind caracterul incomplet al actelor premergătoare actuale pentru stabilirea cu certitudine a naturii penale a faptelor ilicite imputate / lipsa de utilitate și concludentă a actelor procedurale recomandate a fi efectuate de procuror potrivit art. 273 alin. (1) 1 C. proc.

pen. în raport cu conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care a fost dispusă începerea urmăririi penale în cauză [vicii de procedură și erori de judecată impunând ca rezolvare juridică în principal admiterea recursului, casarea sentinței și menținerea rezoluției atacate de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță pentru înlăturarea și elucidarea deficiențelor procedurale anterior arătate prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.] . Criticile și cererile în subsidiar sunt întemeiate.

Soluția de trimitere a cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., dispusă de prima instanță, implica obligația legală de examinare prealabilă în principiu pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Formularea unor concluzii juridice în principiu în acest sens pe baza actelor premergătoare efectuate de procuror nu se regăsește în considerentele sentinței. Obligația legală amintită privind motivarea soluției de începere a urmăririi penale prevăzută de art. 356 lit. c) C. proc. pen. era necesară în speță pentru stabilirea diferenței specifice dintre elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

și abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza I din Legea nr. 303/2004 avându-se în vedere că această din urmă faptă ilicită privește „exercitarea funcției cu rea credință”, iar infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., se referă la „îndeplinirea defectuoasă cu știință în exercițiul atribuțiilor de serviciu a unui act”. În absența motivării în drept amintite actele procedurale recomandate sunt lipsite de utilitate și concludență soluția de începere a urmăririi penale, actual nefiind de natură să asigure finalitatea prevăzută de art. 273 alin. (1) 1 C. proc. pen. În consecință, în baza art. 385 pct. 2 lit. c) raportat la art. 356 lit. c) C. proc. pen., se va admite recursul inculpatei, casându-se sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de intimata F.A.C. împotriva sentinței penale nr. 214 din 7 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează sentința penală sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 noiembrie 2010.