ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 797/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La data de 9 octombrie 2006 reclamantul

L.P. a solicitat Tribunalului București în contradictoriu cu pârâta P.P.L.,

anularea parțială a dispoziției nr. 428 din 5 septembrie 2006 prin care i-au

fost acordate măsuri reparatorii pentru suprafața de 310 m.p., teren, expropriată în anul 1988.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat că, imobilul casă și teren ce a constituit proprietatea sa a fost

preluată abuziv în anul 1988, fiind de acord cu plata unor despăgubiri pentru

construcții și cu restituirea în natură a terenului, acesta nefiind afectat de

detalii de sistematizare.

Prin sentința civilă nr. 1.726/ F

din 17 noiembrie 2008 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca

neîntemeiată contestația formulată de L.P.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță, a reținut că potrivit concluziilor raportului de expertiză dispus în

cauză, s-a constatat că, pe vechiul amplasament, respectiv str. Leordeni din

orașul Popești Leordeni, se află în prezent un bloc de construcții iar

suprafața pe care se suprapune construcția este de 106,11 m.p.

De asemenea, suprafața de 130,25 m.p., dinspre stradă, se suprapune cu aleea betonată de acces în scara blocului, fiind posibil

afectată și de rețele edilitare, iar din completarea la raportul de expertiză,

instanța a mai reținut că ar fi libere de construcții două parcele de teren:

cea de 130,25 m.p. și cealaltă de 73 m.p., în față și respectiv în spatele

blocului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul invocând faptul că, pe terenul în litigiu s-a

edificat o construcție în urmă cu 21 de ani care este abandonată de 20 de ani,

lucrările încetând în anul 1989, clădirea fiind în stare avansată de degradare,

iar continuarea lucrărilor este imposibilă.

În aceeași situație se află și

rețele edilitare afectate blocului.

A mai arătat apelantul că în speță

sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel

încât, prima instanță ar fi trebuit să-i restituie în natură imobilul de care a

fost deposedat în mod abuziv și, să nu i se acorde ipotetic despăgubiri prin

echivalent.

În apel, s-a dispus efectuarea unei

alte expertize judiciare de specialitate având ca obiectiv, identificarea

imobilului compus din teren și construcții, determinarea suprafeței de teren

afectată de construcții, detalii de sistematizare, rețele edilitare și

descrierea stării actuale a construcției.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă prin decizia nr. 229/ A din 25 martie 2010 a respins ca nefondat apelul formulat de contestatorul L.P. împotriva sentinței civile nr. 1726/

F din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel, a constatat că, ambele expertize judiciare dispuse la instanța de fond și

în apel, au concluzionat că, pe o parte din terenul în litigiu, respectiv 106,11 m.p., este edificat un bloc de locuințe neterminat iar restul terenului este afectat de aleea

betonată de acces, 130,25 m.p. și, respectiv de terenul aferent blocului,

suprafață situată în spatele construcției, respectiv 73 m.p.

Cu privire la ultimele două suprafețe

pentru care apelantul a susținut că sunt libere de construcții și pot fi supuse

restituirii în natură, întrucât potrivit concluziilor expertizei din apel s-ar

putea renunța la aleile pozate perpendicular pe trotuarul străzii Leordeni,

dacă spațiile de la parterul blocului vor fi transformate din spații comerciale

în spații de locuit, Curtea a reținut că aceste suprafețe de teren nu pot fi

considerate în sensul legii ca teren liber, neexistând nici un element care să

le confere certitudine.

Referitor la suprafața de teren

situată în spatele blocului, instanța a reținut că, aceasta este destinată cu

desăvârșire nevoilor comunității și nu poate fi restituită în natură.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs L.P., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Dezvoltând criticile de nelegalitate

recurentul a susținut că, deși expertul care a efectuat lucrarea de

specialitate în apel, a constat că terenul aflat în fața blocului este liber și

poate fi restituit în natură, instanța invocând prevederile art. 10 alin. (2)

și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a apreciat în mod greșit că terenul

nu poate fi considerat liber.

A mai arătat că, terenul în

suprafață de 310 m.p., solicitat a fi restituit în natură se compune din trei

suprafețe respectiv: 106 m.p. pe care s-a început edificarea construcției,

lucrările fiind abandonate; 130,25 m.p., situat în fața construcției, care este

liberă de construcții și rețele edilitare și 73,64 m.p., situată în spatele construcției, față de care expertul nu a făcut nici o precizare.

În aceste condiții, pentru

cercetarea corespunzătoare a fondului cauzei, recurentul a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului,

întrucât pentru stabilirea exactă a situației se impunea efectuarea unei alte

expertize tehnice de specialitate.

Examinând decizia atacată prin

prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul

urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În accepțiunea Legii nr. 10/2001

republicată, regula în materia retrocedărilor este restituirea în natură,

excepțiile fiind în mod expres prevăzute de lege.

Una din aceste excepții este cea

prevăzută de art. 10 alin. (2) și se referă la terenurile pe care s-au edificat

noi construcții, autorizate, și pe cele afectate servituților legale și altor

amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale pentru care

măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Or, în speță, ambele expertize

efectuate au stabilit că, pe o parte din teren este edificat un bloc de

locuințe nefinalizat iar o altă parte este afectată de alee betonată de acces.

Este cert că în cauză scopul

exproprierii a fost atins, iar legea nu prevede restituirea în natură a

terenului ocupat de construcția blocului de locuințe cât și de amenajările de

utilitate publică.

Așa cum rezultă din expertiza

tehnică dispusă în prima instanță, suprafața pe care se suprapune efectiv

construcția blocului pe fostul imobil este de 106,11 m.p.

În ceea ce privește suprafața de 130,25 m.p. dinspre stradă se suprapune cu aleea betonată de acces în scara blocului, iar suprafața

de 73,64 m.p. din spatele blocului face parte din terenul aferent blocului

fiind afectată de rețele edilitare.

Aceste elemente au fost confirmate

și de a doua expertiză tehnică dispusă în apel.

În aceste condiții, recursul

declarat în cauză va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul L.P., împotriva deciziei civile nr. 229/ A din 25

martie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 februarie 2011.