ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 797/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 9 octombrie 2006 reclamantul L.P. a solicitat Tribunalului București în contradictoriu cu pârâta P.P.L., anularea parțială a dispoziției nr. 428 din 5 septembrie 2006 prin care i-au fost acordate măsuri reparatorii pentru suprafața de 310 m.p., teren, expropriată în anul 1988. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că, imobilul casă și teren ce a constituit proprietatea sa a fost preluată abuziv în anul 1988, fiind de acord cu plata unor despăgubiri pentru construcții și cu restituirea în natură a terenului, acesta nefiind afectat de detalii de sistematizare. Prin sentința civilă nr. 1.726/ F din 17 noiembrie 2008 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de L.P.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut că potrivit concluziilor raportului de expertiză dispus în cauză, s-a constatat că, pe vechiul amplasament, respectiv str. Leordeni din orașul Popești Leordeni, se află în prezent un bloc de construcții iar suprafața pe care se suprapune construcția este de 106,11 m.p. De asemenea, suprafața de 130,25 m.p., dinspre stradă, se suprapune cu aleea betonată de acces în scara blocului, fiind posibil afectată și de rețele edilitare, iar din completarea la raportul de expertiză, instanța a mai reținut că ar fi libere de construcții două parcele de teren: cea de 130,25 m.p. și cealaltă de 73 m.p., în față și respectiv în spatele blocului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul invocând faptul că, pe terenul în litigiu s-a edificat o construcție în urmă cu 21 de ani care este abandonată de 20 de ani, lucrările încetând în anul 1989, clădirea fiind în stare avansată de degradare, iar continuarea lucrărilor este imposibilă. În aceeași situație se află și rețele edilitare afectate blocului. A mai arătat apelantul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel încât, prima instanță ar fi trebuit să-i restituie în natură imobilul de care a fost deposedat în mod abuziv și, să nu i se acorde ipotetic despăgubiri prin echivalent. În apel, s-a dispus efectuarea unei alte expertize judiciare de specialitate având ca obiectiv, identificarea imobilului compus din teren și construcții, determinarea suprafeței de teren afectată de construcții, detalii de sistematizare, rețele edilitare și descrierea stării actuale a construcției.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin decizia nr. 229/ A din 25 martie 2010 a respins ca nefondat apelul formulat de contestatorul L.P. împotriva sentinței civile nr. 1726/ F din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. Pentru a decide astfel, curtea de apel, a constatat că, ambele expertize judiciare dispuse la instanța de fond și în apel, au concluzionat că, pe o parte din terenul în litigiu, respectiv 106,11 m.p., este edificat un bloc de locuințe neterminat iar restul terenului este afectat de aleea betonată de acces, 130,25 m.p. și, respectiv de terenul aferent blocului, suprafață situată în spatele construcției, respectiv 73 m.p.

Cu privire la ultimele două suprafețe pentru care apelantul a susținut că sunt libere de construcții și pot fi supuse restituirii în natură, întrucât potrivit concluziilor expertizei din apel s-ar putea renunța la aleile pozate perpendicular pe trotuarul străzii Leordeni, dacă spațiile de la parterul blocului vor fi transformate din spații comerciale în spații de locuit, Curtea a reținut că aceste suprafețe de teren nu pot fi considerate în sensul legii ca teren liber, neexistând nici un element care să le confere certitudine. Referitor la suprafața de teren situată în spatele blocului, instanța a reținut că, aceasta este destinată cu desăvârșire nevoilor comunității și nu poate fi restituită în natură.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs L.P., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dezvoltând criticile de nelegalitate recurentul a susținut că, deși expertul care a efectuat lucrarea de specialitate în apel, a constat că terenul aflat în fața blocului este liber și poate fi restituit în natură, instanța invocând prevederile art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a apreciat în mod greșit că terenul nu poate fi considerat liber. A mai arătat că, terenul în suprafață de 310 m.p., solicitat a fi restituit în natură se compune din trei suprafețe respectiv: 106 m.p. pe care s-a început edificarea construcției, lucrările fiind abandonate; 130,25 m.p., situat în fața construcției, care este liberă de construcții și rețele edilitare și 73,64 m.p., situată în spatele construcției, față de care expertul nu a făcut nici o precizare.

În aceste condiții, pentru cercetarea corespunzătoare a fondului cauzei, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului, întrucât pentru stabilirea exactă a situației se impunea efectuarea unei alte expertize tehnice de specialitate. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În accepțiunea Legii nr. 10/2001 republicată, regula în materia retrocedărilor este restituirea în natură, excepțiile fiind în mod expres prevăzute de lege. Una din aceste excepții este cea prevăzută de art. 10 alin. (2) și se referă la terenurile pe care s-au edificat noi construcții, autorizate, și pe cele afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale pentru care măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Or, în speță, ambele expertize efectuate au stabilit că, pe o parte din teren este edificat un bloc de locuințe nefinalizat iar o altă parte este afectată de alee betonată de acces. Este cert că în cauză scopul exproprierii a fost atins, iar legea nu prevede restituirea în natură a terenului ocupat de construcția blocului de locuințe cât și de amenajările de utilitate publică. Așa cum rezultă din expertiza tehnică dispusă în prima instanță, suprafața pe care se suprapune efectiv construcția blocului pe fostul imobil este de 106,11 m.p. În ceea ce privește suprafața de 130,25 m.p. dinspre stradă se suprapune cu aleea betonată de acces în scara blocului, iar suprafața de 73,64 m.p. din spatele blocului face parte din terenul aferent blocului fiind afectată de rețele edilitare.

Aceste elemente au fost confirmate și de a doua expertiză tehnică dispusă în apel. În aceste condiții, recursul declarat în cauză va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L.P., împotriva deciziei civile nr. 229/ A din 25 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2011.