ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2914/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin sentința civilă nr. 108 din 24 februarie 2009 Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea reclamantei R.M., a dispus anularea deciziilor 41, 42, 43 din 21 octombrie 2002 emise de Spitalul de Pneumoftiziologie Arad și, pe cale de consecință, restituirea în natură a imobilelor din C.F. Gheghie, casă și curte intravilan în suprafață de 4.043 m.p., teren arabil în intravilan în suprafață de 4.629 m.p. și teren arabil în intravilan în suprafață de 1.719 m.p., precum și intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestor imobile. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, intervenientii Ș.A.M., Ș.G.A., Ș.I.L., precum și intervenienții în nume propriu M.I.

și N.L.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin cererea de apel au solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea cererii lor de intervenție, respectiv respingerea cererii de chemare în judecată, pe considerentul că reclamanta nu este moștenitoarea defunctului M.G.A., fiind străină de succesiune. Curtea de Apel Cluj a recalificat calea de atac la 8 octombrie 2009, din apel în recurs, recalificare întemeiată pe disp. art. 2 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Titlul I al Legii 247/2005. Prin decizia civilă 1989/R/2009 din 15 octombrie 2009 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate, reținându-se că intervenienții nu au justificat un interes și nu au urmărit valorificarea unui drept propriu prin respectivele cereri de intervenție, aceasta cu atât mai mult cu cât nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul litigios.

Împotriva acestei decizii, la 4 noiembrie 2009 au declarat recurs intervenienții solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj în vederea rejudecării apelului. În motivarea recursului au susținut că în mod greșit instanța a calificat calea de atac ca fiind recursul, deoarece valoarea imobilului este de peste 100.000 RON, fiind vorba despre un castel, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 299 coroborat cu art. 282 C. proc. civ. Au susținut, de asemenea, că a fost încălcat dreptul la apărare al intervenienților, deoarece recalificarea căii de atac s-a făcut la termenul la care M.I. depusese cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, dovedită cu certificat medical, dar și cu încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzei prin sistemul ECRIS.

Intervenienții au criticat decizia și pe fond, arătând că în temeiul art. 244 C. proc. civ. se impunea suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 12559/300/2005 al Tribunalului Brașov având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 29/2001 de pe urma defunctului M.G.A. și că au formulat notificare la 15 septembrie 2005 în temeiul Legii nr. 247/2005.

Analizând recursul intervenienților sub aspectul admisibilității acestuia în raport de dispozițiile art. 2 alin. (2) din Titlul I al Legii 247/2005, Înalta Curte constată calea de atac inadmisibilă, pentru considerentele ce succed: Art. 2 alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005 prevede că „Deciziile sau dispozițiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităților administrației publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și nevalorificate, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

În continuare, în alin. (2) se statuează că hotărârea pronunțată de prima instanță poate fi atacată cu recurs la Curtea de apel. Acțiunea formulată de reclamanta R.M. are ca obiect anularea deciziilor 41, 42 și 43 din 21 ianuarie 2002 emise de pârâtul Spitalul de Pneumoftiziologie Aleșd, decizii prin care s-a dispus respingerea cererilor de restituire în natură a imobilelor notificate pe considerentul că au destinație de interes public, precum și stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de valoare nominală la valoarea de inventar actualizată cu indicele de inflație. În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile legale mai sus invocate, de care, de altfel, reclamanta a și înțeles să uzeze și care au fost reținute ca atare de instanța de fond atunci când a hotărât că a fost depusă contestația în termenul legal de 12 luni.

Faptul că în dispozitivul hotărârii atacate a fost stabilită drept cale de atac apelul nu poate avea drept consecință uzitarea de către parte a unei căi de atac neprevăzute de lege. Față de aceste argumente, calea de atac împotriva hotărârii pronunțate de tribunal în fond, corect recalificată de Curtea de Apel Cluj, este aceea a recursului, iar nu a apelului. Împrejurarea că obiectul cererii are o valoare mai mare de 100.000 RON nu este de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 282 coroborat cu art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ., atâta vreme cât prin dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, legiuitorul a stabilit posibilitatea atacării hotărârii pronunțate de prima instanță doar cu recurs, ce va fi judecat de curtea de apel.

Pe cale de consecință, recursul intervenienților va fi respins ca inadmisibil, soluție față de care Înalta Curte nu va examina celelalte critici formulate de intervenienți cu privire la fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienții M.I., N.L.C., Ș.A.M., Ș.G.A. și Ș.I.L. împotriva deciziei 1989/R din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.