ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1781/2011

Asupra

excepției de față;

În baza

lucrărilor dosarului, constată următoarele :

Pe rolul Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, se află dosarul nr. 31/46/2011 în care

sunt cercetați inculpații: B.N.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen.,

art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (17 acte materiale), art. 290

C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. (6 acte materiale), art. 26 rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005,

toate cu aplic. art. 33 C. pen. și V.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., art. 9 lit. b) din

Legea nr. 241/2005, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin încheierea din 18 aprilie 2011 pronunțată în

dosarul anterior menționat, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, printre altele, a respins, ca nefondate, cererile de

revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații B.N.R.

și V.M.

In argumentarea acestei hotărâri, instanța fondului a

reținut, în esență, că în cauză sunt îndeplinite, în continuare, condițiile

prevăzute de art. 136 C. proc. pen., art. 143 C. proc. pen. și art. 145/1 C.

proc. pen., cu trimitere la art. 145 C. proc. pen., din probele administrate

rezultând indicii temeinice care să facă rezonabilă presupunerea că inculpații B.N.R.

și V.M. au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și că

menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara se impune față de stadiul incipient

al cercetării judecătorești.

Încheierea pronunțată a fost dată cu recurs.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs

inculpatul B.N.R. care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, sub nr. 3602/1/2011.

La termenul acordat pentru soluționarea recursului, 2

mai 2011, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul disp. art. 302 alin. (1)

raportat la art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen. și art. 141 alin. (1) teza finală C. proc. pen., a pus în discuția

părților excepția inadmisibilității recursului declarat de inculpatul B.N.R.,

concluziile apărătorului recurentului inculpat și ale reprezentatului

parchetului fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul declarat de inculpatul B.N.R. Înalta

Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare:

Legea procesuală penală a stabilit un cadru

corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită, cu

referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției

judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, art.

5, art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

În consecință, revine părții interesate, obligația de

a alege și exercita în condițiile legii, calea procesuală prevăzută în Codul de

procedură penală.

Astfel, corespunzător principiului constituțional al

exercitării căilor de atac numai în condițiile legii, legea procesuală penală a

reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi

supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și

cazurile de casare.

Potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (1) teza finală C.

proc. pen. „încheierea prin care prima instanța sau instanța de apel respinge

cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu

este supus a niciunei cai de atac."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen.:" (2) încheierile pot fi atacate cu recurs numai o

data cu sentința sau decizia recurata, cu excepția cazurilor când, potrivit

legii, pot fi atacate separat cu recurs."

În cauză, prin încheierea din 18 aprilie 2011 a Curții

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 31/46/2011 s-au respins, ca nefondate, ca nefondate,

cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara formulate de

inculpații B.N.R. și V.M.

Potrivit art. art. 141 alin. (1) teza finală C. proc.

pen., această încheiere nu este supusă nici unei căi de atac, mențiunea „ cu

recurs" cuprinsă în dispozitivul încheierii atacate fiind, evident, o

simplă eroare materială care nu poate constitui fundament pentru promovarea

unei căi de atac atâta vreme cât legea interzice expres gradul de jurisdicție.

Prin urmare, exercitarea de către inculpatul B.N.R. a

căii de atac a recursului în condițiile în care legea interzice, nu este

admisibilă potrivit dreptului comun.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât

cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului

legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în

ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele ce preced și ca

urmare a admiterii excepției, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza

a

II

a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.N.R. împotriva încheierii din 18

aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 31/46/2011.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod,

Curtea va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul

B.N.R. împotriva încheierii din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr.

31/46/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2011.