ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1588/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 4618, pronunțată la data de 8 aprilie 2010, în Dosarul

nr. 15524/3/2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis

acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC P. SA - prin lichidator judiciar

SC P.A.E. SPRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului București; a obligat pârâta la plata către reclamantă a

sumei de 330.731,98 RON, reprezentând contravaloarea activului Moară U., sat S.

și teren în suprafață de 440 m.p. și a obligat pârâta la 9.000 RON cheltuieli

de judecată către reclamantă.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de

fond a reținut, în esență, că, î

n speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1999, întrucât contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni s-a

încheiat la data de 15 iunie 2000.

Tribunalul a luat în considerare suprafața de

440 m.p. a terenului, aceasta fiind stabilită printr-o hotărâre judecătorească

irevocabilă, pe baza unei expertize, neavând relevanță că în contabilitatea

societății terenul a fost trecut ca având o suprafață de 420,05 m.p.

În ceea ce privește valoarea bunurilor

aparținând activului Moara U., stabilită prin raportul de expertiză întocmit de

expert D.R., completat cu răspunsul la obiecțiuni, aceasta a fost stabilită la

16.887 euro, în echivalent lei 71.395 RON, reținându-se că bunurile au fost

folosite în regim normal, valoarea lor nu a fost depreciată semnificativ, sunt

întreținute în parametrii funcționali și au o stare tehnică bună.

La stabilirea prejudiciului, tribunalul a

avut în vedere valoarea de circulație a bunurilor imobile (teren și moară) și a

utilajelor destinate morăritului, și nu valoarea lor contabilă.

Întrucât legea nu a stabilit criterii de

determinare a prejudiciului, tribunalul a aplicat principiul general de drept

al reparării integrale a prejudiciului, care trebuie să acopere atât paguba

efectiv suferită (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum

cessans).

Mecanismul reparării prejudiciului dă dreptul

dobânditorului de a obține de la vânzător valoarea de piață a bunului din

momentul restituirii imobilelor către foștii proprietari.

Dispozițiile art. 32

4

din O.U.G.

nr. 88/1997, modificată, prevăd obligația instituției implicate de plată a

despăgubirilor echivalente prejudiciului, și nu doar a unei părți din acesta,

respectiv cel ce ar rezulta din valoarea contabilă a imobilului și a bunurilor

mobile, respectiv, a utilajelor destinate activității de morărit.

Împotriva acestei sentințe și împotriva

încheierilor de ședință pronunțate în cauză a formulat apel, în termen, pârâta

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, la data de 2

august 2010, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeași

dată.

Prin decizia comercială nr. 575, pronunțată

la data de 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului București împotriva sentinței comerciale nr. 4618 din 8

aprilie 2010, precum și a tuturor încheierilor de ședință, pronunțate de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 15524/3/2007, în

contradictoriu cu intimata-reclamantă SC P. SA - prin lichidator judiciar SC P.A.E.

SPRL, a schimbat în tot încheierea din 9 octombrie 2008 și sentința comercială

atacată, pronunțate în Dosarul nr. 15524/3/2007 al Tribunalului București, secția

a VI-a comercială, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune,

invocată de apelanta-pârâtă, și a respins, ca prescrisă, cererea de chemare în

judecată.

În motivarea acestei decizii, instanța de

control judiciar a reținut, în esență, că,

în speță, operează excepția prescripției

dreptului material la acțiune, invocată de către apelanta A.V.A.S., întrucât,

în conformitate cu dispozițiile art. 32

28

din O.U.G. nr. 88/1997,

modificată prin Legea nr. 99/1999, termenul de prescripție pentru introducerea

cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut în prezenta ordonanță

de urgență ori se valorifică un drept conferit de aceasta, este de 3 luni de la

data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența

operațiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului.

Întrucât, în cauză, se valorifică un drept la

despăgubire, conferit de actul normativ mai sus-menționat, termenul de

prescripție de 3 luni începe să curgă de la data nașterii dreptului, respectiv

de la data de 17 iulie 2003, când fostul proprietar a intrat în posesia

imobilului în litigiu, împlinindu-se la data de 17 octombrie 2003.

Având în vedere că cererea introductivă a

fost formulată la data de 12 mai 2005, cu mult peste termenul de prescripție de

3 luni, în cauză operează excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs,

în termen,

reclamanta

SC P. SA - prin lichidator judiciar SC P.A.E. SPRL

, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel București, în vederea soluționării apelului pe

fond.

În recursul său, întemeiat în drept pe

prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta-

reclamantă SC P. SA -

prin lichidator judiciar SC P.A.E. SPRL a invocat greșita aplicare în cauză a

termenului special de prescripție de 3 luni, prevăzut de art. 32

28

din O.U.G. nr. 88/1997 – abrogat, în condițiile în care acest text de lege se

referă la anumite operațiuni din procesul privatizării, or dreptul la

despăgubiri ce face obiectul acestei judecăți s-a născut ulterior acestui

proces, fiindu-i aplicabil dreptul comun în privința termenului de prescripție

în lipsa unor dispoziții exprese față de natura juridică a dreptului ce

privește despăgubiri fundamentate pe răspunderea în garanție a vânzătorului.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare la

recursul formulat solicitând respingerea acestuia și a reiterat susținerile din

apel.

Analizând recursul, se găsește fondat.

Dezlegarea dată de instanța de apel excepției

prescripției materiale a dreptului la acțiune este contrară legii, fiind dată

cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 88/1997,

modificată.

Astfel, în cauză, acțiunea introductivă a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997,

modificată, prin care legiuitorul a instituit dreptul la despăgubiri al

societăților comerciale privatizate pentru imobilele care au intrat în

proprietatea acestor societăți ca urmare a privatizării și care, ulterior, au

fost restituite foștilor proprietari.

Această acțiune este o acțiune de drept

comun, dreptul la despăgubiri civile ce face obiectul acesteia, având la bază o

formă de răspundere legală instituită în sarcina autorității implicate în

procesul de privatizare, pentru o situație, ulterioară acestui proces, neputând

fi, deci, asimilată actelor și operațiunilor din timpul procesului de

privatizare și care pot da naștere, de asemenea, dreptului la despăgubiri dacă

s-a produs o vătămare, în condițiile art. 32

28

din O.U.G. nr.

88/1997, modificată.

Având în vedere aceste reguli speciale de

strictă interpretare și aplicare în lipsa unei prevederi exprese privind

termenul de prescripție aplicabil în cazul acțiunilor fundamentate pe

dispozițiile

art.

32

4

din O.U.G. nr. 88/1997, modificată, se aplică termenul general

prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, de 3 ani și nu termenul special

de 3 luni prevăzut în art. 32

28

, termen care a început să curgă de

la data nașterii dreptului la acțiune, adică de la momentul la care societatea

reclamantă a fost deposedată de imobil, acțiunea fiind formulată, deci, în

termen.

Așa fiind, având în vedere, totodată, și

dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., instanța de apel

nepronunțându-se pe fond, Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa

hotărârea cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta SC P. SA -

prin lichidator judiciar SC P.A.E. SPRL împotriva deciziei comerciale nr. 575

din 25 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială

, în Dosarul nr.

15524/3/2007.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

aprilie 2011.