ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1588/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1588/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4618, pronunțată la data de 8 aprilie 2010, în Dosarul nr. 15524/3/2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC P. SA - prin lichidator judiciar SC P.A.E. SPRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 330.731,98 RON, reprezentând contravaloarea activului Moară U., sat S. și teren în suprafață de 440 m.p. și a obligat pârâta la 9.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantă. În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut, în esență, că, î n speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 32 4 din O.U.G.
nr. 88/1999, întrucât contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni s-a încheiat la data de 15 iunie 2000. Tribunalul a luat în considerare suprafața de 440 m.p. a terenului, aceasta fiind stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, pe baza unei expertize, neavând relevanță că în contabilitatea societății terenul a fost trecut ca având o suprafață de 420,05 m.p. În ceea ce privește valoarea bunurilor aparținând activului Moara U., stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert D.R., completat cu răspunsul la obiecțiuni, aceasta a fost stabilită la 16.887 euro, în echivalent lei 71.395 RON, reținându-se că bunurile au fost folosite în regim normal, valoarea lor nu a fost depreciată semnificativ, sunt întreținute în parametrii funcționali și au o stare tehnică bună.
La stabilirea prejudiciului, tribunalul a avut în vedere valoarea de circulație a bunurilor imobile (teren și moară) și a utilajelor destinate morăritului, și nu valoarea lor contabilă. Întrucât legea nu a stabilit criterii de determinare a prejudiciului, tribunalul a aplicat principiul general de drept al reparării integrale a prejudiciului, care trebuie să acopere atât paguba efectiv suferită (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans). Mecanismul reparării prejudiciului dă dreptul dobânditorului de a obține de la vânzător valoarea de piață a bunului din momentul restituirii imobilelor către foștii proprietari. Dispozițiile art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997, modificată, prevăd obligația instituției implicate de plată a despăgubirilor echivalente prejudiciului, și nu doar a unei părți din acesta, respectiv cel ce ar rezulta din valoarea contabilă a imobilului și a bunurilor mobile, respectiv, a utilajelor destinate activității de morărit.
Împotriva acestei sentințe și împotriva încheierilor de ședință pronunțate în cauză a formulat apel, în termen, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, la data de 2 august 2010, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeași dată. Prin decizia comercială nr. 575, pronunțată la data de 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București împotriva sentinței comerciale nr. 4618 din 8 aprilie 2010, precum și a tuturor încheierilor de ședință, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 15524/3/2007, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC P. SA - prin lichidator judiciar SC P.A.E.
SPRL, a schimbat în tot încheierea din 9 octombrie 2008 și sentința comercială atacată, pronunțate în Dosarul nr. 15524/3/2007 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de apelanta-pârâtă, și a respins, ca prescrisă, cererea de chemare în judecată. În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că, în speță, operează excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către apelanta A.V.A.S., întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 32 28 din O.U.G. nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut în prezenta ordonanță de urgență ori se valorifică un drept conferit de aceasta, este de 3 luni de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului.
Întrucât, în cauză, se valorifică un drept la despăgubire, conferit de actul normativ mai sus-menționat, termenul de prescripție de 3 luni începe să curgă de la data nașterii dreptului, respectiv de la data de 17 iulie 2003, când fostul proprietar a intrat în posesia imobilului în litigiu, împlinindu-se la data de 17 octombrie 2003. Având în vedere că cererea introductivă a fost formulată la data de 12 mai 2005, cu mult peste termenul de prescripție de 3 luni, în cauză operează excepția prescripției dreptului material la acțiune. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC P. SA - prin lichidator judiciar SC P.A.E. SPRL , solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, în vederea soluționării apelului pe fond.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta- reclamantă SC P. SA - prin lichidator judiciar SC P.A.E. SPRL a invocat greșita aplicare în cauză a termenului special de prescripție de 3 luni, prevăzut de art. 32 28 din O.U.G. nr. 88/1997 – abrogat, în condițiile în care acest text de lege se referă la anumite operațiuni din procesul privatizării, or dreptul la despăgubiri ce face obiectul acestei judecăți s-a născut ulterior acestui proces, fiindu-i aplicabil dreptul comun în privința termenului de prescripție în lipsa unor dispoziții exprese față de natura juridică a dreptului ce privește despăgubiri fundamentate pe răspunderea în garanție a vânzătorului.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare la recursul formulat solicitând respingerea acestuia și a reiterat susținerile din apel. Analizând recursul, se găsește fondat. Dezlegarea dată de instanța de apel excepției prescripției materiale a dreptului la acțiune este contrară legii, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 88/1997, modificată. Astfel, în cauză, acțiunea introductivă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997, modificată, prin care legiuitorul a instituit dreptul la despăgubiri al societăților comerciale privatizate pentru imobilele care au intrat în proprietatea acestor societăți ca urmare a privatizării și care, ulterior, au fost restituite foștilor proprietari.
Această acțiune este o acțiune de drept comun, dreptul la despăgubiri civile ce face obiectul acesteia, având la bază o formă de răspundere legală instituită în sarcina autorității implicate în procesul de privatizare, pentru o situație, ulterioară acestui proces, neputând fi, deci, asimilată actelor și operațiunilor din timpul procesului de privatizare și care pot da naștere, de asemenea, dreptului la despăgubiri dacă s-a produs o vătămare, în condițiile art. 32 28 din O.U.G. nr. 88/1997, modificată. Având în vedere aceste reguli speciale de strictă interpretare și aplicare în lipsa unei prevederi exprese privind termenul de prescripție aplicabil în cazul acțiunilor fundamentate pe dispozițiile art. 32 4 din O.U.G.
nr. 88/1997, modificată, se aplică termenul general prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, de 3 ani și nu termenul special de 3 luni prevăzut în art. 32 28 , termen care a început să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, adică de la momentul la care societatea reclamantă a fost deposedată de imobil, acțiunea fiind formulată, deci, în termen. Așa fiind, având în vedere, totodată, și dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., instanța de apel nepronunțându-se pe fond, Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa hotărârea cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC P. SA - prin lichidator judiciar SC P.A.E. SPRL împotriva deciziei comerciale nr. 575 din 25 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială , în Dosarul nr. 15524/3/2007. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.