ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4681/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin decizia civilă nr.

562/A din 10 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă a respins

apelurile declarate de reclamantul L.I. și pârâtul Clubul Sportiv G. Reșița.

A admis apelul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Reșița împotriva sentinței civile nr.

885 din 20 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin. A schimbat în parte

sentința în sensul că pentru terenurile ce nu se pot restitui în natură,

înscrisă inițial în C.F. Câlnic, va dispune înaintarea dosarului administrativ

către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A menținut în rest

dispozițiile sentinței.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a arătat că instanța de fond a statuat în mod corect,

pe baza probelor administrate în cauză, că pe parcela de teren înscrisă în C.F.

Câlnic, arabil în vatra orașului, de 5318 mp se găsește terenul de zgură al

cărui deținător este Clubul Sportiv G. Reșița. În mod corect s-a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive, în virtutea calității clubului de deținător

al terenului, fără a justifica însă un drept de proprietate asupra

edificatelor, și nici de folosință a terenului.

Terenul de zgură nu

poate fi calificat drept „construcție”, chiar dacă terenul este îngrădit cu

gard de fier, cu baza de beton și este un teren natural de pământ. Sunt

neîntemeiate susținerile pârâților privind imposibilitatea obiectivă a

restituirii în natură a terenurilor ocupate cu terenul de zgură care nu

reprezintă o construcție în sensul strict al Legii nr. 10/2001.

În mod nelegal s-a

dispus obligarea primarului la emiterea unei dispoziții de restituire prin

echivalent pentru terenurile ce nu se pot restitui în natură, în cuprinsul

căreia să se consemneze echivalentul în lei a sumei de 725.400 euro.

Secretariatul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor are competența

exclusivă în analiza cuantumului final al despăgubirilor propuse.

2.1. Motive

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamantul L.I., precum și de pârâții Primarul

municipiului Reșița și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin.

Reclamantul a arătat

că decizia din apel este nelegală în ceea ce privește stabilirea lipsei de

calitate procesuală pasivă a Clubului Sportiv G. Reșița.

Acest pârât are

posesia și folosința terenurilor în cauză de foarte mulți ani și a executat și

este proprietarul tuturor construcțiilor aflate pe terenurile care nu mai pot

fi restituite în natură reclamantului.

Aceste terenuri au

fost atribuite Clubului Sportiv G. Reșița și deci are calitatea de unitate

deținătoare conform Legii nr. 10/2001. Printr-o sentință, care nu este

definitivă și irevocabilă, s-a stabilit calitatea de unitate deținătoare a

pârâtului Clubul Sportiv G. Reșița.

Dacă s-ar stabili că

acest pârât nu are calitate procesuală nu ar putea fi puse în executare pentru

retrocedarea către reclamant a terenurilor fără construcții.

Primarul municipiului

Reșița a formulat următoarele critici:

Instanțele nu au

ținut cont de faptul că terenul înscris în C.F. nu poate fi restituit în natură

reclamantului pentru că pe acest teren se află edificată o construcție,

respectiv o întreagă bază sportivă cu un teren de zgură, împrejmuit cu gard de

fier, cu fundație de beton pe care se află și o spălătorie.

Pe lângă terenurile

ocupate de construcții în sensul clasic și restrâns al noțiunii se exceptează

de la restituirea în natură și terenurile care se încadrează în situațiile

menționate la pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001.

La rândul său, Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor

Publice Caraș-Severin a criticat hotărârea instanței de apel în ce privește

restituirea terenului acoperit cu zgură. Pe acest teren se află edificată o

construcție, respectiv o întreagă bază sportivă cu un teren de zgură,

împrejmuit cu gard de fier, cu fundație de beton pe care se află și o

spălătorie.

Terenul de zgură este

un teren de fotbal omologat de Asociația Județeană de Fotbal Caraș-Severin din

cadrul Federației Române de Fotbal.

2.2. Analiza

recursurilor

Recursurile nu sunt

întemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:

Conform art. 10 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001,

în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat

construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate,

persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase

liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată

servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților

urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent

.

În speță, este

necontestat faptul că, așa cum rezultă din raportul de expertiză depus la 11

mai 2006 – și față de care Clubul Sportiv

G. Reșița nu a formulat obiecțiuni, potrivit

încheierii întocmite pentru termenul din 15 iunie 2006 -

pe parcele se află

un teren amenajat cu zgură.

Aprecierea

instanțelor de fond, în sensul că un teren pe care s-a aplicat zgură nu poate

fi considerat o „construcție” este corectă, câtă vreme nici din raportul de

expertiză, și nici din alte dovezi administrate în cauză nu rezultă că în afară

de aplicarea acestui material s-ar fi realizat și alte obiective de natură a se

putea vorbi despre edificarea pe teren a unei lucrări cu caracter permanent sau

chiar temporar.

Însă, lucrarea

menționată nu poate fi calificată nici ca o amenajare

de utilitate publică

pentru orașul Reșița.

Conform pct. 10.3 din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, sintagma amenajări de

utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele

suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de

teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume

căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare

subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și

grădini publice, piețe pietonale și altele.

În condițiile în care

Clubul Sportiv

G.

Reșița are în folosință pentru stadion parcela, iar instanțele de fond nu au

dispus restituirea în natură a tuturor suprafețelor de teren solicitate de

reclamant și utilizate de clubul sportiv, nu se poate considera că și terenul

amenajat cu zgură este necesar clubului sportiv, fiind, astfel, de utilitate

publică.

Față de cele ce

preced, criticile formulate de pârâtul Primarul municipiului Reșița nu

întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanțele de fond

interpretând corect prevederile legii materiale incidente în cauză.

Recursul declarat de

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Caraș-Severin este lipsit de interes, câtă vreme prin

hotărârea instanței de apel nu a fost obligat către reclamant și nu a apelat

hotărârea primei instanțe. Prin urmare, lipsa de interes decurge din caracterul

omisso medio al recursului.

În fine, nu este

întemeiat nici recursul declarat de reclamant.

În

Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001 se arată că „unitate deținătoare” este fie entitatea

cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de

proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii

(minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică),

fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul

său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul

legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu

capital de stat, organizații cooperatiste).

Prin adresa transmisă

la 15 aprilie 2010 Clubul Sportiv

G. Reșița a comunicat instanței faptul că a

deținut posesia asupra terenului pe care este edificată baza sportivă în baza H.C.L.

nr. 46 din 24 aprilie 2001 prin care a fost instituit în beneficiul clubului

sportiv un drept de folosință gratuită a terenului pe o perioadă de 2 ani. La

expirarea termenului de 2 ani, prin H.C.L. nr. 74 din 22 aprilie 2003 a fost respinsă cererea de instituire a unui nou drept de folosință gratuită. Or, reclamantul nu

a făcut dovada contrară.

Așadar,

Clubul Sportiv

G. Reșița nu are un

titlu pentru stăpânirea terenului în litigiu și, deci, nu este unitate

deținătoare în sensul legii speciale, criticile reclamantului neîntrunind

cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Având în vedere cele

mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi

respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamantul L.I., precum și de pârâții Primarul

municipiului Reșița și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin împotriva deciziei civile nr.

562/A din 10 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

21 iunie

2012.