ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4681/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 562/A din 10 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă a respins apelurile declarate de reclamantul L.I. și pârâtul Clubul Sportiv G. Reșița. A admis apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Reșița împotriva sentinței civile nr. 885 din 20 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin. A schimbat în parte sentința în sensul că pentru terenurile ce nu se pot restitui în natură, înscrisă inițial în C.F. Câlnic, va dispune înaintarea dosarului administrativ către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. A menținut în rest dispozițiile sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat că instanța de fond a statuat în mod corect, pe baza probelor administrate în cauză, că pe parcela de teren înscrisă în C.F. Câlnic, arabil în vatra orașului, de 5318 mp se găsește terenul de zgură al cărui deținător este Clubul Sportiv G. Reșița. În mod corect s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, în virtutea calității clubului de deținător al terenului, fără a justifica însă un drept de proprietate asupra edificatelor, și nici de folosință a terenului. Terenul de zgură nu poate fi calificat drept „construcție”, chiar dacă terenul este îngrădit cu gard de fier, cu baza de beton și este un teren natural de pământ. Sunt neîntemeiate susținerile pârâților privind imposibilitatea obiectivă a restituirii în natură a terenurilor ocupate cu terenul de zgură care nu reprezintă o construcție în sensul strict al Legii nr. 10/2001.

În mod nelegal s-a dispus obligarea primarului la emiterea unei dispoziții de restituire prin echivalent pentru terenurile ce nu se pot restitui în natură, în cuprinsul căreia să se consemneze echivalentul în lei a sumei de 725.400 euro. Secretariatul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor are competența exclusivă în analiza cuantumului final al despăgubirilor propuse. 2. Recursurile 2.1. Motive Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul L.I., precum și de pârâții Primarul municipiului Reșița și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin. Reclamantul a arătat că decizia din apel este nelegală în ceea ce privește stabilirea lipsei de calitate procesuală pasivă a Clubului Sportiv G. Reșița.

Acest pârât are posesia și folosința terenurilor în cauză de foarte mulți ani și a executat și este proprietarul tuturor construcțiilor aflate pe terenurile care nu mai pot fi restituite în natură reclamantului. Aceste terenuri au fost atribuite Clubului Sportiv G. Reșița și deci are calitatea de unitate deținătoare conform Legii nr. 10/2001. Printr-o sentință, care nu este definitivă și irevocabilă, s-a stabilit calitatea de unitate deținătoare a pârâtului Clubul Sportiv G. Reșița. Dacă s-ar stabili că acest pârât nu are calitate procesuală nu ar putea fi puse în executare pentru retrocedarea către reclamant a terenurilor fără construcții. Primarul municipiului Reșița a formulat următoarele critici: Instanțele nu au ținut cont de faptul că terenul înscris în C.F.

nu poate fi restituit în natură reclamantului pentru că pe acest teren se află edificată o construcție, respectiv o întreagă bază sportivă cu un teren de zgură, împrejmuit cu gard de fier, cu fundație de beton pe care se află și o spălătorie. Pe lângă terenurile ocupate de construcții în sensul clasic și restrâns al noțiunii se exceptează de la restituirea în natură și terenurile care se încadrează în situațiile menționate la pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. La rândul său, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin a criticat hotărârea instanței de apel în ce privește restituirea terenului acoperit cu zgură.

Pe acest teren se află edificată o construcție, respectiv o întreagă bază sportivă cu un teren de zgură, împrejmuit cu gard de fier, cu fundație de beton pe care se află și o spălătorie. Terenul de zgură este un teren de fotbal omologat de Asociația Județeană de Fotbal Caraș-Severin din cadrul Federației Române de Fotbal. 2.2.

Analiza recursurilor Recursurile nu sunt întemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente: Conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent . În speță, este necontestat faptul că, așa cum rezultă din raportul de expertiză depus la 11 mai 2006 – și față de care Clubul Sportiv G. Reșița nu a formulat obiecțiuni, potrivit încheierii întocmite pentru termenul din 15 iunie 2006 - pe parcele se află un teren amenajat cu zgură.

Aprecierea instanțelor de fond, în sensul că un teren pe care s-a aplicat zgură nu poate fi considerat o „construcție” este corectă, câtă vreme nici din raportul de expertiză, și nici din alte dovezi administrate în cauză nu rezultă că în afară de aplicarea acestui material s-ar fi realizat și alte obiective de natură a se putea vorbi despre edificarea pe teren a unei lucrări cu caracter permanent sau chiar temporar. Însă, lucrarea menționată nu poate fi calificată nici ca o amenajare de utilitate publică pentru orașul Reșița.

Conform pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. În condițiile în care Clubul Sportiv G. Reșița are în folosință pentru stadion parcela, iar instanțele de fond nu au dispus restituirea în natură a tuturor suprafețelor de teren solicitate de reclamant și utilizate de clubul sportiv, nu se poate considera că și terenul amenajat cu zgură este necesar clubului sportiv, fiind, astfel, de utilitate publică.

Față de cele ce preced, criticile formulate de pârâtul Primarul municipiului Reșița nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanțele de fond interpretând corect prevederile legii materiale incidente în cauză. Recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin este lipsit de interes, câtă vreme prin hotărârea instanței de apel nu a fost obligat către reclamant și nu a apelat hotărârea primei instanțe. Prin urmare, lipsa de interes decurge din caracterul omisso medio al recursului. În fine, nu este întemeiat nici recursul declarat de reclamant.

În Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 se arată că „unitate deținătoare” este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste). Prin adresa transmisă la 15 aprilie 2010 Clubul Sportiv G. Reșița a comunicat instanței faptul că a deținut posesia asupra terenului pe care este edificată baza sportivă în baza H.C.L.

nr. 46 din 24 aprilie 2001 prin care a fost instituit în beneficiul clubului sportiv un drept de folosință gratuită a terenului pe o perioadă de 2 ani. La expirarea termenului de 2 ani, prin H.C.L. nr. 74 din 22 aprilie 2003 a fost respinsă cererea de instituire a unui nou drept de folosință gratuită. Or, reclamantul nu a făcut dovada contrară. Așadar, Clubul Sportiv G. Reșița nu are un titlu pentru stăpânirea terenului în litigiu și, deci, nu este unitate deținătoare în sensul legii speciale, criticile reclamantului neîntrunind cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul L.I., precum și de pârâții Primarul municipiului Reșița și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin împotriva deciziei civile nr. 562/A din 10 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2012.