ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 165/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul G.V. a chemat în judecată pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale solicitând să se constate refuzul autorităților pârâte de a radia sancțiunea disciplinară dispusă prin Ordinul nr. 42 din 21 martie 2008 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 42 din 21 martie 2008 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a dispus destituirea sa din funcția publică, pe motiv de incompatibilitate între calitatea de funcționar public și cea de expert tehnic judiciar, sancțiune care se radiază în termen de 7 ani de la aplicare, potrivit art. 75 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Reclamantul a arătat că a formulat cererea de radiere a acestei sancțiuni având în vedere prevederile Legii nr. 330/2009 respectiv dispozițiile art. 51 și 52 prin care a fost înlăturată incompatibilitatea pentru care a fost sancționat iar refuzul autorităților pârâte de a radia sancțiunea aplicată este nejustificat. Prin Sentința civilă nr. 104 din 3 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului G.V. față de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală și ca nefondată față de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici întrucât această pârâtă are doar atribuția de a gestiona baza de date referitoare la situația disciplinară a funcționarilor publici transmisă de instituțiile publice, eliberând cazierul administrativ potrivit art. 81 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. În ceea ce privește cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul MADR, privind radierea abaterii disciplinare sancționate prin Ordinul nr. 42 din 21 martie 2008 instanța de fond a respins-o ca fiind nefondată, reținând că nu pot fi aplicate dispozițiile Legii nr. 330/2009 care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2010, sancțiuni disciplinare aplicate reclamantului conform dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamantul G.V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului formulat, recurentul a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat că pârâta ANAF nu are calitate procesuală pasivă întrucât această instituție administrând baza de date referitoare la situația disciplinară a funcționarilor și eliberând cazierul administrativ, aceasta realizează și operațiunea efectivă de radiere a sancțiunii disciplinare.

Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că soluția instanței de fond este greșită întrucât cuprinde motive străine de natura pricinii și care nu se raportează strict la motivele contestației, fără să ia în considerare aspectele legate de efectele legii mai favorabile, având în vedere că prin Legea nr. 330/2009 a fost înlăturată incompatibilitatea între calitatea de funcționar public și cea de expert tehnic judiciar. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 7 C. proc. civ. Intimații Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.

Examinând cauza în raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat și urmează a fi respins, având în vedere următoarele considerente: În ceea ce privește criticile recurentului cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate, având în vedere faptul că în cazul calității procesuale pasive trebuie să existe identitate între persoana care este titularul obligației ce trebuie îndeplinite și persoana care va fi obligată la îndeplinirea obligației.

În consecință, instanța de fond a apreciat corect în raport de dispozițiile art. 81 și 82 din Legea nr. 188/1999 modificată și completată care reglementează atribuțiile legale ale instituției pârâte faptul că aceasta nu are calitate procesuală pasivă întrucât radierea sancțiunii disciplinare aplicate reclamantului se constată prin act administrativ al conducătorului instituției cu care acesta are raporturi de serviciu, în speță având calitate procesuală pasivă numai celălalt pârât, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

În ceea ce privește criticile formulate de recurent pe fondul cauzei, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, hotărârea instanței de fond fiind motivată atât în fapt cât și în drept în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, reținându-se netemeinicia cererii reclamantului privind radierea sancțiunii disciplinare aplicate prin Ordinul nr. 42 din 21 martie 2008 emis anterior Legii nr. 330/2009, act normativ care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2010. În mod corect instanța de fond a reținut că modificarea dispozițiilor privind incompatibilitatea pentru care a fost sancționat disciplinar reclamantul, ulterior emiterii ordinului de sancționare nu poate avea efecte retroactive având în vedere dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) din Constituția României care consacră principiul neretroactivității legilor.

În consecință, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele pe care le generează raportul din reglementarea anterioară, ce erau susceptibile a se produce și s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu pot fi modificate ca urmare a noii legi. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de G.V. împotriva Sentinței nr. 104 din 3 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2012.