ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 165/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul G.V. a chemat în judecată pârâții

Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale solicitând să se constate refuzul autorităților pârâte de a

radia sancțiunea disciplinară dispusă prin Ordinul nr. 42 din 21 martie 2008 al

Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 42 din 21 martie 2008 al

Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a dispus destituirea sa din

funcția publică, pe motiv de incompatibilitate între calitatea de funcționar

public și cea de expert tehnic judiciar, sancțiune care se radiază în termen de

7 ani de la aplicare, potrivit art. 75 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

161/2003.

Reclamantul a arătat

că a formulat cererea de radiere a acestei sancțiuni având în vedere

prevederile Legii nr. 330/2009 respectiv dispozițiile art. 51 și 52 prin care a

fost înlăturată incompatibilitatea pentru care a fost sancționat iar refuzul

autorităților pârâte de a radia sancțiunea aplicată este nejustificat.

Prin Sentința civilă

nr. 104 din 3 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului G.V. față de pârâta

Agenția Națională a Funcționarilor Publici ca fiind introdusă împotriva unei

persoane fără calitate procesuală și ca nefondată față de pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale pasive a

pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici întrucât această pârâtă are

doar atribuția de a gestiona baza de date referitoare la situația disciplinară

a funcționarilor publici transmisă de instituțiile publice, eliberând cazierul

administrativ potrivit art. 81 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici.

În ceea ce privește

cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul MADR, privind

radierea abaterii disciplinare sancționate prin Ordinul nr. 42 din 21 martie

2008 instanța de fond a respins-o ca fiind nefondată, reținând că nu pot fi

aplicate dispozițiile Legii nr. 330/2009 care au intrat în vigoare la data de 1

ianuarie 2010, sancțiuni disciplinare aplicate reclamantului conform

dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamantul G.V. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În motivarea

recursului formulat, recurentul a susținut în esență că în mod greșit instanța

de fond a apreciat că pârâta ANAF nu are calitate procesuală pasivă întrucât

această instituție administrând baza de date referitoare la situația

disciplinară a funcționarilor și eliberând cazierul administrativ, aceasta

realizează și operațiunea efectivă de radiere a sancțiunii disciplinare.

Pe fondul cauzei,

recurentul a susținut că soluția instanței de fond este greșită întrucât

cuprinde motive străine de natura pricinii și care nu se raportează strict la

motivele contestației, fără să ia în considerare aspectele legate de efectele

legii mai favorabile, având în vedere că prin Legea nr. 330/2009 a fost

înlăturată incompatibilitatea între calitatea de funcționar public și cea de

expert tehnic judiciar.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 7 C. proc. civ.

Intimații Agenția

Națională a Funcționarilor Publici și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului formulat și

menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.

Examinând cauza în

raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și

în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul formulat este nefondat și urmează a fi respins, având în vedere următoarele

considerente:

În ceea ce privește

criticile recurentului cu privire la admiterea excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici,

instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate, având în vedere

faptul că în cazul calității procesuale pasive trebuie să existe identitate

între persoana care este titularul obligației ce trebuie îndeplinite și

persoana care va fi obligată la îndeplinirea obligației.

În consecință,

instanța de fond a apreciat corect în raport de dispozițiile art. 81 și 82 din

Legea nr. 188/1999 modificată și completată care reglementează atribuțiile

legale ale instituției pârâte faptul că aceasta nu are calitate procesuală

pasivă întrucât radierea sancțiunii disciplinare aplicate reclamantului se

constată prin act administrativ al conducătorului instituției cu care acesta

are raporturi de serviciu, în speță având calitate procesuală pasivă numai

celălalt pârât, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

În ceea ce privește

criticile formulate de recurent pe fondul cauzei, Înalta Curte le apreciază ca

fiind nefondate, hotărârea instanței de fond fiind motivată atât în fapt cât și

în drept în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, reținându-se

netemeinicia cererii reclamantului privind radierea sancțiunii disciplinare

aplicate prin Ordinul nr. 42 din 21 martie 2008 emis anterior Legii nr.

330/2009, act normativ care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2010.

În mod corect

instanța de fond a reținut că modificarea dispozițiilor privind

incompatibilitatea pentru care a fost sancționat disciplinar reclamantul,

ulterior emiterii ordinului de sancționare nu poate avea efecte retroactive

având în vedere dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) din

Constituția României care consacră principiul neretroactivității legilor.

În consecință, ori de

câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite

raporturi, toate efectele pe care le generează raportul din reglementarea

anterioară, ce erau susceptibile a se produce și s-au realizat înainte de

intrarea în vigoare a legii noi, nu pot fi modificate ca urmare a noii legi.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte reținând că hotărârea instanței de fond este

legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu

art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge

recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de G.V. împotriva Sentinței nr. 104 din 3 martie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2012.