ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1822/2011

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data 18

martie 2009 reclamanta comuna Agigea prin Primar a învestit Curtea de Apel

Constanța cu o acțiune formulată în contradictoriu cu Guvernul României,

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, C.N.A.C.N. SA Constanța

solicitând anularea parțială a mențiunilor din anexa 16 - poziția MF 33595 a

M.G. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din

domeniul public al statului - în ceea ce privește apartenența la domeniul

public al statului al activelor : Bieful

II

situat

între ecluza Cernavodă și Agigea; depozitul de pământ în suprafață de 7,20 ha,

depozit de pământ în suprafață de 54 ha, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea

acțiunii a arătat reclamanta că în temeiul unui proces-verbal încheiat la 22

martie 1990 între D.G.A.I.A. / U.J.T.L. și comuna Agigea s-a realizat

predarea-primirea unei suprafețe de 100 ha reprezentând pășune, reprezentând

parcelele A387/4, 396, 387/2, 394, 391, 388/1, 433/2, 443/5, 387, 386/2, 399/3,

181/1, 418/3, 419/6, 181/2 și 14 ha de-a lungul Canalului Dunărea - Marea

Neagră.

Ulterior, prin

Ordinul 32/94 al Prefectului Județului Constanța s-a reconstituit islazul comunei

Agigea - în suprafață de 130 ha.

În perimetrul

acestei suprafețe de teren,menționată mai sus, a arătat reclamanta că se

regăsesc și activele depozit de pământ, Agigea C, depozit de pământ gmd.

Inițial,

aceste suprafețe de teren au fost preluate de Administrația Canalului Dunărea

Marea Neagră, în vederea organizării de șantier pentru obiectivul Canalul

Dunărea Marea-Neagră.

Operațiunea

juridică a preluării a constat în acordarea gratuită a dreptului de folosință

asupra acestora, fără a se realiza procedurile de expropriere prin scoaterea

din circuitul agricol, conform Decretului nr. 17/1981 și Decretului nr.

91/1982.

A arătat

reclamanta că deși la finalizarea lucrărilor (în anul 1984) suprafețele de

teren preluate urmau a fi restituite comunei Agigea, astfel că nerealizându-se

acest lucru activele au fost expropriate din domeniul privat al comunei Agigea

și transferate în domeniul public al statului în mod nelegal și abuziv - fără

dreaptă și prealabilă despăgubire.

Pârâtul

Guvernul României a formulat întâmpinare pe calea căreia a invocat tardivitatea

formulării acțiunii.

Prin sentința

nr. 183/CA din 18 mai 2010 Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondată

acțiunea formulată de reclamanta comuna Agigea prin Primar.

Pentru a

pronunța această hotărârea, Curtea a reținut că demersul reclamantei nu este

întemeiat atâta vreme cât bunurile ce fac obiectul actului administrativ

contestat în speță sunt parte integrantă a obiectivului de investiție canalul

Dunăre Marea Neagră, iar atestarea acestora ca aparținând domeniului public al

statului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii 213/1998, respectiv prin

emiterea unei hotărâri de Guvern, la emiterea căreia s-au respectat atât

dispozițiile constituționale cât și cele prevăzute în Legea nr. 24/2000 privind

tehnica legislativă.

Hotărârea

contestată a fost adoptată de Executiv prin însușirea proiectului inițial, de

la acea dată, de Ministerul Finanțelor Publice, ca organ de specialitate al

administrației publice centrale cu atribuții și competențe în acest domeniu.

La elaborarea

actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată precum și

cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului,

pentru elaborarea, avizelor și prezentarea proiectelor de acte normative spre

adoptare, aprobat prin H.G. nr. 50/2005, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, în vigoare la acea dată. Proiectul a fost avizat de

către Ministerul Justiției, care potrivit art. 8 alin. (6) din Regulamentul mai

sus menționat „ avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de

vedere al legalității, încheind succesiunea operațiunilor din etapa de

avizare".

Art. 20 din

Legea nr. 213/1998 prevede, la alin. (1), că „ Inventarul bunurilor din domeniul

public al statului se întocmește, după caz, de ministere, de celelalte organe

de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de autoritățile

publice centrale care au în administrare asemenea bunuri", iar la alin. (2)

Centralizarea inventarului menționat la alin. (1) se realizează de către

Ministrul Finanțelor și se supune spre aprobare Guvernului.

In temeiul

acestor dispoziții, ministerele, organele de specialitate ale administrației

publice centrale și instituțiile publice care aveau în administrare bunuri

aparținând domeniului public al statului, au reactualizat inventarele acestor

bunuri și l-au transmis, spre centralizare, Ministerului Economiei și

Finanțelor.

Astfel cum

reiese și din Nota de Fundamentare ce a însoțit proiectul actului administrativ

atacat, de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 2060/2004 și până la

adoptarea H.G. nr. 1705/2006, în inventarele bunurilor din domeniul public al

statului au intervenit modificări ca urmare a mișcărilor și transferurilor de

bunuri în/ din domeniul public al statului, care nu fuseseră operate la

momentul efectuării acestora în inventarele depuse și aprobate de către

ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice

centrale și instituțiile publice care aveau în administrare asemenea bunuri.

Imobilul în

discuție a fost inventariat ca aparținând domeniului public al statului,

figurând, succesiv, în anexele la hotărârile de Guvern pentru aprobarea

inventarelor bunurilor ce aparțin domeniului public al statului ( din anul 2000

până în prezent) - în administrarea Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii.

Potrivit

susținerilor pârâtelor, persoanele fizice care au fost expropriate cu ocazia

edificării Canalului Dunăre - Marea Neagră, au primit despăgubiri iar cei nemulțumiți

au formulat notificări în temeiul Legii nr. 10/2001.

A arătat și

dovedit pârâta CN A.C.N. SA că a acordat despăgubiri persoanelor expropriate la

data începerii construirii canalului navigabil și care au formulat notificări

în temeiul Legii 10/2001 , iar în unele cazuri încă mai analizează cererile de

acordare de despăgubiri primite ulterior .

Un alt aspect

susținut și necontestat de către pârâta C.N. A.C.N. SA este și acela conform cu

care odată cu exproprierea bunurilor respective, majoritatea proprietarilor au

fost despăgubiți de statul român încă de la momentul la care au fost

deposedați.

Cererea

reclamantei apare ca nefondată și din perspectiva faptului că nu s-a făcut

dovada că activele menționate s-ar fi aflat în proprietatea privată a comunei

Agigea.

Împotriva

sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs Comuna Agigea prin

Primar.

Înalta Curte

sesizată cu soluționarea acestei cauze, mai înainte de a cerceta motivele

invocate, constată că recurenta-reclamantă a formulat o cerere de renunțare la

judecată.

Manifestarea

de voință în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, care

nu este supusă cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității

care guvernează procesul civil.

Văzând

dispozițiile prevăzute de art. 246 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu

care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin

cerere scrisă și având în vedere dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.,

Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecarea recursului declarat de

Comuna Agigea prin Primar.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I

S P U N E

Ia act de

renunțarea la judecarea recursului declarat de comuna Agigea prin Primar

împotriva sentinței nr. 183/CA din 18 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 martie 2011.