ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 99/P/CP din 7 august 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, s-au dispus următoarele:

În baza art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen., s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri:

- "Proiect de hotărâre privind vânzarea prin licitație publică a terenului extravilan în suprafață de 67.785 mp, teren neproductiv", fără număr și fără dată, inițiat de A., în calitate de primar al comunei Agigea (v. f. x d.u.p.);

- "Expunere de motive privind vânzarea prin licitație publică a terenului extravilan în suprafață de 67.785 mp, teren neproductiv", fără dată și fără număr, semnată de A., în calitate de primar al comunei Agigea;

- "Referat", înregistrat sub nr. x din 11 iulie 2002 la Primăria Comunei Agigea, nesemnat, dar însușit de B. (Șef Birou Urbanism);

- "Caiet de sarcini privind vânzarea terenului neproductiv situat în extravilanul comunei Agigea", nedatat, întocmit de B. și avizat de A., în calitate de primar al comunei Agigea;

- "Raport privind vânzarea prin licitație publică a terenului extravilan în suprafață de 67.785 mp, teren neproductiv" din 10 iulie 2002, semnat de C. (secretar);

- "Referat" olograf, nedatat, întocmit de D. (contabil), privind prețul de pornire pentru vânzarea prin licitație publică a terenului "extravilan", "neproductiv" de 67.785 mp;

- "Hotărârea privind vânzarea prin licitație publică a terenului extravilan în suprafață de 67.785 mp, teren neproductiv" nr. 18 din 25 iulie 2002, emisă de Consiliul Local al Comunei Agigea,

- "Proces-verbal de licitație", înscris olograf din 12 august 2002, al Comisiei de licitație din cadrul primăriei Agigea;

- Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP E. sub nr. x din 16 august 2002 .

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța, a reținut următoarele:

La data de 9 aprilie 2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a înaintat Curții de Apel Constanța Ordonanța nr. 347/P/2017 din 6 iulie 2018, prin care procurorul a dispus clasarea și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea desființării unor înscrisuri, însoțită de dosarul cauzei, sesizarea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2019.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, prin Ordonanța nr. 347/P/2017 din 6 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în temeiul art. 50 raportat la art. 63 C. proc. pen., cu ref. la art. 13 din O.U.G. nr. 43/2008 și art. 181 din Legea nr. 78/2000, art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., s-au dispus următoarele:

- F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de: delapidare, prevăzută de art. 2151 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- G., notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de: complicitate la delapidare, prevăzută de art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 2151 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- A., pentru infracțiunile de: fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 (3 acte materiale) și art. 5 C. pen., și abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. 1968;

- B., pentru infracțiunile de: fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 (2 acte materiale) și art. 5 C. pen. și abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. 1968;

- C., pentru infracțiunile de: fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. și abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. 1968;

- D., pentru infracțiunile de: fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., și abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. 1968;

- E., notar public, pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- funcționarii OCPI Constanța care au intabulat operațiunile de transfer ilegal al terenului în suprafață de 67.785 mp - teren inalienabil, conform Legii nr. 213/1998 - în favoarea persoanei H., ocazie cu care a fost intabulat terenul aparținând Portului Constanța Sud - Agigea după granița nelegal trasată de primarul A. și șeful de urbanism B., prin Încheierile nr. 2565 din 12 februarie 2006 și nr. 2564 din 12 februarie 2006, pentru infracțiunea de: abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

- "Proiect de hotărâre" fără număr și fără dată, emisă de A., în calitate de primar al comunei Agigea, în referire la vânzarea prin licitație publică a terenului de 67.785 mp, mențiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- "în urma abandonării organizării de șantier aferente construirii canalului Dunăre -Marea Neagră și a amenajării portului Constanța Sud - Agigea a rezultat un teren neproductiv în suprafață de 67.785 mp"

- Art. 4 "se aprobă prețul de pornire la licitație, în sumă de 28.900.000 RON/hectar, conform expertizei de evaluare efectuată de un expert evaluator autorizat".

- "Expunere de motive", fără dată și fără număr, în referire la vânzarea prin licitație publică a terenului de 67.785 mp, semnată de A., în calitate de primar al comunei Agigea, mențiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- "în urma desființării organizării de șantier aferente construirii canalului Dunăre -Marea Neagră și a amenajării portului Constanța Sud - Agigea a rezultat un teren neproductiv în suprafață de 67.785 mp"

- "ținând cont că terenul este în patrimoniul comunei Agigea și este teren neproductiv. ...".

- "Referat x din 11 iulie 2002", nesemnat, dar însușit în declarație de B., mențiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- "în urma abandonării organizării de șantier aferente construirii canalului Dunăre - Marea Neagră și a amenajării portului Constanța Sud - Agigea, precum și a dezafectării căilor ferate, situate în partea de est a lacului Agigea au rezultat terenuri accidentate, neproductive, ce însumează suprafața de 67.785 mp"

- "terenul este situat în extravilanul localității Agigea, iar suprafața i-a fost determinată în coordonate locale Port Constanța".

- "Caiet de sarcini", nedatat, întocmit de B. și avizat de A., privind "vânzarea terenului neproductiv situat în extravilanul comunei Agigea", mențiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- Art. 2 din Capitolul I "Suprafața lotului este de 67.785 mp. și a fost determinată în sistemul de coordonate stereo local port Constanța"

- Capitolul 2

- regimul juridic - "terenul este în proprietatea privată a comunei, aflat în administrarea Primăriei Agigea și este înscris în patrimoniul privat la poziția" - (număr neindicat).

- regimul economic - "folosința actuală este de teren neproductiv. Acesta a rezultat în urma lucrărilor de amenajare a Portului Constanța Sud- Agigea. Destinația dată terenului, în condițiile actuale, este de curți, construcții."

- regimul tehnic - "în vecinătatea terenului în cauză nu se găsesc rețele de utilități" (în realitate există canal pluvial).

- "Raport" din 10 iulie 2002, semnat de secretar C., privind vânzarea prin licitație publică a terenului de 67.785 mp, și referatul olograf, nedatat, întocmit de D. privind vânzarea prin licitație publică a terenului de 67.785 mp.; mențiunile nereale fiind:

Sintagma:

- "proiectul de hotărâre este însoțit de toate materialele comisiilor de specialitate, potrivit normelor de drept material și procedural" - nu există așa ceva;

- "HCL nr. 18 din 25 iulie 2002" emisă de CL Agigea privind vânzarea prin licitație publică a terenului de 67.785 mp, mențiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- Art. 1. "Se propune vânzarea prin licitație publică a terenului în suprafață de 67.785 mp, conform schiței care face parte integrată din prezenta hotărâre" - nu există nicio schiță;

- Art. 4: "se aprobă prețul de pornire la licitație, în sumă de 28.900.000 RON/hectar, conform expertizei de evaluare efectuată de un expert evaluator autorizat".

- "Proces-verbal de licitație", olograf din 12 august 2002 al Comisiei de licitație din cadrul primăriei Agigea, mențiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- din subtitlu:

"terenuri neproductive"

- semnătura lui I. nu-i aparține acestuia, ci unei persoane necunoscute.

- "Contract de vânzare-cumpărare autentificat la BNP E. sub nr. x din 16 august 2002", act ce cuprinde mențiuni false, respectiv sintagmele:

- "măsurătorile au fost executate de proiectantul autorizat în prezența proprietarei pe limitele de hotar indicate de aceasta;

- "terenul a fost deținut ca proprietate privată în baza Legii nr. 213/1998"

- declarația consemnată a primarului, fila x contract:

"taxele și impozitele către stat sunt achitate la zi și la autentificarea prezentului act subscrisa vânzătoare predă cumpărătoarei toate titlurile și actele de proprietate ale acestui teren"

- declarația consemnată a numitei H., fila x:

"am verificat personal actele de proprietate ale subscrisei vânzătoare asupra terenului care face obiectul acestui înscris".

Prin Încheierea penală nr. 221/P/CP din 5 decembrie 2018 (Dosar nr. x/2018), judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța, în baza art. 341 alin. (6) lit. c) C. proc. pen., a admis plângerea petentei E. și a schimbat temeiul de drept al soluției de clasare dispuse față de aceasta din cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

S-a reținut, în acest sens, în esență, că:

Procurorul a susținut că fapta petentei E. a constat în aceea că, în calitate de notar public, a autentificat contractul de vânzare-cumpărare semnat de intimatul A., primarul comunei Agigea - persoană ce nu deținea mandat de la consiliul local, fără a constata inexistența titlului de proprietate, în lipsa intabulării, a cadastrului, a certificatelor fiscale și a menționat în mod nereal că terenul a fost deținut în baza Legii nr. 213/1998.

Din actele dosarului, a rezultat că petenta a procedat la autentificarea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 16 august 2002, prin care Primăria comunei Agigea vindea către H. suprafața de 67.785 mp.

Însă, în exercitarea activității, petenta a respectat dispozițiile art. 78 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, în vigoare la data faptei, care prevede că actele notariale se îndeplinesc la cerere, verificarea înscrisurilor redactate de părți, de reprezentanții lor cu privire la îndeplinirea condițiilor de fond și formă, notarul public putându-le aduce modificări și completări corespunzătoare, cu acordul părților, iar autentificarea, conform art. 90, cu respectarea următoarei proceduri: a) stabilirea identității părților în condițiile art. 85; b) exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținutul actului; c) semnătura acestora și data înscrisului.

La autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, s-au prezentat părțile actului juridic, respectiv primarul, care îndeplinește o funcție de autoritate publică pe care o exercită pe durata mandatului și reprezintă UAT în relațiile cu alte autorități publice, persoane fizice sau juridice, precum și în justiție (art. 62 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale) și îndeplinește principalele atribuții stabilite la art. 63, precum și alte atribuții stabilite prin lege; în exercitarea atribuțiilor stabilite prin lege, primarul acționează ca și reprezentant al Statului, în comună sau în orașul în care a fost ales (art. 64 din lege), emite dispoziții cu caracter normativ sau individual (art. 68 din Legea nr. 215/2001).

Potrivit Legii nr. 215/2001, în toate actele încheiate de UAT reprezentantul legal este numai primarul. Conform art. 67, primarul reprezintă comuna sau orașul, iar în baza art. 68 alin. (1) lit. b), asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local și la lit. v) răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și domeniului privat al comunei sau al orașului, astfel că nu se impunea să aibă mandat pentru semnarea contractului de vânzare-cumpărare, intimatul primar executând hotărârea consiliului local prin prezentarea sa la biroul notarial pentru autentificarea vânzării.

Contractul de vânzare-cumpărare s-a autentificat în baza unor înscrisuri oficiale - Hotărârea Consiliului Local Agigea nr. 18 din 25 iulie 2002 (de aprobare a vânzării prin licitație publică a terenului în suprafață de 67.785 mp), procesului-verbal de licitație (din 12 august 2002), fiind depusă și lista de inventar a bunurilor care aparțineau domeniului privat al comunei Agigea (față de declarația vânzătoarei prin primar, intimatul A., că terenul făcea parte din domeniul privat în baza Legii nr. 213/1998), verificarea și cenzurarea oportunității adoptării HCL, organizării și desfășurării licitației, nefiind în competența notarului. În ceea ce privește legalitatea hotărârii consiliului local, Legea nr. 215/2001 precizează că numai prefectul exercită controlul de legalitate și/sau oportunitate a unor astfel de acte. Aparența de legalitate era întărită și de împrejurarea că expirase termenul legal în care primarul putea să îl sesizeze pe prefect în legătură cu o eventuală nelegalitate/neregulă a acelei hotărâri de consiliu conform art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001. Procesul-verbal de licitație publică atesta că vânzarea avusese loc, anterior autentificării contractului de vânzare-cumpărare, iar notarul nu avea competența de a cenzura procesul-verbal de licitație cu aparență de legalitate și care valora titlu de proprietate.

Referitor la lipsa certificatului fiscal și a întabulării, în anul 2002, acestea nu erau necesare când se autentificau acte de dispoziție privind terenuri aparținând Unităților Administrativ-Teritoriale (orașe și comune), neregăsindu-se în acele acte mențiunea existenței certificatelor fiscale.

În legătură cu acuzația lipsei cadastrului, amplasamentul terenului din schițele cadastrale erau în concordanță cu celelalte acte depuse de părți, fără să ridice suspiciuni și, în actul de vânzare cumpărare, petenta notar a menționat că de exactitatea cadastrală și de materializarea acestuia în teritoriu răspunde delegatul tehnic cadastral. De asemeni, părțile au declarat (consemnându-se în act) că măsurătorile au fost executate de proiectant autorizat în prezența proprietarului pe limitele de hotar indicate de acesta.

Mențiunea că terenul a fost deținut în baza Legii nr. 213/1998 a fost făcută de notar în act având în vedere actele administrative ale primăriei depuse de părți la întocmirea contractului: hotărârea Consiliului Local, procesul-verbal de licitație, lista de inventar a bunurilor care aparțineau domeniului privat al comunei Agigea.

Mențiunea din act potrivit căreia "cumpărătoarea H. dispensa grefa judecătoriei Constanta și Biroul Notarului public de cercetarea registrelor de inscripțiuni și transcripțiuni privind terenul ce se înstrăina" a fost trecută de notar în condițiile art. 716 alin. (3) C. proc. civ. în vigoare la acea dată, la cererea părților, care cunoșteau situația imobilului.

Petenta notar nu a avut cunoștință de anularea procesului-verbal de vecinătate, părțile au depus schițele cadastrale, avizate de instituția OCPI, acestea fiind acte oficiale, iar prin Sentința civilă nr. 877 din 29 mai 2015 a Tribunalului Constanța (Dosar nr. x/2013) nu s-a analizat, pe fond, natura terenului; de altfel, dacă ar fi existat suspiciuni cu privire la regimul juridic al terenului, schițele cadastrale nu ar fi trebuit depuse.

Cum acuzarea nu a dovedit vreo înțelegere frauduloasă a petentei cu intimatul A., notarul nu avea obligația să meargă la fața locului să vadă imobilul (terenul în speță), nu avea cunoștințe de geologie ca să poată face aprecieri cu privire la modul de formare în timp a respectivului teren prin depuneri hidrologice, activitățile notariale s-au efectuat în conformitate cu dispozițiile legale, acțiunile petentei nu se circumscriu infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. câtă vreme nu se poate reține o faptă penală în sarcina petentei, este corectă soluția de clasare, dar nu pot fi aplicabile dispozițiile privind prescripția răspunderii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., impediment al tragerii la răspundere penală ca urmare a împlinirii termenului de prescripție și nu a lipsei responsabilității autorului.

În primul ciclu procesual:

Prin Încheierea penală nr. 80/P/CP din 29 mai 2019 (Dosar nr. x/2019), pronunțată judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța, în baza art. 5491 alin. (5) lit. a) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța privind desființarea unor înscrisuri, precizate la punctul nr. 3 al dispozitivului Ordonanței cu nr. 347/P/din data de 6 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Prin încheierea penală nr. 49 din 23.01.2020 a Î.C.C.J., secția penală au fost admise contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, UAT Comuna Agigea, Consiliul Local al Comunei Agigea, Primăria Comunei Agigea și Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA Constanța împotriva Încheierii penale nr. 80/P/CP din 29 mai 2019 a Curții de Apel Constanța, a fost desființată încheierea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța.

Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Curții de Apel Constanța, sub nr. x/2019*.

În temeiul art. 5491 alin. (5) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară, procedând la soluționarea cererii formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin Ordonanța nr. 347/P/2017 din 6 iulie 2018, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, a constatat că aceasta este fondată.

Astfel, la data de 25 august 2017 persoana vătămată comuna Agigea, reprezentată prin primar M., a formulat o plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., și abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen., în raport de:

- semnatarii actului adițional 2 la procesul-verbal de vecinătate 6310 din 20 iunie 1994 între N. SA și Primăria Comunei Agigea, prin care s-a intabulat nelegal o suprafață de 67.785,20 mp, teren din domeniul public al statului și care a fost vândut ulterior către persoane fizice;

- notarul public E., funcționar care a autentificat Actul de vânzare-cumpărare nr. x din 16 august 2002 vizând această suprafață de teren aparținând statului și care a fost înstrăinat unei persoane fizice.

În acest sens, s-a arătat că ar fi fost încheiate un set de documente cu caracter nereal, care atestau chestiuni necorespunzătoare adevărului - între funcționarii publici ai unor entități administrativ economice publice și care au generat o aparentă stare de legalitate ce a condus la înstrăinarea unei suprafețe de aproape 7 hectare din acvatoriul portuar, bun inalienabil conform Legii nr. 213/1998 în favoarea unor persoane fizice, la un preț subevaluat sever.

Ulterior, același teren ar fi fost revândut de interpușii cumpărătorilor statului cu un preț de aproximativ 2000 de ori mai mare.

Pentru a ajunge la această finalitate, conform mențiunilor din plângere și a documentelor anexate, ar fi fost inserate elemente de fapt nereale în cuprinsul documentelor pregătitoare ale operațiunii frauduloase în sine, înscrisuri ce au fost utilizate în vederea realizării operațiunii ilicite urmărite.

Pe de altă parte, se pare că în afara prejudiciului teoretic cauzat de subevaluarea terenului, persoana vătămată Primăria Comunei Agigea a susținut că a fost vătămată și prin văduvirea de impozite și taxe ce i s-ar fi cuvenit dacă nu îi era scos ilegal din patrimoniu terenul vizat.

Prin ordonanța din 5 septembrie 2017 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză în raport de cele trei infracțiuni sus menționate, iar prin Ordonanța din 8 decembrie 2017 a fost fixat cadrul procesual în sensul precizat anterior în afara numiților F. și a notarului public G. nimeni altcineva nemaiavând calitatea de suspect.

Din coroborarea probelor administrate în cauză (înscrisuri, declarațiile reprezentantului persoanei vătămate, M., primar al comunei Agigea, ale martorilor O. - semnatar al Procesului-verbal de vecinătate nr. x din 20 iunie 1994, P. - viceprimar al comunei Agigea în 2002, Q. - jurist la Primăria Agigea în 2002, R. - funcționar la serviciul de urbanism al Primăriei Agigea în perioada 1998 - 2009, S. - jurist la Prefectura Constanța în 2002, T. - care a urmărit și acesta dobândirea terenului vândut în cauză, U. și V. - funcționari la OCPI Constanța, ale intimaților A., B., C., E., D., și raportul de expertiză tehnică judiciară topografică și evaluare din 9 februarie 2018), a rezultat următoarea situație de fapt:

Ulterior finalizării lucrărilor hidrotehnice aferente edificării canalului Dunăre - Marea Neagră, precum și al extinderii portului Constanța Sud - Agigea, pământul excavat mecanic a fost transportat de la locul de extracție și folosit pentru a câștiga teritoriu asupra mării, practic fiind depozitat în mare, unde datorită cantității mari s-au generat suprafețe de teren apreciabile, înregistrate în mod corespunzător în evidențele de patrimoniu ale Statului Român, prin Ministerul Transporturilor.

Conform Anexei la Legea nr. 213/1998, terenurile aparținând portului, precum și cele provenind din lucrări hidrotehnice alcătuiesc domeniul public și, deci, nu pot fi înstrăinate către terți, având în vedere dispozițiile art. 11 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora:

"(1) Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, după cum urmează:

a) nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii;

b) nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale;

c) nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credință asupra bunurilor mobile.

(2) Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.".

De asemenea, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 prevede că Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel.".

Terenul vizat de plângerea penală depusă de Primăria Agigea aparținea portului și provine din lucrările hidrotehnice sus-menționate, fiind situat într-o zonă strategică, în apropierea graniței statului.

Din punct de vedere juridic, vecinătatea dintre domeniul portuar și UAT Agigea s-a stabilit inițial prin "Procesul-verbal de vecinătate" nr. x din 20 iunie 1994, încheiat între Administrația Portului Constanța și UAT Agigea, și prin "Procesul-verbal de vecinătate" nr. x din 28 octombrie 1994, încheiat între Administrația Canalelor Navigabile și Administrația Portului Constanța, sens în care s-au întocmit și schițele aferente .

Până în luna iulie 2002, terenul în cauză nu a aparținut altei entități juridice sau fizice decât Statului Român și niciodată nu a existat - înregistrat, inventariat sau în orice altă formă - în patrimoniul UAT Agigea. Terenul a figurat și figurează și în prezent în evidențele de patrimoniu ale N. și ale Ministerului Transporturilor, ca fiind bun din domeniul public al statului.

Activitatea infracțională cercetată în cauză a avut drept scop obținerea unui titlu autentic, precum un act de vânzare - cumpărare care să permită ulterior emiterea unei cărți funciare în favoarea unei persoane de drept privat, pentru terenul în cauză, care apoi sa fie vândut succesiv, motiv pentru care au fost generate simultan demersuri de către A. - primar al comunei Agigea în perioada de referință, pentru a crea aparența unei proceduri legale de licitație a unui bun proprietate privată a comunei (ceea ce nu a fost niciodată cazul în realitate) și a evita sesizarea instanței judecătorești pentru anularea actelor administrative emise în acest scop.

Într-o primă etapă, au fost întocmite o serie de documente vizând "trecerea" terenului din domeniul public al statului în domeniul privat al comunei Agigea, după cum urmează:

Prin "actul adițional la Procesul-verbal de vecinătate" nr. x din 15 decembrie 2000, respectiv 53877DD din aceeași dată, reprezentanții N. SA și ai Primăriei Comunei Agigea (A., ca primar, și B., ca Șef Birou Urbanism) au reconsiderat într-o primă fază granița de hotar, graniță care a mai suferit o nouă modificare prin actul adițional nr. x înregistrat la Primăria Comunei Agigea sub nr. x din 6 august 2002 și la N. sub nr. x din 5 august 2002, act semnat din partea Primăriei Comunei Agigea tot de A., ca primar, și B., ca Șef Birou Urbanism.

Efectul acestei modificări l-a constituit extinderea artificială a teritoriului comunei Agigea în raport de zona portuară (în defavoarea acesteia), cu aparenta includere fizică, precum și în evidențele de patrimoniu ale comunei, a unei suprafețe de teren de 67.785 mp, suprafață care a "dispărut" astfel din patrimoniul statului și a fost inclusă în interiorul UAT Agigea, cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Semnatarii acestor așa-zise documente de "regrănițuire" nu aveau nici mandat din partea entităților publice pe care afirmau că le reprezintă și nici vreo altă formă de autorizare a activităților reținute în continuare.

De altfel, prin Sentința civilă nr. 877 din 29 mai 2015, dată în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Constanța, s-a constatat nulitatea absolută a următoarelor documente: Procesul-verbal nr. x din 20 iunie 1994; Actul adițional nr. x din 15 decembrie 2000; Actul adițional nr. x din 6 august 2002, toate încheiate între N. SA și Primăria Agigea. A fost confirmată, astfel, validitatea delimitării realizate, prin "Procesul-verbal de vecinătate din 28 octombrie 1994" încheiat între Administrația Canalelor Navigabile și N.

Este relevant că prin sentința civilă menționată s-a reținut, în esență, că:

Din dispozițiile art. 20 coroborate cu cele ale art. 84, 86 din Legea nr. 69/1991 rezultă că administrarea domeniului public și privat al unității administrativ-teritoriale, administrare care se realizează prin darea în administrare/concesionarea/închirierea/vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul public sau privat, după caz, sunt de competența consiliului local. De asemenea, sunt supuse aprobării Consiliului Local înstrăinarea bunurilor aparținând domeniului privat al comunelor, orașelor sau județelor, schimburile de terenuri, delimitarea sau partajarea imobilelor aflate în indiviziune cu acest domeniu privat, renunțările la drepturi sau recunoașterile de drepturi în favoarea terțelor persoane, toate acestea realizându-se pe bază de expertiză însușită de consiliu.

În aceste condiții, Procesul-verbal nr. x din 20 iunie 1994 nu putea fi semnat de către Primarul Comunei Agigea decât ca urmare a însușirii de către consiliul local a unei expertize efectuate în acest sens, însușirea expertizei având tocmai semnificația exprimării consimțământului autorității publice locale competente în materie.

Or, lipsind acest consimțământ al consiliului local, actul juridic reprezentat de Procesul-verbal nr. x din 20 iunie 1994 este lovit de nulitate absolută.

Actul adițional nr. x din 15 decembrie 2000 și Actul adițional nr. x din 5 august 2002 sunt încheiate sub imperiul Legii nr. 215/2001.

Realizarea unei delimitări ca cea din actele menționate, mai ales în contextul în care prin această delimitare se realizează cedarea unei suprafețe importante în folosința N. SA, chiar dacă în altă formă decât prin darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, se circumscrie activității de administrare a domeniului public și domeniului privat al comunei, în sensul art. 38 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 215/2001, activitate ce ține de competența administrativă a consiliului local

Astfel, lipsind acest consimțământ al consiliului local, actele juridice reprezentate de cele două acte adiționale sunt lovite de nulitate absolută.

Începând cu luna iulie 2002, A., în calitate de primar al comunei Agigea, a inițiat o serie de demersuri prin care încerca să genereze o aparentă stare de legalitate a vânzării suprafeței de teren în cauză către persoane de drept privat.

Concret, în jurul datei de 24 iulie 2002, A., primarul comunei Agigea, a inițiat un "Proiect de hotărâre privind vânzarea prin licitație publică a terenului extravilan în suprafață de 67.785 mp, teren neproductiv" (v. f. x d.u.p.), prin care se propune Consiliului Local să "propună" vânzarea prin licitație publică a terenului.

Proiectul de hotărâre (nedatat, dar, logic, emis înainte de hotărârea de consiliu local vizată), conține o serie de mențiuni false, respectiv:

- Art. 1: se "propune" (și nu "dispune") vânzarea prin licitație publică a terenului în suprafață de 67.785 mp, "teren neproductiv" rezultat "în urma abandonării organizării de șantier aferente construirii canalului Dunăre-Marea Neagră și a amenajării portului Constanța Sud - Agigea", cu mențiunea că terenul este identificat "conform schiței care ar face parte integrantă din prezenta Hotărâre". Or, nu există nicio schiță în acest sens, iar terenul nu a rezultat în urma abandonării unui șantier ci, așa cum s-a arătat, prin lucrări hidrotehnice, chiar dacă materialul folosit provenea de la alt șantier, sursa acestuia fiind nerelevantă; totodată, atribuirea calității de teren neproductiv este falsă în condițiile în care nu exista o parcelare cadastrală a acelui teren în care să se evidențieze această categorie de folosință, în condițiile art. 6.3.4. din Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general aprobate prin Ordinul nr. 534/2001 emis de Ministerul Administrației Publice, această încadrare fără niciun temei fiind de natură a induce aparența că era vorba de un teren fără valoare deosebită.

- Art. 4: se aprobă prețul de pornire al licitației în sumă de "28.900.000 RON/ha, conform expertizei de evaluare efectuată de un expert evaluator autorizat". Or, nu există și nu a existat niciodată o astfel de expertiză.

Conform documentului "Expunere de motive", emis tot sub semnătura lui A., primar al comunei Agigea, se face mențiunea că "terenul este în patrimoniul comunei Agigea și este un teren neproductiv". Or, pe de o parte, terenul nu avea cum să fie în patrimoniul comunei la data proiectului de HCL, din moment ce așa-zisa "regrănițuire" a avut loc 12 zile mai târziu, dată până la care cel puțin formal era în teritoriul portuar, iar, pe de altă parte, așa cum s-a arătat, această categorie de folosință a terenului nu îi fusese niciodată atribuită în condițiile legii.

De asemenea, la data de 11 iulie 2002 (cu aproape o lună înainte de așa-zisa "regrănițuire" din august 2002), numitul B. - șeful Biroului de Urbanism Agigea -, a emis un "REFERAT", înregistrat la Primăria Agigea sub nr. x din 11 iulie 2002, act care, de asemenea, este fals, respectiv:

- cuprinde mențiunea că "terenul este situat în extravilanul localității Agigea, iar suprafața i-a fost determinată în coordonate locale Port Constanța", deși terenul nu se afla în interiorul teritoriului unității administrativ teritoriale;

- se omite inserarea unei realități evidente, și anume că, în afara statutului de teren provenit din lucrări hidrotehnice, pe acesta se mai afla (separat) încă o altă lucrare hidrotehnică, respectiv canal colector ape pluviale, lucrare care era imposibil să nu fi fost observată.

La data de 10 iulie 2002 numita C. - secretara CL al comunei Agigea -, emite un document intitulat "Raport privind vânzarea prin licitație publică a terenului extravilan în suprafață de 67.785 mp, teren neproductiv", care conține, de asemenea, mențiuni false, cel puțin privind data emiterii, întrucât avizează și supune dezbaterii Consiliului Local un "proiect de hotărâre " - act fără nici un dubiu inexistent la acea dată (ea însăși anterioară cu o lună "regrănițuirii" declarată nulă de către instanță).

Prin documentul intitulat "Referat", olograf și nedatat, D. - contabila - face referiri la o expertiză de evaluare, care nu există, și propune ca prețul de pornire pentru vânzarea prin licitație publică a terenului "extravilan", "neproductiv", de 67.785 mp să fie de 28.900.000 RON/ha.

Prin HCL al Comunei Agigea nr. 18 din 25 iulie 2002 se "propune" (nu se "dispune") vânzarea prin licitație publică a terenului.

Documentul preia fără modificări mențiunile din proiectul întocmit de primar (inclusiv sintagma că se "propune" vânzarea, deși, fiind un act normativ, trebuia să se "dispună"), fiind pe cale de consecință un document falsificat, prin prisma mențiunilor identice cu proiectul de hotărâre, în legătură cu care s-a arătat că sunt false și care își mențineau acest caracter și la data adoptării hotărârii consiliului local.

Comisia de licitație nici nu s-a constituit vreodată legal [Dispoziția 87 din 5 august 2002 - invocată în acest sens de către făptuitori - referindu-se de fapt la alte hotărâri de consiliu local, emise la 1 august 2002, și nu la HCL nr. 18 din 25 iulie 2002], adică a acționat practic neînființată juridic, situație în care actele emise sunt nule de drept.

La data de 12 august 2002 are loc așa-zisa licitație (pentru vânzarea de către Primăria Agigea către persoane de drept privat a terenului portului), iar în procesul-verbal aferent se consemnează că s-ar fi înscris la licitație numiții W. și X. (care s-au retras ulterior) și H. - persoana care a adjudecat întreaga suprafață cu o sumă de puțin peste 7.000 euro.

Suprafața nu era intabulată, nici nu era identificată fizic printr-o schiță cadastrală, ci doar generic, nefiind de asemenea evidențiată în niciun mod în patrimoniul comunei Agigea, documentele menționând așadar o suprafața referitor la care nu exista nicio formă de evidențiere (așa-numita schiță cadastrală apărând doar la data de 16 august 2002, în fața notarului E.).

Pentru a avea loc această licitație, sub semnătura lui A. - primarul - și a lui B. - șeful Biroului de Urbanism -, a fost emis documentul intitulat "Caiet de sarcini" act nedatat, care cuprinde, la rândul său, mai multe mențiuni nereale, respectiv:

- Art. 2 din Capitolul I:

"Suprafața lotului este de 67.785 mp. și a fost determinată în sistemul de coordonate stereo local port Constanța"

- Capitolul 2:

- "regimul juridic - terenul este în proprietatea privată a comunei, aflat în administrarea Primăriei Agigea și este înscris în patrimoniul privat la poziția" - (număr neindicat); or, acest teren nu a fost înscris niciodată în registrele privind patrimoniul comunei, adică nici în 2002 și nici în prezent și nu a existat o atestare a includerii lui în domeniul privat al comunei printr-o Hotărâre a consiliului local prin care să se aprobe inventarul bunurilor din domeniul privat al Comunei Agigea;

- "regimul economic - folosința actuală este de teren neproductiv. Acesta a rezultat în urma lucrărilor de amenajare a Portului Constanța Sud - Agigea. Destinația dată terenului, în condițiile actuale, este de curți, construcții" așa cum s-a arătat, această categorie de folosință nu fusese niciodată stabilită printr-un plan cadastral, mențiunea fiind de natură a justifica vânzarea la un preț derizoriu a terenului respectiv;

- "regimul tehnic - în vecinătatea terenului în cauză nu se găsesc rețele de utilități", deși în realitate există canal pluvial.

Prin înscrisurile conținând mențiuni nereale arătate anterior s-au creat astfel condițiile încheierii unor acte juridice translative de proprietate cu privire la un teren din domeniul public al statului, în favoarea unor persoane de drept privat.

În continuare, numitul A. - primar al comunei Agigea la acea dată - s-a prezentat, fără a avea mandat în acest sens, la biroul notarului public E.

Potrivit Legii nr. 215/2001, a administrației publice locale, chiar dacă terenul ar fi fost al comunei Agigea, nu primarul este cel care dispune de patrimoniul comunei, ci doar Consiliul Local, care îl poate mandata pe primar să se prezinte la notar pentru a semna actul de dispoziție.

Conform art. 38 alin. (2) lit. f) și h) din Legea nr. 215/2001 (forma în vigoare în anul 2002), Consiliul Local "administrează domeniul public și domeniul privat al comunei", și nu primarul, și tot Consiliul Local este cel care "hotărăște (...) vânzarea bunurilor proprietate privată a comunei (...), în condițiile legii".

Totodată, potrivit art. 124 din Legea nr. 215/2001, "Toate bunurile aparținând unităților administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale. Consiliilor locale și județene li se prezintă anual de către primar, respectiv de președintele consiliului județean, un raport asupra situației gestionării bunurilor.".

Or, așa cum s-a arătat, prin HCL al Comunei Agigea nr. 18 din 25 iulie 2002 se "propune" (nu se "dispune") vânzarea prin licitație publică a terenului, rezultând că în realitate nici nu a existat vreodată o hotărâre de vânzare a terenului respectiv, în sensul art. 38 alin. (2) lit. f) și h) din Legea nr. 215/2001.

Oricum, în condițiile în care comunei Agigea nu i-a aparținut niciodată terenul în cauză, nu putea să vândă ceea ce nu-i aparținea.

Prin încheierea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP E. sub nr. x din 16 august 2002, între Primăria Comunei Agigea, în calitate de vânzător, reprezentată prin primar A. (care nu avea mandat să vândă terenul), și persoana fizică H., în calitate de cumpărător, a fost înstrăinat terenul extravilan în suprafață de 67.785,20 mp, care nu aparținea vânzătorului, ci domeniului public al statului, pentru un preț de 196.200.000 RON (ROL, echivalentul a cca 6.000 euro).

Documentul autentificat cuprinde mențiuni nereale legate de o pretinsă, dar inexistentă, exercitare a dreptului de proprietate a comunei Agigea asupra terenului portului, anterioară vânzării.

Totodată, parte în contract apare Primăria Comunei Agigea deși, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, în timp ce potrivit art. 77 din aceeași lege, primăria constituie o structură funcțională cu activitate permanentă formată din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului; ca urmare, în calitate de vânzător nu putea în niciun caz să apară Primăria Comunei Agigea, care nu este persoană juridică și nu are patrimoniu propriu pentru a dispune de bunuri din cadrul acestuia prin vânzare.

De asemenea, cererea de autentificare a contractului semnată de A. este adresată notarului public la 4 zile după autentificarea contractului, adică la 20 august 2002, deși trebuia să fie anterioară.

Potrivit raportului de expertiză de evaluare întocmit în cauză, la data respectivă, valoarea terenului era de cel puțin 318.590 euro.

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP E. sub nr. x din 16 august 2002 conține o serie de mențiuni nereale, respectiv:

- "terenul a fost deținut ca proprietate privată de comuna Agigea în baza Legii nr. 213/1998", deși acest lucru nu corespunde realității, iar din dosarul notarial lipsește orice document sau titlu în acest sens; mai mult, se prevede că "se scutește BNP și grefa Judecătoriei Constanța de verificarea registrelor de inscripțiuni-transcripțiuni privind terenul care se înstrăinează" în dosarul notarial se află atașată lista patrimoniului privat al comunei, folosită pentru a justifica apartenența terenului vândut la acesta, însă, la poziția 57, indicată de notarul public ca fiind cea la care se află terenul vândut, este consemnată sola x, în suprafață de 20 de hectare, mărginită la Est de blocuri de locuințe; prin urmare, această mențiune nu are nicio legătură cu terenul vândut și este evident că sola x se referă la altă suprafață de teren, pentru că terenul în sine este mărginit la Est de Marea Neagră și nu de blocuri, după cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, în care se arată și că terenul în speță este câștigat din mare și din lacul Agigea în proporții arătate grafic și descrise pe larg în expertiză.

- declarația consemnată a primarului, fila x contract:

"taxele și impozitele către stat sunt achitate la zi și la autentificarea prezentului act subscrisa vânzătoare predă cumpărătoarei toate titlurile și actele de proprietate ale acestui teren" deși acestea nu există;

- declarația consemnată a numitei H., fila x:

"am verificat personal actele de proprietate ale subscrisei vânzătoare asupra terenului care face obiectul acestui înscris" deși acestea nu există.

În contract apare menționată și o schiță de plan întocmit de proiectanții autorizați Y. și Z., care ar fi fost verificate și recepționate de AA. sub nr. 14059 din 16 august 2002, adică exact în aceeași zi cu actul de vânzare - cumpărare. Or, această așa-zisă schiță de plan nu a fost niciodată avută în vedere de Consiliul Local Agigea deși, ar fi trebuit să existe cel puțin cu ocazia "licitației", când trebuia să se lămurească ce se vinde și, de asemenea, anterior HCL de autorizare a licitației, adică înainte de 25 iulie 2002.

Ulterior autentificării Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 16 august 2002, cumpărătoarea H. își intabulează dreptul de proprietate, în evidențele OCPI Constanța făcându-se mențiunile corespunzătoare.

În continuare:

- prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 22 noiembrie 2006 autentificat la BNP BB., H. vinde în indiviziune terenul litigios, în sensul că înstrăinează 85% din acesta în favoarea numitului L. și 15% în favoarea numitei CC., în indiviziune, la prețul de 108.500 RON.

- prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 3114 din 8 iulie 2008 autentificat la BNP DD., numitul L. vinde cota sa de 85% din terenul cumpărat de la H. numitului K., căsătorit cu EE. (părinții lui J.), contra sumei de 150.000 euro.

- prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 3550 din 30 iulie 2008 autentificat la BNP FF. din Galați, CC. și K. (în nume propriu și ca mandatar al soției sale) au vândut terenul în cauză - integral - către SC GG. SA din Galați, reprezentată de HH., cu suma de 3.185.000 euro.

- prin Actul de lotizare nr. 867 din 15 martie 2011, SC GG. SA împarte juridic terenul în: lotul x, în suprafață de 59945 mp, și lotul x, în suprafață de 5860 mp.

- prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 961 din 18 martie 2011 autentificat la BNP G., SC GG. SA a vândut N. lotul x mai sus menționat contra sumei de 1.761.160,84 RON, inclusiv TVA.

Cu alte cuvinte, mai puțin de 10% din terenul total luat din domeniul public al statului (teren vândut integral la un preț de circa 7.000 euro) a fost practic "răscumpărat" cu peste 400.000 euro (cu 72 euro/mp), în condițiile în care terenurile alăturate erau expropriate de la alți proprietari cu sume între 4 - 7 euro/mp.

În ceea ce îl privește pe numitul F., despre care se reține că, în calitate de director, a reprezentat cumpărătorul N. și a angajat bugetul administrat fără a avea mandat din partea Ministerului Transporturilor, ca acționar majoritar al N., s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea acesteia în favoarea DNA, având în vedere că pentru plata terenului au fost folosite fonduri europene.

Este adevărat că HCL nr. 18/2002 nu a fost atacată în contencios administrativ de Instituția Prefectului (prin acest act propunându-se însă, și nu dispunându-se licitarea terenului aparținând N.), deși potrivit documentelor furnizate de Instituția Prefectului anexate la Adresa nr. x din 13 decembrie 2017, numitul J., în calitate de secretar general al Instituției Prefectului, la poziția 6603 a fost indicat ca primind mai multe acte, inclusiv HCL nr. 18 din 25 iulie 2002.

Această împrejurare, însă, nu poate conduce la concluzia că prefectul Județului Constanța a considerat legală respectiva hotărâre a Consiliului Local Agigea, întrucât nu a formulat o acțiune în contencios administrativ pentru anularea ei. Oricum, chiar dacă ar fi existat o manifestare cu caracter expres a acestuia în sensul legalității ei, ea nu ar fi putut fi opusă instanței cu forță obligatorie, putând fi la rândul său anulată în cazul în care ar fi existat o sesizare în acest sens. Nici chiar existență unei hotărâri judecătorești în materia contenciosului administrativ prin care s-ar fi constatat legalitatea acestei hotărâri nu ar fi putut fi opusă instanței penale, față de dispozițiile art. 28 alin. (2) și art. 52 alin. (3) C. proc. pen.

Parchetul a evidențiat, totodată, că există o serie de coincidențe privind persoanele implicate în aceste tranzacții și persoana numitul J., în calitate de secretar general al Instituției Prefectului, cum ar fi împrejurarea că tatăl acestuia, K., cumpără 85% din terenul în cauză de la L., cu 150.000 euro, pentru a-l vinde, la interval de 22 de zile, împreună cu CC. (care deținea restul de 15%) către SC GG. SA din Galați, cu suma de 3.185.000 euro și că, potrivit declarației numitei C. (secretara CL comunei Comuna Agigea), situația generată de HCL nr. 18/2002 i-a fost adusă la cunoștință secretarului general al Prefecturii, numitul J., dar acesta ar fi refuzat demersurile de verificare a legalității actului administrativ. Mai mult, din cauza supărării generate de aceste demersuri, A. și J. ar fi forțat-o ulterior să demisioneze din funcție, arătând că declarația acesteia se coroborează cu cea a martorului T.

Dar, aceste susțineri nu au făcut obiectul cercetării în prezenta cauză, astfel încât nu vor fi reținute de instanță și nu vor fi avute în vedere, întrucât nu sunt aspecte care să fi fost verificate într-o procedură cu respectarea dreptului la apărare al persoanelor vizate.

Din interpretarea dispozițiilor art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că în cazul în care procurorul dispune clasarea poate sesiza judecătorului de cameră preliminară în vederea desființării unui înscris.

În C. proc. pen. de la 1968, art. 245 alin. (1) lit. c1) și art. 249 alin. (2) cu raportare la art. 245 alin. (1) lit. c1) stabileau faptul că prin ordonanțele de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală se dispune și asupra "sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris." Cu privire la aceste dispoziții, prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2011, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că art. 245 alin. (1) lit. 1 lit. c1) din C. proc. pen. statuează cu valoare de principiu asupra dreptului procurorului de a sesiza instanța civilă cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris, fără a face vreo distincție cu privire la motivele pentru care se solicită desființarea înscrisului, iar această reglementare reprezintă "un caz expres prevăzut de lege", în înțelesul art. 45 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., în care procurorului i se recunoaște legitimare procesuală pentru a formula acțiune civilă.

Potrivit noului C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a preluat în competență atribuția dată potrivit C. proc. pen. de la 1968 instanței civile, de a soluționa sesizarea procurorului cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris, caracterizată ca privind fondul cauzei, ținând de elemente esențiale ale raportului de conflict - fapt, persoană și vinovăție. Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară are plenitudine de jurisdicție în materie precum o instanță civilă (nepenală), cu respectarea principiilor de publicitate, oralitate și contradictorialitate.

De altfel, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 166/2015 (M. Of. nr. 264 din 21 aprilie 2015), a statuat că:

"opțiunea legiuitorului de a atribui judecătorului de cameră preliminară competența de a decide cu privire la confiscarea specială sau la desființarea unui înscris, (...), nu este de natură să încalce prevederile constituționale atâta timp cât, în cadrul acestei proceduri, există posibilitatea administ