ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2797/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 23 din 18 februarie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

contencios administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate invocată de

reclamanta B.C.B. și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din

H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr.

148/2009.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, că

excepția de inadmisibilitate

invocată de pârâtul Guvernul României, este nefondată, urmând a fi respinsă ca

atare, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat,

printr-o practică constantă la nivelul Secției de contencios

administrativ, că ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 262/2007, se

soluționează pe fond excepțiile de nelegalitate

invocate cu privire la actele administrative cu caracter normativ, situație în

care excepția invocată nu mai poate fi avută în vedere.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că definiția dată noțiunii

de naștere prin art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 încalcă

fără putere de tăgadă Constituția

României, art. 16 și art. 43, principiul egalității de tratament, instituind

discriminări între persoanele aflate în situații identice, respectiv între

copii proveniți dintr-o naștere concomitentă (gemeni, tripleți) și cei

proveniți dintr-o naștere simplă.

Aceste norme

metodologice sunt în contradicție cu dispozițiile legale

pentru aplicarea cărora au fost emise și pentru

faptul că definiția stabilită pentru

naștere, ca element de acordare a

îndemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în

situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.

Desigur că

acordarea acestei îndemnizații a fost raportată prin art.6 al

O.U.G. nr. 148/2005, la numărul copiilor născuți

și nu la numărul nașterilor, motiv

pentru care dispozițiile art. 3 din

Normele metodologice sunt nelegale.

H.G. nr. 1025/2005 prin art. 3 adaugă la actul normativ în

aplicarea

căruia a fost adoptat, încălcând principiul egalității de tratament între

copiii proveniți dintr-o naștere

simplă și alta multiplă.

Împotriva

acestei hotărâri, pârâtul Guvernul României a declarat recurs criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul arată

că dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, raportat la prevederile

art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 definesc nașterea ca fiind „aducerea

pe lume a unuia sau mai mulți copii vii".

Concediul și

indemnizația de creștere a copilului până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul

copilului cu handicap, se acordă în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.

148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu

modificările și completările ulterioare.

Potrivit

prevederilor art. 6 alin. (1) din actul normativ menționat, concediul și

indemnizația lunară, precum și stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre

primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în

una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), respectiv, una dintre

persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea

adopției, sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de

urgență.

Așadar,

indemnizația se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau pentru

primii 3 copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de

urgență ori încredințați în vederea adopției.

Textul

menționat, cuprins în O.U.G. nr. 148/2005 prevede acordarea indemnizației

pentru naștere, iar nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri.

Recurentul

mai arată că, prin Decizia nr. 937/2006 Curtea Constituțională, examinând

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr.

148/2005, a reținut că „actul normativ instituie o formă de protecție socială

destinată familiilor cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în

cazul copiilor cu handicap, din necesitatea îmbunătățirii echilibrului

social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii

copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului

de abandon al copiilor".

Ținând cont

de cele menționate, indiferent de numărul copiilor rezultați dintr-o singură

naștere, se acordă o singură indemnizație.

Indemnizația

pentru creșterea copilului este o măsură de sprijin pentru familia în care vin

pe lume unul sau mai mulți copii.

Astfel,

această prestație înlocuiește, pe perioada concediului de creștere a copilului,

venitul salarial al părintelui care îndeplinește condițiile de acordare și

optează pentru această formă de sprijin.

Prin urmare,

nu se poate reține pretinsa discriminare creată între copiii proveniți dintr-o

sarcină simplă sau una gemelară, în condițiile în care, măsura reglementată

prin actul contestat are caracterul unui substitut al salariatului, și, în nici

un caz, o componentă a alocației destinate copiilor.

Examinând

cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și

cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a

ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

Acordarea

indemnizației pentru creșterea copilului lunar și nu doar la momentul nașterii,

o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G.

nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De

asemenea, se poate reține că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a

avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu

poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la

beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări

obiective.

H.G. nr.

1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Prin acest

act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate

pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost

prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.

Normele

metodologice prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile

legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită

pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează

o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o

justificare de ordin obiectiv.

Definind

nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii,

art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu

forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul

egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și

multiplă.

Art. 6 alin.

(1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii

copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre

primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor

aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care

au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau

care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și

persoana care a fost numită tutore).

Definind

nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și

limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul

nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din

fiecare naștere, art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravine

prevederilor actului normativ în aplicarea căruia a fost adoptate.

Într-adevăr,

O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru

fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor

aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act

normativ, iar la modul cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de

aplicare a ordonanței de urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii

născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi

o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni,

iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură

indemnizație.

Nici

referirile la decizia pronunțată de Curtea Constituțională nu au relevanță în

prezenta cauză deoarece nu a fost invocată neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, ci nelegalitatea dispozițiilor art. 3

alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006

De altfel,

este de menționat și faptul că Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări

cuantumul indemnizației se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut

dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea

copil provenit dintr-o astfel de naștere.

Astfel

fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate

și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul României,

împotriva sentinței civile nr. 23 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.