ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1859/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2102 din 18 martie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. M.S. S.R.L. în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri - Organism Intermediar pentru IMM-uri și pe cale de consecință a dispus

anularea Deciziei nr. 3/CSC din 10 iunie 2010 și a scrisorii de respingere

tehnico-financiară aferentă, precum și obligarea pârâtei să reevalueze cererea

de finanțare în raport de dispozițiile legale și Ghidul solicitantului.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

În primul rând s-a

reținut că în cap. II din Ghidul Solicitantului, Condițiile de eligibilitate a

solicitantului și proiectului, pct. 4 lit. b) se prevede: Capacitatea

financiară are în vedere capacitatea solicitantului de a asigura contribuția

proprie la valoarea cheltuielilor eligibile, capacitatea de a asigura finanțarea

cheltuielilor neeligibile ale proiectului (inclusiv a cheltuielilor conexe

proiectului) și cea de asigurare a resurselor financiare necesare implementării

corespunzătoare a proiectului până la rambursarea/decontarea cheltuielilor

eligibile.

Curtea de apel a

constatat că inițial petenta primise o scrisoare de aprobare administrativă și

a eligibilității proiectului, iar șase zile mai târziu, același Organism

Intermediar pentru IMM, prin același șef de serviciu „Evaluare și Selecție”

anunța contrariul, în cadrul raportului de evaluare tehnică și financiară.

Instanța de fond a

apreciat că din actele dosarului nu a rezultat că petenta nu ar îndeplini

criteriile de eligibilitate, deci comunicatele contradictorii venite din partea

Serviciului de Evaluare și Selecție au condus la o soluție care nu are o bază

legală fundamentată, impunându-se anularea sa, atâta timp cât nu se justifică

legal respingerea proiectului depus de petentă.

În plus, se mai

reține că, cifra de afaceri invocată de intimată nu apare a fi un criteriu

prevăzut de pct. 4 lit. b) din cap. II al Ghidului Solicitantului menționat mai

sus.

Pentru aceste motive,

instanța de fond a constatat că argumentele pârâtei nu au legătură cu actul la

care face trimitere, ghidul solicitantului, motiv pentru care s-ar impune

reevaluarea cererii de finanțare în raport de dispozițiile legale și de Ghidul

solicitantului.

Împotriva Sentinței

civile nr. 2102 din 18 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul

Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în temeiul art. 304 pct. 8 și

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în susținerea căruia a arătat, în

esență, următoarele:

Consideră recurentul

că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât a fost

dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor capitolului II.1.1, pct. 4, ale

capitolului III.6.2 și ale capitolului IV.2.1 din Ghidul solicitantului

intitulat Sprijin pentru accesul pe noi piețe și internaționalizare aferent

apelului de proiecte, respectiv cu interpretarea greșită și a Instrucțiunii nr.

8 din 07 septembrie 2009.

În acest sens, arată

recurentul că deși, la pct. 4.2 din cererea de finanțare depusă în data de 24

septembrie 2009, reclamanta precizează că va acoperi în numerar contribuția

proprie la proiect însă din completarea datelor despre societate rezultă în mod

clar că aceasta înregistra la data de 24 septembrie 2009 o pierdere în cuantum

de 6.608 RON și o cifră de afaceri 0 RON iar din datele prezentate în contul de

profit și pierderi la data de 31 decembrie 2008, anexat la cererea de

finanțare, rezulta faptul că reclamanta a avut în anul 2008 o cifră de afaceri

netă de numai 4649 RON și un profit de exploatare de 196 RON.

Prin urmare, consideră

recurentul că datele existente dovedesc, în mod clar că reclamanta nu avea

capacitatea financiară de a asigura contribuția proprie reprezentând valoarea

cheltuielilor exigibile, nu avea capacitatea de a asigura finanțarea

cheltuielilor neeligibile ale proiectului, inclusiv a cheltuielilor conexe

proiectului, și cea de a asigura resurselor financiare necesare implementării

corespunzătoare a proiectului până la rambursarea/decontarea cheltuielilor,

criterii de care a luat la cunoștință și care sunt prevăzute în mod expres în

Ghidul solicitantului, respectiv că avea obligația de a demonstra că are

capacitatea financiară și operațională.

Cu privire la

susținerile instanței de fond în sensul că au fost comunicate contradictorii

emise de către Serviciul evaluare și selecție la etapele de evaluare

administrativă și cea a eligibilității proiectului și respectiv cea de evaluare

tehnico-financiară, susține recurentul că instanța de fond a făcut o confuzie

între deciziile luate de către OI pentru IMM în fiecare etapă, întrucât

comunicatele transmise au fost pe etape distincte, în condițiile în care

fiecare etapă a presupus o evaluare distinctă și o decizie corespunzătoare

fiecărui rezultat al evaluării.

În acest sens, arată

recurentul că evaluarea unui proiect depus de solicitant presupune parcurgerea

a două etape distincte, cu evaluări distincte, respectiv, etapa conformității

administrative și a eligibilității, etapă în care numai proiectele conforme din

punct de vedere administrativ și al eligibilității, care îndeplinesc criteriile

din Anexa 4 - grila de verificare, sunt admise în etapa următoare, și etapa

evaluării tehnice și financiare a proiectului conform operațiunii Sprijin

pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții

tangibile și intangibile; A1 - Sprijin financiar cu valoare cuprinsă între

1.065.000 - 6.375.000 RON acordat pentru investiții pentru întreprinderile mici

și mijlocii.

Mai arată recurentul

că, în urma verificării proiectului depus de către reclamantă din punct de

vedere administrativ, proiectul a fost admis pentru faza următoare, respectiv

pentru evaluarea tehnică și financiară așa că prin scrisoarea nr. 2i/1/1 din 10

mai 2010 solicitantul a fost notificat asupra rezultatului verificării

conformității administrative și a eligibilității proiectului depus, respectiv

că proiectul a trecut de prima etapă, urmând a se face evaluarea tehnică și

financiară.

Ulterior, pe baza

Grilei de evaluare tehnică și financiară din data de 28 aprilie 2010 proiectul

reclamantei a fost respins, întrucât nu a întrunit condițiile impuse, măsura

comunicată prin scrisoarea de respingere tehnico-financiară nr. 2i/RTF/1 din 17

iunie 2010, respectiv ca analizându-se datele din proiect creșterea cifrei de

afaceri prognozată ca urmare a implementării proiectului nu acoperă valoarea

finanțării nerambursabile, în condițiile în care creșterea cifrei de afaceri cu

5% conduce la o cifră de faceri estimată de 4.881,45 RON, ceea ce reprezintă

0,6% din valoarea finanțării nerambursabile solicitate, respectiv 795.529,41

RON, nefiind respectat, astfel, principiul unui management financiar riguros și

utilizarea eficientă a fondurilor cu un raport optim cost/rezultat. De

asemenea, profitul din exploatare și profitul net obținut în anul precedent

depunerii cererii de finanțare au avut valori foarte mici, 196,00 RON,

respectiv 81,00 RON.

Cu privire la

obligarea ministerului la reevaluarea cererii de finanțare a proiectului

reclamantei, consideră recurentul că această operațiune nu se mai justifică,

devreme ce ambii evaluatori au constatat că proiectul reclamantei nu a

îndeplinit condițiile legale pentru a fi reevaluat și admis la finanțare.

instanței de recurs

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 art. 304

1

C. proc. civ., și ținând seama de toate susținerile și apărările părților,

Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru

următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a

solicitat finanțare pentru Proiectul „Creșterea competitivității economice și

dezvoltarea durabilă prin accesul la noi piețe și internaționalizare a S.C.

M.S. S.R.L.”, depunând cererea însoțită de documentele necesare potrivit

Ghidului solicitantului “Sprijin pentru accesul de noi piețe și

internaționalizare”, la Organismul Intermediar pentru IMM.

Proiectul depus de

intimata-reclamantă a parcurs prima etapă a evaluării, cea de evaluare din

punct de vedere administrativ și al eligibilității unde proiectul a fost

declarat admis în faza următoare de evaluare (admitere pentru care era

suficient să îndeplinească cumulativ criteriile din anexa 3 - Grila de

verificare), aspect care i-a fost comunicat prin scrisoarea de aprobare

administrativă și a eligibilității proiectului nr. 2i/1/1 din 10 mai 2010

(Anexa 9 ES-03).

În a doua etapă,

aceea a evaluării tehnico-financiare, proiectul a fost examinat de 2 evaluatori

experți, conform cap. III pct. 6.2. “Evaluarea tehnică și financiară a

proiectului” din Ghidul solicitantului, pe baza Grilei de evaluare tehnică și

financiară prevăzută în anexa 4 a Ghidului, în final fiind respins cu motivarea

că din datele sale, creșterea prognozată a cifrei de afaceri ca urmare a

implementării proiectului nu acoperă valoarea finanțării nerambursabile, fiind,

astfel, încălcate prevederile Cap.II.1.2 “Eligibilitatea proiectelor” potrivit

cărora scopul și obiectivele proiectului trebuie să vizeze creșterea

competitivității întreprinderilor precum și obiectivul Axei Prioritare 1 din

cadrul POS-CCE. Acest lucru a fost comunicat intimatei-reclamante prin Scrisoarea

de respingere tehnico financiară nr. 2i/RTF/1 din 17 mai 2010 (Anexa 13 ES-03).

Față de situația de

fapt expusă, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat

faptul că este vorba de o contradicție între actele emise de către recurentul-pârât,

respectiv scrisoarea de aprobare administrativă și a eligibilității proiectului

nr. 2i/1/1 din 10 mai 2010 și scrisoarea de respingere tehnico financiară nr.

2i/RTF/1 din 17 iunie 2010, câtă vreme ele privesc rezultatele unor etape

diferite de evaluare iar îndeplinirea criteriilor administrative și de

eligibilitate ca rezultat al primei etape de evaluare a proiectului creează o

vocație pentru solicitant de a parcurge și cea de a doua etapă de evaluare

tehnico-financiară, și nu un drept al acesteia de a obține și finanțarea.

Sub aspectul

criticilor aduse pe fondul scrisorii de respingere, Înalta Curte apreciază că

instanța de fond a dat o greșită interpretare a dispozițiilor înscrise în

Ghidul solicitantului care prevede în cap. II “Condiții de eligibilitate a

solicitantului proiectului”, II.1.1 “Criterii de eligibilitate a

solicitantului“, pct. 4 lit. b) că: „capacitatea financiară are în vedere

capacitatea solicitantului de a asigura contribuția proprie la valoarea

cheltuielilor eligibile, capacitatea de a asigura finanțarea cheltuielilor

neeligibile ale proiectului (inclusiv a cheltuielilor conexe proiectului) și

cea de asigurare a resurselor financiare necesare implementării corespunzătoare

a proiectului până la rambursarea/decontarea cheltuielilor eligibile”.

Astfel, în mod greșit

a apreciat instanța de fond că respingerea proiectului nu se poate justifica

prin raportare la cifra de afaceri a solicitantului întrucât un astfel de

criteriu nu apare prevăzut la pct. 4 lit. b) din cap. II al Ghidului

Solicitantului, în condițiile în care este de necontestat că verificarea

capacității financiare, ca și criteriu de eligibilitate a solicitantului, nu se

poate face decât prin prisma analizei unor indicatori economici, înscriși în

bilanțul contabil al respectivei societăți comerciale, printre care și cifra de

afaceri.

În consecință, Înalta

Curte constată că instanța de fond, printr-o analiză superficială a

înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, și printr-o interpretare eronată a

dispozițiilor legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, a apreciat

că respingerea tehnico-financiară a proiectului intimatei-reclamante nu are o

bază legală fundamentată, fără a observa că, Comisia de evaluare, și ulterior

Comitetul de soluționare a contestațiilor, prin deciziile pronunțate, nu s-au

situat în afara reglementării europene și nici a celei interne ci și-au

argumentat decizia de respingere a proiectului, respectiv a contestației, cu

date financiare concrete rezultate din chiar proiectul depus de către intimata-reclamantă,

aceasta din urmă nefăcând vreo dovadă că situația sa financiară ar fi fost

reținută în mod greșit de către evaluatori, mulțumindu-se fie să facă referire

la situația financiară a altor solicitanți fie să interpreteze de o manieră

proprie dispoziția din Ghid referitoare la capacitatea financiară amintită mai

sus și care este, fără echivoc, în strânsă legătură cu cifra de afaceri și cu

valoarea profitului.

În consecință, dat

fiind faptul că în cauză devin incidente motivele de casare prevăzut de art.

304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în

cauză și în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) din același act normativ va

modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

formulat de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri -

Organismul Intermediar pentru IMM-uri, împotriva Sentinței civile nr. 2102 din

18 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios

Administrativ și Fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de S.C. M.S. S.R.L. ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2012 .

Procesat

de GGC - NN