ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1859/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința civilă nr. 2102 din 18 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. M.S. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri - Organism Intermediar pentru IMM-uri și pe cale de consecință a dispus anularea Deciziei nr. 3/CSC din 10 iunie 2010 și a scrisorii de respingere tehnico-financiară aferentă, precum și obligarea pârâtei să reevalueze cererea de finanțare în raport de dispozițiile legale și Ghidul solicitantului.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: În primul rând s-a reținut că în cap. II din Ghidul Solicitantului, Condițiile de eligibilitate a solicitantului și proiectului, pct. 4 lit. b) se prevede: Capacitatea financiară are în vedere capacitatea solicitantului de a asigura contribuția proprie la valoarea cheltuielilor eligibile, capacitatea de a asigura finanțarea cheltuielilor neeligibile ale proiectului (inclusiv a cheltuielilor conexe proiectului) și cea de asigurare a resurselor financiare necesare implementării corespunzătoare a proiectului până la rambursarea/decontarea cheltuielilor eligibile. Curtea de apel a constatat că inițial petenta primise o scrisoare de aprobare administrativă și a eligibilității proiectului, iar șase zile mai târziu, același Organism Intermediar pentru IMM, prin același șef de serviciu „Evaluare și Selecție” anunța contrariul, în cadrul raportului de evaluare tehnică și financiară.

Instanța de fond a apreciat că din actele dosarului nu a rezultat că petenta nu ar îndeplini criteriile de eligibilitate, deci comunicatele contradictorii venite din partea Serviciului de Evaluare și Selecție au condus la o soluție care nu are o bază legală fundamentată, impunându-se anularea sa, atâta timp cât nu se justifică legal respingerea proiectului depus de petentă. În plus, se mai reține că, cifra de afaceri invocată de intimată nu apare a fi un criteriu prevăzut de pct. 4 lit. b) din cap. II al Ghidului Solicitantului menționat mai sus. Pentru aceste motive, instanța de fond a constatat că argumentele pârâtei nu au legătură cu actul la care face trimitere, ghidul solicitantului, motiv pentru care s-ar impune reevaluarea cererii de finanțare în raport de dispozițiile legale și de Ghidul solicitantului.

2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 2102 din 18 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în temeiul art. 304 pct. 8 și pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., în susținerea căruia a arătat, în esență, următoarele: Consideră recurentul că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor capitolului II.1.1, pct. 4, ale capitolului III.6.2 și ale capitolului IV.2.1 din Ghidul solicitantului intitulat Sprijin pentru accesul pe noi piețe și internaționalizare aferent apelului de proiecte, respectiv cu interpretarea greșită și a Instrucțiunii nr. 8 din 07 septembrie 2009. În acest sens, arată recurentul că deși, la pct. 4.2 din cererea de finanțare depusă în data de 24 septembrie 2009, reclamanta precizează că va acoperi în numerar contribuția proprie la proiect însă din completarea datelor despre societate rezultă în mod clar că aceasta înregistra la data de 24 septembrie 2009 o pierdere în cuantum de 6.608 RON și o cifră de afaceri 0 RON iar din datele prezentate în contul de profit și pierderi la data de 31 decembrie 2008, anexat la cererea de finanțare, rezulta faptul că reclamanta a avut în anul 2008 o cifră de afaceri netă de numai 4649 RON și un profit de exploatare de 196 RON.

Prin urmare, consideră recurentul că datele existente dovedesc, în mod clar că reclamanta nu avea capacitatea financiară de a asigura contribuția proprie reprezentând valoarea cheltuielilor exigibile, nu avea capacitatea de a asigura finanțarea cheltuielilor neeligibile ale proiectului, inclusiv a cheltuielilor conexe proiectului, și cea de a asigura resurselor financiare necesare implementării corespunzătoare a proiectului până la rambursarea/decontarea cheltuielilor, criterii de care a luat la cunoștință și care sunt prevăzute în mod expres în Ghidul solicitantului, respectiv că avea obligația de a demonstra că are capacitatea financiară și operațională.

Cu privire la susținerile instanței de fond în sensul că au fost comunicate contradictorii emise de către Serviciul evaluare și selecție la etapele de evaluare administrativă și cea a eligibilității proiectului și respectiv cea de evaluare tehnico-financiară, susține recurentul că instanța de fond a făcut o confuzie între deciziile luate de către OI pentru IMM în fiecare etapă, întrucât comunicatele transmise au fost pe etape distincte, în condițiile în care fiecare etapă a presupus o evaluare distinctă și o decizie corespunzătoare fiecărui rezultat al evaluării.

În acest sens, arată recurentul că evaluarea unui proiect depus de solicitant presupune parcurgerea a două etape distincte, cu evaluări distincte, respectiv, etapa conformității administrative și a eligibilității, etapă în care numai proiectele conforme din punct de vedere administrativ și al eligibilității, care îndeplinesc criteriile din Anexa 4 - grila de verificare, sunt admise în etapa următoare, și etapa evaluării tehnice și financiare a proiectului conform operațiunii Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții tangibile și intangibile; A1 - Sprijin financiar cu valoare cuprinsă între 1.065.000 - 6.375.000 RON acordat pentru investiții pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Mai arată recurentul că, în urma verificării proiectului depus de către reclamantă din punct de vedere administrativ, proiectul a fost admis pentru faza următoare, respectiv pentru evaluarea tehnică și financiară așa că prin scrisoarea nr. 2i/1/1 din 10 mai 2010 solicitantul a fost notificat asupra rezultatului verificării conformității administrative și a eligibilității proiectului depus, respectiv că proiectul a trecut de prima etapă, urmând a se face evaluarea tehnică și financiară.

Ulterior, pe baza Grilei de evaluare tehnică și financiară din data de 28 aprilie 2010 proiectul reclamantei a fost respins, întrucât nu a întrunit condițiile impuse, măsura comunicată prin scrisoarea de respingere tehnico-financiară nr. 2i/RTF/1 din 17 iunie 2010, respectiv ca analizându-se datele din proiect creșterea cifrei de afaceri prognozată ca urmare a implementării proiectului nu acoperă valoarea finanțării nerambursabile, în condițiile în care creșterea cifrei de afaceri cu 5% conduce la o cifră de faceri estimată de 4.881,45 RON, ceea ce reprezintă 0,6% din valoarea finanțării nerambursabile solicitate, respectiv 795.529,41 RON, nefiind respectat, astfel, principiul unui management financiar riguros și utilizarea eficientă a fondurilor cu un raport optim cost/rezultat.

De asemenea, profitul din exploatare și profitul net obținut în anul precedent depunerii cererii de finanțare au avut valori foarte mici, 196,00 RON, respectiv 81,00 RON. Cu privire la obligarea ministerului la reevaluarea cererii de finanțare a proiectului reclamantei, consideră recurentul că această operațiune nu se mai justifică, devreme ce ambii evaluatori au constatat că proiectul reclamantei nu a îndeplinit condițiile legale pentru a fi reevaluat și admis la finanțare. 3. Hotărârea instanței de recurs Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 art. 304 1 C. proc. civ., și ținând seama de toate susținerile și apărările părților, Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Intimata-reclamantă a solicitat finanțare pentru Proiectul „Creșterea competitivității economice și dezvoltarea durabilă prin accesul la noi piețe și internaționalizare a S.C.

M.S. S.R.L.”, depunând cererea însoțită de documentele necesare potrivit Ghidului solicitantului “Sprijin pentru accesul de noi piețe și internaționalizare”, la Organismul Intermediar pentru IMM. Proiectul depus de intimata-reclamantă a parcurs prima etapă a evaluării, cea de evaluare din punct de vedere administrativ și al eligibilității unde proiectul a fost declarat admis în faza următoare de evaluare (admitere pentru care era suficient să îndeplinească cumulativ criteriile din anexa 3 - Grila de verificare), aspect care i-a fost comunicat prin scrisoarea de aprobare administrativă și a eligibilității proiectului nr. 2i/1/1 din 10 mai 2010 (Anexa 9 ES-03). În a doua etapă, aceea a evaluării tehnico-financiare, proiectul a fost examinat de 2 evaluatori experți, conform cap. III pct. 6.2.

“Evaluarea tehnică și financiară a proiectului” din Ghidul solicitantului, pe baza Grilei de evaluare tehnică și financiară prevăzută în anexa 4 a Ghidului, în final fiind respins cu motivarea că din datele sale, creșterea prognozată a cifrei de afaceri ca urmare a implementării proiectului nu acoperă valoarea finanțării nerambursabile, fiind, astfel, încălcate prevederile Cap.II.1.2 “Eligibilitatea proiectelor” potrivit cărora scopul și obiectivele proiectului trebuie să vizeze creșterea competitivității întreprinderilor precum și obiectivul Axei Prioritare 1 din cadrul POS-CCE. Acest lucru a fost comunicat intimatei-reclamante prin Scrisoarea de respingere tehnico financiară nr. 2i/RTF/1 din 17 mai 2010 (Anexa 13 ES-03).

Față de situația de fapt expusă, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat faptul că este vorba de o contradicție între actele emise de către recurentul-pârât, respectiv scrisoarea de aprobare administrativă și a eligibilității proiectului nr. 2i/1/1 din 10 mai 2010 și scrisoarea de respingere tehnico financiară nr. 2i/RTF/1 din 17 iunie 2010, câtă vreme ele privesc rezultatele unor etape diferite de evaluare iar îndeplinirea criteriilor administrative și de eligibilitate ca rezultat al primei etape de evaluare a proiectului creează o vocație pentru solicitant de a parcurge și cea de a doua etapă de evaluare tehnico-financiară, și nu un drept al acesteia de a obține și finanțarea.

Sub aspectul criticilor aduse pe fondul scrisorii de respingere, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a dat o greșită interpretare a dispozițiilor înscrise în Ghidul solicitantului care prevede în cap. II “Condiții de eligibilitate a solicitantului proiectului”, II.1.1 “Criterii de eligibilitate a solicitantului“, pct. 4 lit. b) că: „capacitatea financiară are în vedere capacitatea solicitantului de a asigura contribuția proprie la valoarea cheltuielilor eligibile, capacitatea de a asigura finanțarea cheltuielilor neeligibile ale proiectului (inclusiv a cheltuielilor conexe proiectului) și cea de asigurare a resurselor financiare necesare implementării corespunzătoare a proiectului până la rambursarea/decontarea cheltuielilor eligibile”.

Astfel, în mod greșit a apreciat instanța de fond că respingerea proiectului nu se poate justifica prin raportare la cifra de afaceri a solicitantului întrucât un astfel de criteriu nu apare prevăzut la pct. 4 lit. b) din cap. II al Ghidului Solicitantului, în condițiile în care este de necontestat că verificarea capacității financiare, ca și criteriu de eligibilitate a solicitantului, nu se poate face decât prin prisma analizei unor indicatori economici, înscriși în bilanțul contabil al respectivei societăți comerciale, printre care și cifra de afaceri.

În consecință, Înalta Curte constată că instanța de fond, printr-o analiză superficială a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, și printr-o interpretare eronată a dispozițiilor legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, a apreciat că respingerea tehnico-financiară a proiectului intimatei-reclamante nu are o bază legală fundamentată, fără a observa că, Comisia de evaluare, și ulterior Comitetul de soluționare a contestațiilor, prin deciziile pronunțate, nu s-au situat în afara reglementării europene și nici a celei interne ci și-au argumentat decizia de respingere a proiectului, respectiv a contestației, cu date financiare concrete rezultate din chiar proiectul depus de către intimata-reclamantă, aceasta din urmă nefăcând vreo dovadă că situația sa financiară ar fi fost reținută în mod greșit de către evaluatori, mulțumindu-se fie să facă referire la situația financiară a altor solicitanți fie să interpreteze de o manieră proprie dispoziția din Ghid referitoare la capacitatea financiară amintită mai sus și care este, fără echivoc, în strânsă legătură cu cifra de afaceri și cu valoarea profitului.

În consecință, dat fiind faptul că în cauză devin incidente motivele de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză și în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) din același act normativ va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul formulat de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri - Organismul Intermediar pentru IMM-uri, împotriva Sentinței civile nr. 2102 din 18 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de S.C. M.S. S.R.L. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012 . Procesat de GGC - NN