ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1967/2011

Asupra

recursurilor penale de față;

Prin încheierea

din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosar nr. 770/109/2011, în baza art. 300/2 rap. la

art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a constată legalitatea și

temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților M.S. și M.N. și s-a

menținut această măsură.

Prin sentința

penală nr. 110 din data de 08 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, a

fost condamnat inculpatul M.N., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și

ped. de

art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 modificată

prin Legea 522/2004 cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și a disp. art.

320/1 C. proc. pen.

, rap. la art. 74 alin.

(1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

, la pedeapsa de 6 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă

continuată. S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate

conform disp. art. 57 C. pen.

Prin aceiași

sentință a fost condamnată inculpata M.S.

,

pentru comiterea infracțiunii prev. și

ped. de

art. 2 alin. (2) din

Legea 143/2000 modificată prin Legea

522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a disp. art. 320/1 C. proc.

pen., rap la art. 74 alin. (1) lit. a) – art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la

pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc în formă continuată. S-a dispus executarea pedepsei prin privare de

libertate conform dispozițiilor art. 57 C. pen.

În esență, prima instanță a reținut că, în zilele

de 29 decembrie 2010,

6 ianuarie 2011, 12 ianuarie 2011

și

18 ianuarie 2011 inculpații au vândut

investigatorului sub acoperire și colaboratorului

acestuia droguri de

mare risc - respectiv heroină.

Cu ocazia

efectuării percheziției la această dată, la locuința inculpaților au fost

găsite droguri de mare risc - heroină precum și sume de bani provenind din

vânzarea produselor stupefiante.

De asemenea,

conform procesul verbal întocmit de investigatorul sub acoperire și

colaboratorul acestuia (fila 38 dosar up), a planșelor foto ce conțin capturi

foto ale imaginilor filmate în 6 ianuarie 2011 - f 40-44 dosar up, a rezultat

că la această dată,

inculpatul M.N. a

vândut investigatorului sub acoperire și

colaboratorul său, contra sumei

de 100 Euro și 100 ron lei, 2,30 gr substanță ce s-a dovedit a fi heroină,

conform raportului de

constatare tehnico

științifică nr. 141523 din 10 ianuarie 2011

În locuința

celor doi inculpați a fost identificată și suma de 605 Euro, respectiv 1450 lei

printre care și suma predată investigatorului și colaboratorului în vederea

cumpărării drogurilor.

Față de cele

mai sus expuse instanța a constatat că, în drept, faptele inculpaților de a

vinde în mod repetat, fără drept și în baza aceleiași rezoluții infracționale,

colaboratorului și investigatorului sub acoperire diferite cantități de

heroină, drog de mare risc ce face parte din tabelul nr. 1 anexă la Legea

143/2000, în schimbul unor sume de bani , întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin

Legea 522/20004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva

sentinței penale pronunțate de tribunal s-a declarat apel de către ambii

inculpați, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 06

aprilie 2011, acordându-se aleatoriu primul termen de judecată la data de 19

mai 2011.

De asemenea,

s-a fixat termen de judecată la data de 28 aprilie 2011 în vederea verificării

stării de arest a inculpaților.

În

conformitate cu dispozițiile art. 300/2 C. proc. pen., în cauzele în care

inculpatul este arestat, instanța are obligația să verifice în tot cursul

judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării

preventive, procedând potrivit art. 160/b C. proc. pen.

În speță,

analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că măsura

arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, iar temeiurile

avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și impun, în continuare,

privarea de libertate a

acestora, întrucât

lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol

concret pentru

ordinea publică.

Acest pericol

se reflectă în rezonanța socială deosebită a faptei, rămânerea în pasivitate a

organelor judiciare prin neluarea unor măsuri fiind de natură să creeze un

impact negativ în conștiința oamenilor.

Totodată,

trebuie avute în vedere și gravitatea faptei și modalitatea de comitere a

acesteia.

Față de aceste

împrejurări, curtea a considerat că nicio altă măsură preventivă nu este

oportună cel puțin în această fază a procesului.

Împotriva

acestei încheieri au declarat recurs inculpații, solicitând revocarea măsurii

arestării preventive și continuarea cercetării judecătorești cu inculpații în

stare de libertate, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

preventive nu mai subzistă și nu au intervenit alte probe noi care să justifice

privarea de libertate. Inculpații au realizat gravitatea infracțiunilor pentru

care sunt cercetați, aveau loc de muncă, au copii minori, nu au

antecedente penale, poziția lor procesuală a fost

de recunoaștere,

astfel că lăsarea în libertate nu poate prezenta

pericol public. A mai arătat că au domicilii stabile, se vor prezenta în fața

instanței

și nu mai pot influența buna

desfășurare a procesului penal, motiv

pentru care, în subsidiar, a

solicitat înlocuirea măsurii arestării

preventive

cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea București.

Recursurile sunt nefondate.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că inculpații sunt

cercetați pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de

art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000,

constând în aceea că în perioada 29 decembrie 2010-18 ianuarie 2011 au vândut

unui investigator sub acoperire și colaboratorului acestuia droguri de mare

risc (heroină).

Inculpatul a

fost reținuți și arestați preventiv de la 18 ianuarie 2011, fiind condamnați în

primă instanță pentru faptele deduse judecății la o pedeapsă de câte 6 ani

închisoare, ca urmare a aplicării art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. (s.pen.110

din 8 martie 2011 a Tribunalului Argeș).

Curtea

constată că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă a inculpaților nu au încetat, ci dimpotrivă ele subzistă și

impun

în continuare privarea de libertate.

Este astfel de

observat că, prin pronunțarea unei hotărâri în

primă instanță, chiar nedefinitivă, în cauză există mai mult decât o

presupunere

rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, în

condițiile în care aceștia și-au însușit

probatoriile

administrate în faza de urmărire penală, iar judecata în

fond s-a făcut

prin raportare la art. 320/1 C. proc. pen.

Pe de altă

parte, dincolo de atitudinea procesuală a inculpaților, nu se poate face

abstracție de gravitatea faptelor ce li se impută și care prin natura lor și

împrejurările în care se reține că ar fi fost comise (în mod repetat),

atentează la sănătatea publică, aspecte care justifică aprecierea că lăsarea în

libertate a inculpaților ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.

Măsura

arestării preventive se justifică în continuare și nu tinde să reprezinte o

executare anticipată a pedepsei, durata arestării nedepășind, la acest moment

procesual, caracterul rezonabil, în condițiile în care judecata în primă

instanță a avut loc la mai puțin de 2 luni de la privarea inițială de libertate

a inculpaților.

Cum, în

intervalul scurs de la pronunțarea sentinței de condamnare nu au apărut date

noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puțin

restrictivă de libertate , legal și temeinic instanța de apel, pe rolul căreia

cauza se află în prezent, a dispus în baza art. 160/b rap. la art. 300/2 C.

proc. pen. menținerea stării de arest a inculpaților, astfel încât recursul

acestora sunt

nefondate și vor fi respinse

conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

cu obligarea

recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați M.S. și M.N. împotriva

încheierii din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 770/109/2011.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 125 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 mai 2011.