ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 388/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 388/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Prin sentința penală nr. 47 din 11 februarie 2009 a

Tribunalului Hunedoara a fost condamnat inculpatul G.O., fiul lui R. și E., la:

- 2 (doi) ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor,

prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74, art. 76 lit. d) C. pen. și s-a dispus

interzicerea pe 2 (doi) ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.;

- 2 (două) luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de

art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art.

37 Iit. b) C. pen. și art. 74, art. 76 Iit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 Iit. b) C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și s-a interzis pe

o perioadă de 2 (doi) ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost privat inculpatul de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

Iit. a), b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 Iit. d)

C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de

violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 37 Iit. b) C. pen.

A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către părțile

civile Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara (4.501,58 lei) și

Spitalul Județean Deva (57,56 lei).

S-a constatat că partea vătămată F.G. nu s-a constituit parte civilă în

cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească

suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că inculpatul G.O. a fost căsătorit cu G.D., care la data

de 02 aprilie 2006 a părăsit domiciliul conjugal, mutându-se în satul Herepeia

în locuința părții vătămate F.G., cu care a întreținut relații de concubinaj.

În data de 27 aprilie 2006, după ce a ieșit de la serviciu în jurul

orelor 16

00

, inculpatul s-a deplasat cu o mașină de ocazie până în

comuna Vețel, unde a coborât, urmând să aștepte autobuzul pentru a merge înspre

localitatea de domiciliu, respectiv satul Leșnic.

În așteptarea autobuzului, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la

un bar din Vețel, după care, aflat sub influența băuturilor alcoolice s-a

deplasat în satul Herepeia, la locuința părții vătămate F.G., cerându-i soției

sale să se întoarcă acasă, reproșându-i totodată că nu o supraveghează

corespunzător pe fiica lor.

La refuzul soției, inculpatul a prins-o de mâini, situație în care a

intervenit partea vătămată, între acesta și inculpat având loc un schimb de

replici, cei doi împingându-se reciproc.

În aceste împrejurări, inculpatul a scos un briceag pe care-l avea

asupra sa și i-a aplicat părții vătămate două lovituri în regiunea pectorală

dreapta și supraspioasă stânga, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în

primejdie, fiind necesară intervenție chirurgicală de urgență pentru salvarea

vieții, pentru care a fost internată în perioada 28 aprilie - 15 mai 2006.

Inițial, inculpatul a recunoscut faptele, însă ulterior a declarat că

nu își mai amintește ce s-a întâmplat, întrucât se afla în stare de ebrietate.

Starea de fapt prezentată este dovedită cu probele administrate în

cauză respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului (f. 2-3 u.p),

declarațiile părții vătămate (f. 4-5 u.p, f. 25, f. 27 inst.), certificatul

medico-legal (copie f. 7), planșele foto (f. 8-13), actele medicale (f. 19, 21,

27, 50) declarațiile martorilor G.D. (f. 53-55 u.p., f. 102, 103) G.P.E. (f. 110,

32, 33), U.O. (f. 111, 33 tribunal) coroborate cu declarațiile inculpatului.

Fiind demonstrat raportul de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului

și leziunile suferite de partea vătămată, intenția de omor rezultă din

materialitatea faptei ce constituie tentativă la infracțiune omor.

De asemenea rezultă că inculpatul a purtat fără drept briceagul cu care

a agresat-o pe partea vătămată, fiind realizat conținutul infracțiunii

prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

Raportat la infracțiunea de violare de domiciliul s-a constatat că nu

sunt îndeplinite condițiile de existență a acestei infracțiuni având în vedere

că din probele efectuate în cauză nu rezultă că inculpatul a pătruns fără drept

în locuința părții vătămate ci a avut consimțământul acestuia care i-a permis

să-și viziteze copii.

Nu rezultă nici refuzul inculpatului de a părăsi locuința părții

vătămate la solicitarea acesteia.

Așa fiind, în sarcina inculpatului G.O. s-a reținut săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art.

174 C. pen. și port ilegal de cuțit, prevăzută art. 1

1

pct. 1 din

Legea nr. 61/1991 republicată, urmând a fi achitat în baza art. 11, pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea

de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În procesul de individualizare a pedepselor s-au avut în vedere

criteriile înscrise în art. 72 C. pen. referitoare la limitele de pedeapsă

prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, gradul de

pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările

comiterii faptelor, precum și la cauzele care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Raportat la cele de mai sus, față de inculpat s-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 74, art. 76 C. pen.

Astfel, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare

pentru tentativă la infracțiunea de omor prevăzută și pedepsită de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74,

art. 76 lit. d) C. pen. și s-a dispus interzicerea pe timp de 2 (doi) ani a

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și la 2 (două) luni

închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 1

1

pct.

1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art.

74, art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și interzicerea pe o perioadă

de 2 (doi) ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

II.

Împotriva acestei sentințe

penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și

inculpatul G.O.

Apelurile au fost declarate în termen.

În motivarea apelului parchetul a criticat hotărârea atacată, sub

aspect penal, susținând că în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru

infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.,

deoarece pătrunderea în locuința părții vătămate s-a făcut fără acordul

acestuia, iar individualizarea judiciară a pedepsei a fost greșită, inculpatul

săvârșind fapta în stare de recidivă postexecutorie, anterior săvârșind

infracțiuni cu violență, neimpunându-se reținerea de circumstanțe atenuante.

Inculpatul a criticat hotărârea atacată susținând că nu sunt întrunite

condițiile pentru existența tentativei de omor, lipsind intenția de a suprima

viața victimei și a solicitat schimbarea încadrării juridice în vătămare

corporală gravă.

Examinând hotărârea atacată prin prisma temeiurilor și cererilor formulate

de apelanți, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, prin

prisma efectului devolutiv al apelurilor, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., instanța apreciază că apelul parchetului este fondat, iar apelul

inculpatului este nefondat, din următoarele considerente:

Prima instanță a reținut corect starea de fapt din care rezultă că în

data de 27 aprilie 2006, fiind sub influența băuturilor alcoolice, având

acordul părții vătămate de a-și vizita fiica, care locuia împreună cu fosta soție

și partea vătămată, s-a deplasat la locuința acesteia din Herepeia, a pătruns

în locuință și, după solicitarea fostei soții de a se întoarce acasă, a avut

loc o împingere reciprocă a victimei și inculpatului, după care inculpatul i-a

aplicat victimei două lovituri cu briceagul pe care-l avea asupra sa în

regiunea pectorală dreaptă și supraspioasă stângă, cauzându-i leziuni care i-au

pus în primejdie viața, fiind necesare un număr de 35-40 zile de îngrijiri

medicale.

Primul motiv de apel al parchetului, prin care s-a solicitat

condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută

de art. 192 alin. (2) C. pen., este nefondat, deoarece anterior inculpatul a

avut acceptul de a-și vizita fiica care locuia cu fosta soție a inculpatului și

victima, neacționând cu vinovăție cel care pătrunde într-o locuință folosită de

mai multe persoane, care are asentimentul uneia dintre acestea.

Această acceptare anterioară a victimei a avut la bază aspecte

relaționale dintre inculpat și partea vătămată, care au fost colegi de serviciu

și prieteni.

Al doilea motiv de apel al parchetului, prin care s-a susținut că prima

instanță a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepsei este fondat din

următoarele considerente:

Inculpatul a săvârșit două infracțiuni în concurs, în stare de recidivă

postexecutorie, împrejurări care contribuie la agravarea pedepsei.

Anterior inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin.

(1) C. pen. și violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.,

potrivit sentinței penale nr. 305/2005 a Judecătoriei Deva.

Reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului a fost

determinată de regretul acestuia după săvârșirea faptei și de comportamentul

ulterior față de victimă, dar și din rațiuni de individualizare judiciară a

pedepsei.

Raportat la comportamentul agresiv al inculpatului când se află sub

influența băuturilor alcoolice, la săvârșirea unei infracțiuni de vătămare corporală

gravă și violare de domiciliu, la rezultatele faptei, victima fiind salvată

datorită intervenției chirurgicale, la concursul real de infracțiuni, la starea

de recidivă, instanța de apel apreciază că stabilirea unei pedepse de 3 ani

închisoare pentru fapta de tentativă de omor și aplicarea unei pedepse de 3 ani

închisoare, în urma contopirii pedepselor, este o pedeapsă proporțională cu

gravitatea faptei, conduita și persoana infractorului, impunându-se excluderea

temporară din colectivitate a acestuia.

Apelul inculpatului este nefondat deoarece inculpatul a aplicat două

lovituri de briceag în zone vitale, cu mare intensitate, punând în pericol

viața victimei, fiind începută executarea acțiunii de ucidere, iar numai

intervenția medicală a făcut ca aceasta să nu-și producă efectul.

În cauză fapta nu poate fi încadrată ca vătămare corporală gravă,

intenția fiind de suprimare a vieții victimei, neexistând un dubiu care să

profite inculpatului.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 379 alin. (1)

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., instanța a admis apelul parchetului, privind

individualizarea judiciară a pedepsei și procedând la o nouă judecată, a

majorat pedeapsa pentru tentativa de omor la 3 ani și a dispus, în urma

contopirii, ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. instanța a

respins ca nefondat apelul inculpatului.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 74/ A din 24 septembrie 2009 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 47/2009

pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 3531/97/2008.

S-a desființat sentința primei instanțe, sub aspectul laturii penale,

privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului și

reținerea circumstanței atenuante în favoarea inculpatului și procedând la o

nouă judecată în aceste limite:

A fost condamnat inculpatul G.O. la:

- 3 (trei) ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor

prevăzure de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani în

condițiile art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

infracțiunea de omor, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art.

174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen., 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

- 2 (două) luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită

de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și interzicerea

pe o perioadă de 2 (doi) ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., în condițiile art. 65 C. pen.

A fost privat inculpatul de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.O. împotriva

sentinței penale nr. 47/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 3531/97/2008.

A fost obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 420

lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 100 lei,

reprezentând cotă parte din onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va

fi avansată din fondurile M.J.L.C.

III.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs inculpatul G.O. criticând-o ca nelegală invocând cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. referitor la

pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare. În susținerea recursului s-a

arătat că în cauză nu există probe care să dovedească cu certitudine vinovăția

inculpatului pentru infracțiunea de tentativă la omor reținută în sarcina sa și

a solicitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. achitarea acestuia întrucât nu a acționat cu intenția de a suprima viața

victimei.

S-a mai solicitat instanței de recurs în baza cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice

a faptei săvârșită de inculpat din infracțiunea de tentativă la omor în

infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de

motivele de critică invocate, cât și de cazurile de casare indicate, Înalta

Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul G.O. se privește ca

nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

achitare în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru tentativa

la infracțiunea de omor imputată pretinzându-se incidența în cauză a cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte are

în vedere ca premiză că acest caz desemnează existența unei contradicții

esențiale, intrinseci, manifeste, necontroversate între actele, lucrările și

probele dosarului și soluția de condamnare dispusă, ceea de nu este cazul în

speță.

Astfel, ambele instanțe de fond și de apel au reținut corect situația

de fapt imputată constând în esență în aceea că, inculpatul G.O.

a fost căsătorit cu G.D., care la data de 02 aprilie 2006

a părăsit domiciliul conjugal, mutându-se în satul Herepeia în locuința părții

vătămate F.G., cu care a întreținut relații de concubinaj.

În data de 27 aprilie 2006, după ce a ieșit de la serviciu în jurul

orelor 16

00

, inculpatul s-a deplasat cu o mașină de ocazie până în

comuna Vețel, unde a coborât, urmând să aștepte autobuzul pentru a merge înspre

localitatea de domiciliu, respectiv satul Leșnic.

În așteptarea autobuzului, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la

un bar din Vețel, după care, aflat sub influența băuturilor alcoolice s-a

deplasat în satul Herepeia, la locuința părții vătămate F.G., cerându-i soției

sale să se întoarcă acasă, reproșându-i totodată că nu o supraveghează

corespunzător pe fiica lor.

La refuzul soției, inculpatul a prins-o de mâini, situație în care a

intervenit partea vătămată, între acesta și inculpat având loc un schimb de

replici, cei doi împingându-se reciproc.

În aceste împrejurări, inculpatul a scos un briceag pe care-l avea

asupra sa și i-a aplicat părții vătămate două lovituri în regiunea pectorală

dreapta și supraspioasă stânga, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în

primejdie, fiind necesară intervenție chirurgicală de urgență pentru salvarea

vieții, pentru care a fost internată în perioada 28 aprilie - 15 mai 2006.

Se mai reține că din certificatul medico-legal eliberat de către

S.J.M.L. Hunedoara-Deva la data de 23 mai 2005 rezultă că partea vătămată a

suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător,

leziuni care au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale de la data

producerii lor și prin leziunile suferite viața sa a fost pusă în primejdie,

pentru salvarea ei fiind necesară intervenție promtă și calificată.

În consecința constatărilor medico-legale descrise, în mod legal s-a

statuat întrunirea elementelor constitutive în sarcina inculpatului G.O. a

tentativei la infracțiunea de omor simplu prevăzută de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174 C. pen.

Ca formă a vinovăției, se are în vedere că fapta a fost comisă cu

intenție directă în sensul dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.

pen. întrucât s-a prevăzut rezultatul faptei și s-a urmărit producerea lui,

chestiune ce rezultă din materialitatea faptei comise prin aplicarea de două

lovituri de cuțit - una intrapreural drept și o alta în regiunea supraspinoasă stânga.

Cum recurentul inculpat G.O. a aplicat două lovituri de cuțit (obiect

vulnerant apt să determine suprimarea vieții victimei) de natură și intensitate

mare încât să producă plăgile penetrante descrise în documentul medical deja

indicat (fila 7 dos.urm.pen.) în zone vitale ale corpului victimei F.G. se conchide

în sensul existenței intenției de a suprima viața acesteia.

rezultante de 3 ani închisoare aplicată în regim de detenție, se are în vedere

nepertinența acesteia.

Aceasta deoarece cuantumul și modalitatea de executare indicate sunt

apte în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin

dispozițiile art. 52 C. pen. și sunt judicios dozate prin prisma criteriilor de

individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. raportat la pericolul social

generic și concret, sporit al faptei comise, mecanismul real de săvârșire a

faptei (prin aplicarea a două lovituri cu un cuțit cu lama de circa 6 cm) cât

și față de datele care circumstanțiază persoana inculpatului (recidivist

postexecutoriu în condițiile dispozițiilor art. 37 lit. c) C. pen., căsătorit,

conducător auto, poziție procesuală de recunoaștere).

Neidentificându-se elemente care să justifice cererea de reducere a

pedepsei aplicate se reține caracterul nefondat al acesteia.

încadrării juridice dată faptei comisă de recurentul inculpat G.O. din

tentativă la infracțiunea de omor în cea de vătămare corporală gravă prevăzută

de art. 182 C. pen.

Cu titlu de premiză se are în vedere că distincția între cele două

infracțiuni se face având ca referențial în primul rând obiectul vulnerant

folosit (în speță, un briceag cu lama de circa 6 cm) și după zona vitală lezată

(

din certificatul medico-legal rezultând

că partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 35-40 de zile

de îngrijiri medicale, viața i-a fost pusă în primejdie, fiind necesară

intervenția promtă și calificată pentru salvarea acesteia).

Se are în vedere concomitent că ambele instanțe de fond și de apel au

stabilit în mod legal și temeinic că raportat la instrumentul folosit (briceag)

care era apt pentru ucidere și la zona lezată, zonă vitală, precum și la modul

în care a acționat inculpatul, se conturează existența tentativei la

infracțiunea de omor.

S-a avut în vedere și faptul că părțile se află în raporturi

conflictuale de mai mult timp, generate de împrejurarea că soția inculpatului

l-a părăsit și s-a mutat la partea vătămată cu care întreține relații de

concubinaj.

Atitudinea inculpatului care pe lângă faptul că a pătruns abuziv în

locuința părții vătămate, înarmat cu un briceag, pe care l-a folosit,

agresând-o pe partea vătămată în zone vitale, după care și-a continuat

activitatea infracțională incendiind bunuri din casa acesteia, conduce la

concluzia că a intenționat să îi suprime viața.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.O. împotriva Deciziei penale nr. 74/ A din 24

septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

februarie 2010.