ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 388/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 47 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Hunedoara a fost condamnat inculpatul G.O., fiul lui R. și E., la: - 2 (doi) ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74, art. 76 lit. d) C. pen. și s-a dispus interzicerea pe 2 (doi) ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - 2 (două) luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 Iit. b) C. pen. și art. 74, art. 76 Iit.

e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 Iit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și s-a interzis pe o perioadă de 2 (doi) ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost privat inculpatul de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a), b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 Iit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 Iit. b) C. pen. A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către părțile civile Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara (4.501,58 lei) și Spitalul Județean Deva (57,56 lei).

S-a constatat că partea vătămată F.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că inculpatul G.O. a fost căsătorit cu G.D., care la data de 02 aprilie 2006 a părăsit domiciliul conjugal, mutându-se în satul Herepeia în locuința părții vătămate F.G., cu care a întreținut relații de concubinaj. În data de 27 aprilie 2006, după ce a ieșit de la serviciu în jurul orelor 16 00 , inculpatul s-a deplasat cu o mașină de ocazie până în comuna Vețel, unde a coborât, urmând să aștepte autobuzul pentru a merge înspre localitatea de domiciliu, respectiv satul Leșnic.

În așteptarea autobuzului, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar din Vețel, după care, aflat sub influența băuturilor alcoolice s-a deplasat în satul Herepeia, la locuința părții vătămate F.G., cerându-i soției sale să se întoarcă acasă, reproșându-i totodată că nu o supraveghează corespunzător pe fiica lor. La refuzul soției, inculpatul a prins-o de mâini, situație în care a intervenit partea vătămată, între acesta și inculpat având loc un schimb de replici, cei doi împingându-se reciproc.

În aceste împrejurări, inculpatul a scos un briceag pe care-l avea asupra sa și i-a aplicat părții vătămate două lovituri în regiunea pectorală dreapta și supraspioasă stânga, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie, fiind necesară intervenție chirurgicală de urgență pentru salvarea vieții, pentru care a fost internată în perioada 28 aprilie - 15 mai 2006. Inițial, inculpatul a recunoscut faptele, însă ulterior a declarat că nu își mai amintește ce s-a întâmplat, întrucât se afla în stare de ebrietate. Starea de fapt prezentată este dovedită cu probele administrate în cauză respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului (f. 2-3 u.p), declarațiile părții vătămate (f. 4-5 u.p, f. 25, f. 27 inst.), certificatul medico-legal (copie f. 7), planșele foto (f. 8-13), actele medicale (f. 19, 21, 27, 50) declarațiile martorilor G.D.

(f. 53-55 u.p., f. 102, 103) G.P.E. (f. 110, 32, 33), U.O. (f. 111, 33 tribunal) coroborate cu declarațiile inculpatului. Fiind demonstrat raportul de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și leziunile suferite de partea vătămată, intenția de omor rezultă din materialitatea faptei ce constituie tentativă la infracțiune omor. De asemenea rezultă că inculpatul a purtat fără drept briceagul cu care a agresat-o pe partea vătămată, fiind realizat conținutul infracțiunii prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată. Raportat la infracțiunea de violare de domiciliul s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de existență a acestei infracțiuni având în vedere că din probele efectuate în cauză nu rezultă că inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate ci a avut consimțământul acestuia care i-a permis să-și viziteze copii.

Nu rezultă nici refuzul inculpatului de a părăsi locuința părții vătămate la solicitarea acesteia. Așa fiind, în sarcina inculpatului G.O. s-a reținut săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. și port ilegal de cuțit, prevăzută art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, urmând a fi achitat în baza art. 11, pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. În procesul de individualizare a pedepselor s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările comiterii faptelor, precum și la cauzele care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportat la cele de mai sus, față de inculpat s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74, art. 76 C. pen. Astfel, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74, art. 76 lit. d) C. pen. și s-a dispus interzicerea pe timp de 2 (doi) ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și la 2 (două) luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74, art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen.

s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 2 (doi) ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul G.O. Apelurile au fost declarate în termen. În motivarea apelului parchetul a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, susținând că în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., deoarece pătrunderea în locuința părții vătămate s-a făcut fără acordul acestuia, iar individualizarea judiciară a pedepsei a fost greșită, inculpatul săvârșind fapta în stare de recidivă postexecutorie, anterior săvârșind infracțiuni cu violență, neimpunându-se reținerea de circumstanțe atenuante.

Inculpatul a criticat hotărârea atacată susținând că nu sunt întrunite condițiile pentru existența tentativei de omor, lipsind intenția de a suprima viața victimei și a solicitat schimbarea încadrării juridice în vătămare corporală gravă. Examinând hotărârea atacată prin prisma temeiurilor și cererilor formulate de apelanți, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, prin prisma efectului devolutiv al apelurilor, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., instanța apreciază că apelul parchetului este fondat, iar apelul inculpatului este nefondat, din următoarele considerente: Prima instanță a reținut corect starea de fapt din care rezultă că în data de 27 aprilie 2006, fiind sub influența băuturilor alcoolice, având acordul părții vătămate de a-și vizita fiica, care locuia împreună cu fosta soție și partea vătămată, s-a deplasat la locuința acesteia din Herepeia, a pătruns în locuință și, după solicitarea fostei soții de a se întoarce acasă, a avut loc o împingere reciprocă a victimei și inculpatului, după care inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri cu briceagul pe care-l avea asupra sa în regiunea pectorală dreaptă și supraspioasă stângă, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața, fiind necesare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale.

Primul motiv de apel al parchetului, prin care s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., este nefondat, deoarece anterior inculpatul a avut acceptul de a-și vizita fiica care locuia cu fosta soție a inculpatului și victima, neacționând cu vinovăție cel care pătrunde într-o locuință folosită de mai multe persoane, care are asentimentul uneia dintre acestea. Această acceptare anterioară a victimei a avut la bază aspecte relaționale dintre inculpat și partea vătămată, care au fost colegi de serviciu și prieteni. Al doilea motiv de apel al parchetului, prin care s-a susținut că prima instanță a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepsei este fondat din următoarele considerente: Inculpatul a săvârșit două infracțiuni în concurs, în stare de recidivă postexecutorie, împrejurări care contribuie la agravarea pedepsei.

Anterior inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen. și violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., potrivit sentinței penale nr. 305/2005 a Judecătoriei Deva. Reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului a fost determinată de regretul acestuia după săvârșirea faptei și de comportamentul ulterior față de victimă, dar și din rațiuni de individualizare judiciară a pedepsei.

Raportat la comportamentul agresiv al inculpatului când se află sub influența băuturilor alcoolice, la săvârșirea unei infracțiuni de vătămare corporală gravă și violare de domiciliu, la rezultatele faptei, victima fiind salvată datorită intervenției chirurgicale, la concursul real de infracțiuni, la starea de recidivă, instanța de apel apreciază că stabilirea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru fapta de tentativă de omor și aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, în urma contopirii pedepselor, este o pedeapsă proporțională cu gravitatea faptei, conduita și persoana infractorului, impunându-se excluderea temporară din colectivitate a acestuia. Apelul inculpatului este nefondat deoarece inculpatul a aplicat două lovituri de briceag în zone vitale, cu mare intensitate, punând în pericol viața victimei, fiind începută executarea acțiunii de ucidere, iar numai intervenția medicală a făcut ca aceasta să nu-și producă efectul.

În cauză fapta nu poate fi încadrată ca vătămare corporală gravă, intenția fiind de suprimare a vieții victimei, neexistând un dubiu care să profite inculpatului. Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., instanța a admis apelul parchetului, privind individualizarea judiciară a pedepsei și procedând la o nouă judecată, a majorat pedeapsa pentru tentativa de omor la 3 ani și a dispus, în urma contopirii, ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. instanța a respins ca nefondat apelul inculpatului. Așa fiind, prin Decizia penală nr. 74/ A din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 47/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 3531/97/2008.

S-a desființat sentința primei instanțe, sub aspectul laturii penale, privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului și reținerea circumstanței atenuante în favoarea inculpatului și procedând la o nouă judecată în aceste limite: A fost condamnat inculpatul G.O. la: - 3 (trei) ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzure de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani în condițiile art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

- 2 (două) luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 2 (doi) ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen. A fost privat inculpatul de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții din sentința penală atacată. S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.O.

împotriva sentinței penale nr. 47/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 3531/97/2008. A fost obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 420 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 100 lei, reprezentând cotă parte din onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile M.J.L.C. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul G.O. criticând-o ca nelegală invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. referitor la pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare. În susținerea recursului s-a arătat că în cauză nu există probe care să dovedească cu certitudine vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de tentativă la omor reținută în sarcina sa și a solicitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. achitarea acestuia întrucât nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei. S-a mai solicitat instanței de recurs în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpat din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate, cât și de cazurile de casare indicate, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul G.O. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. 1. Sub aspectul primului motiv de critică prin care se tinde la achitare în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc.

pen. pentru tentativa la infracțiunea de omor imputată pretinzându-se incidența în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere ca premiză că acest caz desemnează existența unei contradicții esențiale, intrinseci, manifeste, necontroversate între actele, lucrările și probele dosarului și soluția de condamnare dispusă, ceea de nu este cazul în speță. Astfel, ambele instanțe de fond și de apel au reținut corect situația de fapt imputată constând în esență în aceea că, inculpatul G.O. a fost căsătorit cu G.D., care la data de 02 aprilie 2006 a părăsit domiciliul conjugal, mutându-se în satul Herepeia în locuința părții vătămate F.G., cu care a întreținut relații de concubinaj.

În data de 27 aprilie 2006, după ce a ieșit de la serviciu în jurul orelor 16 00 , inculpatul s-a deplasat cu o mașină de ocazie până în comuna Vețel, unde a coborât, urmând să aștepte autobuzul pentru a merge înspre localitatea de domiciliu, respectiv satul Leșnic. În așteptarea autobuzului, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar din Vețel, după care, aflat sub influența băuturilor alcoolice s-a deplasat în satul Herepeia, la locuința părții vătămate F.G., cerându-i soției sale să se întoarcă acasă, reproșându-i totodată că nu o supraveghează corespunzător pe fiica lor. La refuzul soției, inculpatul a prins-o de mâini, situație în care a intervenit partea vătămată, între acesta și inculpat având loc un schimb de replici, cei doi împingându-se reciproc.

În aceste împrejurări, inculpatul a scos un briceag pe care-l avea asupra sa și i-a aplicat părții vătămate două lovituri în regiunea pectorală dreapta și supraspioasă stânga, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie, fiind necesară intervenție chirurgicală de urgență pentru salvarea vieții, pentru care a fost internată în perioada 28 aprilie - 15 mai 2006. Se mai reține că din certificatul medico-legal eliberat de către S.J.M.L. Hunedoara-Deva la data de 23 mai 2005 rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, leziuni care au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor și prin leziunile suferite viața sa a fost pusă în primejdie, pentru salvarea ei fiind necesară intervenție promtă și calificată.

În consecința constatărilor medico-legale descrise, în mod legal s-a statuat întrunirea elementelor constitutive în sarcina inculpatului G.O. a tentativei la infracțiunea de omor simplu prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. Ca formă a vinovăției, se are în vedere că fapta a fost comisă cu intenție directă în sensul dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. întrucât s-a prevăzut rezultatul faptei și s-a urmărit producerea lui, chestiune ce rezultă din materialitatea faptei comise prin aplicarea de două lovituri de cuțit - una intrapreural drept și o alta în regiunea supraspinoasă stânga. Cum recurentul inculpat G.O. a aplicat două lovituri de cuțit (obiect vulnerant apt să determine suprimarea vieții victimei) de natură și intensitate mare încât să producă plăgile penetrante descrise în documentul medical deja indicat (fila 7 dos.urm.pen.) în zone vitale ale corpului victimei F.G.

se conchide în sensul existenței intenției de a suprima viața acesteia. 2. Cu privire la critica prin care se tinde la reducerea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată în regim de detenție, se are în vedere nepertinența acesteia. Aceasta deoarece cuantumul și modalitatea de executare indicate sunt apte în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen. și sunt judicios dozate prin prisma criteriilor de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. raportat la pericolul social generic și concret, sporit al faptei comise, mecanismul real de săvârșire a faptei (prin aplicarea a două lovituri cu un cuțit cu lama de circa 6 cm) cât și față de datele care circumstanțiază persoana inculpatului (recidivist postexecutoriu în condițiile dispozițiilor art. 37 lit. c) C. pen., căsătorit, conducător auto, poziție procesuală de recunoaștere).

Neidentificându-se elemente care să justifice cererea de reducere a pedepsei aplicate se reține caracterul nefondat al acesteia. 3. Nu este pertinentă nici critica prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice dată faptei comisă de recurentul inculpat G.O. din tentativă la infracțiunea de omor în cea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen. Cu titlu de premiză se are în vedere că distincția între cele două infracțiuni se face având ca referențial în primul rând obiectul vulnerant folosit (în speță, un briceag cu lama de circa 6 cm) și după zona vitală lezată ( din certificatul medico-legal rezultând că partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale, viața i-a fost pusă în primejdie, fiind necesară intervenția promtă și calificată pentru salvarea acesteia).

Se are în vedere concomitent că ambele instanțe de fond și de apel au stabilit în mod legal și temeinic că raportat la instrumentul folosit (briceag) care era apt pentru ucidere și la zona lezată, zonă vitală, precum și la modul în care a acționat inculpatul, se conturează existența tentativei la infracțiunea de omor. S-a avut în vedere și faptul că părțile se află în raporturi conflictuale de mai mult timp, generate de împrejurarea că soția inculpatului l-a părăsit și s-a mutat la partea vătămată cu care întreține relații de concubinaj. Atitudinea inculpatului care pe lângă faptul că a pătruns abuziv în locuința părții vătămate, înarmat cu un briceag, pe care l-a folosit, agresând-o pe partea vătămată în zone vitale, după care și-a continuat activitatea infracțională incendiind bunuri din casa acesteia, conduce la concluzia că a intenționat să îi suprime viața.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.O. împotriva Deciziei penale nr. 74/ A din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.