ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 272/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 85 din 31 martie 2008 a Tribunalului Alba s-a dispus:

I. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

H.I.

, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen. în dauna părții vătămate C.V.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de violare de domiciliu pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.I. din infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.I., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu

În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.I., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului H.I. prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 71 C. pen., a

interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

II. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de amenințare pentru care a fost trimis în judecată inculpatul

O.I.,

din infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 193 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O.I. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen., în dauna părții vătămate C.T. și pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen., în dauna părții vătămate C.V.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de violare de domiciliu pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.I. din infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.I., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În bază art. 180 alin. (2) raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.I., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza

art.

33 lit. a)

raportat la art.

34

lit. b)

C. pen., a

contopit

pedepsele

aplicate

inculpatului O.I. în pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatului O.I. pe o durată de 2 ani și 6 luni închisoare termen de încercare stabilit în condițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului O.I. asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal Blaj, jud. Alba și a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile C.T. și C.V.

În baza art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 a obligat pe inculpatul H.I. la plata sumei de 876,3 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C.T. în favoarea părții civile Spitalul Municipal Blaj și pe inculpatul O.I. la plata sumei de 1372,23 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C.V. în favoarea părții civile Spitalul Municipal Blaj

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 și 1003 C. civ., a obligat în solidar pe inculpații H.I. și O.I. la plata sumei de 500 (cinci sute) lei în favoarea fiecăreia din părțile civile C.T. și C.V. cu titlu de daune morale pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul H.I. la plata sumei de 10.000 (zece mii lei) lei cu titlu de daune morale și la plata sumei de 4731,28 lei cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile C.T. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul O.I. la plata sumei de 2000 (două mii) lei cu titlu de daune morale și la plata sumei de 1500 (o mie cinci sute) lei cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile C.V. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire.

A respins în rest pretențiile civile formulate de părțile civile C.T. și C.V.

A dispus restituirea hârlețului, corp delict către părțile vătămate C.T. și C.V. la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 470 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat pe fiecare din inculpații H.I. și O.I. la plata sumei de 775 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea fiecăreia din părțile civile C.T. și C.V.

S-a reținut ca situație de fapt că

inculpatul O.I. și ginerele acestuia inculpatul H.I. locuiesc în Blaj, fiind vecini cu părțile vătămate C.V. și fiul acestuia C.T. care locuiesc pe aceeași stradă la nr. x, imobilele fiind amplasate unul lângă celălalt.

Între cele două familii exista o veche neînțelegere cauzată de linia de graniță dintre grădinile lor, precum și de diferența de nivel dintre terenuri. încă din anul 1977 între acestea s-a purtat un proces civil de grănițuire finalizat la acea vreme cu o tranzacție, însă fără ca disputa dintre părți să fie încheiată.

În primăvara anului 2006 în urma unor lucrări efectuate de către inculpați gardul dintre grădini s-a înclinat spre grădina părților vătămate. Văzând acest lucru, în după-amiaza zilei de 04 mai 2006, în jurul orelor 16,00, părțile vătămate C.T. și tatăl său C.V. au săpat cu hârlețul o groapă în grădina lor în care au înfipt o țeava de care au legat gardul despărțitor pentru ca acesta să stea drept.

La un moment dat în grădină au apărut inculpații care, văzând lucrarea executată de părțile vătămate și pe fondul neînțelegerilor anterioare, au început o dispută verbală cu acestea.

În continuare, inculpații O.I. și H.I. au scos țeava împlântată de părțile vătămate fapt ce a avut drept urmare aplecarea gardului către grădina părților vătămate. Inculpații au trecut peste gardul înclinat în grădina părților vătămate unde, inculpatul H.I. a luat hârlețul folosit de părțile vătămate și care era rezemat de gard și a încercat să-1 lovească în cap pe partea vătămată C.T. însă nu a reușit, întrucât partea vătămată s-a apărat ridicându-și mâna dreaptă deasupra capului și recepționând lovitura în acesta mână.

Din cauza durerii partea vătămată C.T. s-a aplecat la pământ, iar inculpatul H.I. i-a mai aplicat o lovitură tot cu hârlețul în zona tibiei piciorului drept după care partea vătămată pentru a nu mai primi și alte lovituri a fugit de la fața locului intrând în casă.

În timp ce inculpatul H.I. îl agresa pe partea vătămată C.T., inculpatul O.I. a luat o piatră cu diametrul de 10 cm pe

care a

aruncat-o înspre partea vătămată C.V. care a fost lovit în zona feței. În apărare partea vătămată a ridicat țeava metalică de la pământ și a aruncat-o înspre inculpatul O.I. lovindu-l pe acesta în umărul drept.

După aceea partea vătămată C.V. a plecat de la fața locului, la fel și inculpații care au luat cu ei hârlețul și țeava metalică ce au fost ulterior ridicate de organele de poliție.

În urma agresiunii suferite partea vătămată C.T. a avut nevoie de 70-75 zile de îngrijiri medicale (mâna dreaptă fiindu-i fracturată), partea vătămată C.V. a avut nevoie de 16-18 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul O.I. de  8-9 zile de îngrijiri medicale.

Starea de fapt mai sus expusă reiese din următoarele mijloace de probă:

- tranzacția încheiată în anul 1977 între partea vătămată C.V. în calitate de reclamant în dosarul 6049/1976 al Judecătoriei Blaj și inculpatul O.I. în calitate de pârât prin care acesta din urmă se obliga să refacă gardul părții vătămate în configurația inițială, să-l consolideze și să-și retragă propriul gard cu 2 metri. De aici instanța a reținut că neînțelegerile dintre familia părților vătămate și cea a familiei inculpaților legate de grănițuirea proprietăților datează de aproximativ 30 de ani și au culminat cu incidentul dedus judecății în acest dosar. Aceste neînțelegeri sunt confirmate și de reclamațiile reciproce pe care și le-au făcut părțile de-a lungul timpului.

- declarațiile părților vătămate C.T. și C.V. în care acestea arată împrejurările în care au fost agresați de cei doi inculpați.

- procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice din care instanța deduce că întreg incidentul a avut loc în grădina părților vătămate acolo fiind localizate mai multe urme de încălțăminte, tot în acea grădină regăsindu-se mai multe urme de culoare brun roșcată (sânge).

În același proces verbal s-a relevat și hârlețul cu pete de sânge folosit de inculpatul H.I. la lovirea părții vătămate C.T., precum și țeava metalică utilizată de părțile vătămate la sprijinirea gardului, iar mai apoi de partea vătămată C.V. pentru a se apăra față de agresiunea inculpatului O.I.

- certificatele medico legale privitoare la partea vătămată C.T. dosar urmărire penală, raport de expertiză medico legală întocmit de S.M.L. Alba dosar urmărire penală, avizele emise de I.M.L. Cluj Napoca dosar urmărire penală și respectiv Mina Minovici dosar urmărire penală.

Astfel, în primul certificat medico-legal eliberat părții vătămate C.T. dosar urmărire penală s-a concluzionat că partea vătămată a prezentat semne de leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, leziunile necesitând 40-45 zile de îngrijiri medicale și pot data din 04 mai 2006; în completarea la acest certificat medico legal dosar urmărire penală s-a arătat că în urma noii examinări partea vătămată are nevoie de 70-75 zile de îngrijiri medicale în care se includ și cele 40-45 zile de îngrijiri medicale acordate inițial.

Ulterior, raportul de expertiză medico legală nr. 2032/11/A/46 din 07 august 2006 întocmit de S.M.L. Alba, dosar urmărire penală s-a arătat că partea vătămată C.T. a prezentat leziuni corporale care au necesitat 75 de zile de îngrijiri medicale, fractura cubitusului drept fiind consecința lovirii active cu un corp muchiat, datează din 04 mai 2006; necesitând internare de urgență și nu există elemente lezionale care să motiveze căderea pe un plan dur în mecanismul de producere a fracturii. În același raport de expertiză medico legală s-a mai arătat că excoriațiile de pe genunchiul drept s-au putut produce prin cădere pe un plan dur, ca urmare a loviturilor primite, iar poziția victimă, agresor în momentul producerii leziunilor a putut fi ambii în ortostatism și față în față în față, victima cu brațul drept ridicat deasupra capului.

I.M.L. Cluj Napoca a avizat, la data de 12 ianuarie 2007, raportul de expertiză medico-legală menționat la aliniatul anterior, cu precizarea că numărul de îngrijiri medicale este cel acordat inițial (40-45 zile), prelungirea acestuia neavând justificare medico-legală și nu există elemente obiective care să permită precizarea poziției victimă-agresor.

Însă în avizele emise de Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici dosar urmărire penală s-a arătat că, în urma analizării întregului material înaintat, în cazul unui tratament chirurgical al fracturii pe care pacientul l-a refuzat timpul de îngrijiri medicale obișnuit este de 40-45 zile de îngrijiri medicale. În cazul de față, datorită opțiunii terapeutice aleasă de pacient (tratament conservator) timpul de îngrijiri medicale s-a prelungit la 70-75 zile datorită consolidării vicioase a fracturii.

Aceeași instituție a mai arătat că emiterea unor ipoteze cu privire la poziția victimă agresor este pur speculativă, neexistând criterii medico-legale pentru a stabili acest aspect, leziunile s-au produs prin lovire cu un corp dur, acest aspect fiind mai frecvent întâlnit ca leziune de autoapărare.

În concluzie, instanța reține că, raportat la aceste probe medico-legale coroborate și cu celelalte probe din prezenta cauză, poziția dintre partea vătămată C.T. și inculpatul H.I. a fost în ortostatism, față în față, partea vătămată cu mâna ridicată instinctiv pentru a se apăra de lovitura inculpatului.

- declarațiile martorelor C.M. și C.E. dosar urmărire penală, dosarul instanței - fiicele părții vătămate C.V. și respectiv surorile părții vătămate C.T. care au ajuns la fața locului la puțin timp după consumarea incidentului văzând leziunile suferite de părțile vătămate.

- declarațiile martorului O.C. dosar urmărire penală, dosarul instanței care a participat la cercetarea la fața locului întocmită a doua zi după comiterea faptelor de către inculpați.

- declarațiile martorei O.L. dosar urmărire penală, dosarul instanței, care în după-amiaza zilei când a avut loc incidentul i-a văzut pe ambii inculpați în curtea lor, inculpatul H.I. spunându-i textual inculpatului O.I. „lasă că o să le arăt eu lor”, imediat după ce acesta i-a povestit despre lucrarea începută de părțile vătămate. Ulterior, după consumarea incidentului martora l-a văzut pe C.V. plin de sânge în zona feței, iar pe C.T. ținându-se de mână și spunând că „dacă nu punea mâna i se crăpa capul”.

- declarațiile martorei P.A. dosar urmărire penală, dosarul instanței care, după sosirea poliției la fața locului, l-a auzit pe inculpatul H.M. spunându-i inculpatului O. „tată taci, eu am tăcut, eu vorbesc”, instanța reținând că astfel, imediat după comiterea incidentului, inculpatul a recunoscut implicit comiterea faptei.

- în ce privește declarațiile martorilor O.M. dosar urmărire penală, dosarul instanței, H.M. dosarul instanței și O.A. dosarul instanței, instanța le-a înlăturat întrucât nu au asistat personal la incidentul dedus judecății, iar pe de altă parte sunt rude apropiate cu inculpații, depozițiile lor fiind subiective datorită acestui aspect.

Astfel, atât martora H.M. cât și martora O.A. au învederat instanței că nu au fost de față la incident, iar în ce o privește pe martora O.M. instanța a reținut că nici aceasta nu a fost de față la momentul producerii agresiunii, acest aspect reieșind din declarația martorei O.L.

În legătură cu martora O.L. inculpații au arătat că sunt în dușmănie cu aceasta însă instanța nu a reținut elemente care să ducă la concluzia că martora nu ar fi declarat adevărul în prezenta cauză.

- raportul de constatare tehnico științifică asupra comportamentului simulat nr. 851067 din 08 ianuarie 2007 dosar urmărire penală care deși nu constituie o probă în procesul penal poate fi reținut ca un indiciu care, în coroborare cu celelalte probe administrate în cauză, poate ajuta instanța să stabilească adevărul judiciar.

În acest raport se concluzionează că partea vătămată C.T. a spus adevărul atunci când a afirmat că nu a încercat să-l lovească cu hârlețul pe inculpatul H.I., că nu a intrat, la data de 04 mai 2006, în grădina inculpatului O.I. pentru a repara gardul și că s-a apărat cu mâna pentru a nu fi lovit în cap cu hârlețul de către inculpatul H.I.

Pe de altă parte, în același raport s-a mai concluzionat că inculpatul H.I. a prezentat note specifice comportamentului simulat atunci când a negat că ar fi sărit gardul pentru a intra în grădina familiei părților vătămate, când a negat că

l-

ar fi lovit cu hârlețul pe partea vătămată C.T., când a negat că i-ar fi rupt mâna părții vătămate C.T. prin lovire cu hârlețul și când a afirmat că partea vătămată ar fi vrut să-1 lovească cu hârlețul.

- în declarațiile lor dosar urmărire penală inculpații au negat comiterea faptelor de care sunt acuzați. Inculpații au susținut că de fapt partea vătămată C.T. ar fi încercat să-l lovească pe inculpatul H.I. cu hârlețul însă nu a reușit, după care inculpatul ar fi apucat de partea metalică a hârlețului și a deposedat-o pe partea vătămată fără să o lovească.

Însă declarațiile inculpaților sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză astfel cum au fost expuse mai sus.

Instanța a mai reținut că este fără dubiu că inculpatul H.I. a încercat să-l lovească pe partea vătămată C.T. cu hârlețul în cap însă nu a reușit întrucât partea vătămată s-a apărat ridicând mâna. Acest aspect reiese și din aceea că pe hârlețul în discuție se regăsesc urme clare de sânge atât pe partea metalică cât și pe coada hârlețului. Atâta timp cât doar partea vătămată C.T. și inculpatul H.I. au avut contact cu acesta în timpul incidentului și doar partea vătămată a sângerat în urma loviturii primite apare evident că acesta este instrumentul vulnerant.

Ținând cont de instrumentul folosit, hârleț, zona corpului vizată, capul părții vătămate C.T., intensitatea mare a loviturii, instanța a apreciat că inculpatul H.I. a acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate.

Instanța a reținut că, în prezenta cauză, nu s-a dovedit fără dubiu că inculpații le-ar fi amenințat cu moartea pe părțile vătămate. Declarațiile acestora din urmă trebuie să se coroboreze cu alte probe în acest sens conform art. 75 C. pen., în condițiile în care părțile vătămate au învederat că au fost amenințate oral, iar din probele administrate în cauză a reieșit că în afara părților alte persoane nu au fost prezente la locul incidentului, instanța a reținut că dubiul profită inculpaților astfel că a dispus achitarea acestora cu privire la infracțiunea de amenințare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Fapta inculpatului H.I. de a pătrunde fără drept, în după amiaza zilei de 04 mai 2006, împreună cu inculpatul O.I., în grădina locuinței părților vătămate C.T. și C.V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare a instanței inculpatul H.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., însă, în acest caz, nu poate fi vorba de acte repetate de violare de domiciliu și nici de transformarea infracțiunii de violare de domiciliu într-o infracțiune continuată în ipoteza în care se pătrunde fără drept în grădina locuinței în care domiciliază mai multe persoane vătămate.

Ca atare în baza art. 334 C. proc. pen., instanța a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de violare de domiciliu pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.I. din infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului H.I. care, în după amiaza zilei de 04 mai 2006, a încercat să-i suprime viața părții vătămate C.T. prin aplicarea unei lovituri cu hârlețul vizând zona capului părții vătămate nereușind deoarece acesta s-a apărat cu mâna dreaptă în dreptul capului, suferind leziuni grave la această mâna care au necesitat pentru vindecare 70-75 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

Având în vedere cele mai sus expuse instanța a aplicat inculpatului H.I. o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor care să răspundă scopului pedepsei astfel cum este definit prin art. 52 C. pen.

La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile Părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor și violare de domiciliu, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de inculpat, persoana acestuia care, pe de o parte, nu este cunoscut cu antecedente penale și care a avut o conduită bună anterior comiterii faptelor pentru care este judecat în prezentul dosar astfel că instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., căreia i-a dat eficiență conform art. 76 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., urmând să coboare pedeapsa sub minimul prevăzut de art. 174 C. pen. și respectiv 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului H.I. prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În drept, așa cum a fost descrisă în actul de sesizare fapta de amenințare săvârșită de inculpatul O.I. în dauna părților vătămate C.T. și C.V. întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de amenințare fiecare prevăzută de art. 193 C. pen., întrucât s-ar fi încălcat libertatea morală a două persoane distincte.

Întrucât inculpatul O.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare în formă continuată prevăzută de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de amenințare pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.I. din infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 193 C. pen.

Pentru aceleași considerente expuse mai sus în legătură cu inculpatul H.I. instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului O.I. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen., în dauna părții vătămate C.T. și pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen., în dauna părții vătămate C.V., reținând că dubiul profită inculpaților.

În actul de sesizare a instanței inculpatul O.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., însă, în acest caz, nu poate fi vorba de acte repetate de violare de domiciliu și nici de transformarea infracțiunii de violare de domiciliu într-o infracțiune continuată în ipoteza în care se pătrunde fără drept în grădina locuinței în care domiciliază mai multe persoane vătămate.

Ca atare, în baza art. 334 C. proc. pen., instanța a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de violare de domiciliu pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.I. din infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului O.I. care la data 04 mai 2006 i-a aplicat părții vătămate C.V. o lovitură cu o piatră în zona feței cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În consecință, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe care să răspundă scopului pedepsei astfel cum este definit prin art. 52 C. pen.

La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile Părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și lovire sau alte violențe, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de inculpat, persoana acestuia care pe de o parte nu este cunoscut cu antecedente penale și care a avut o conduită bună anterior comiterii faptelor pentru care este judecat în prezentul dosar, astfel că instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., căreia i-a dat eficiență conform art. 76 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului O.I. în pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatului O.I. pe o durată de 2 ani și 6 luni închisoare termen de încercare stabilit în condițiile art. 83 C. pen., având în vedere că inculpatul nu a suferit alte condamnări, iar pe de altă parte instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.

II. Împotriva acestei sentinței penale

au declarat apel în termen inculpații H.I. și O.I., solicitând:

- inculpatul H.I. achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. [(art. 10 lit. d) în subsidiar)], pentru tentativă la infracțiunea de omor.

- inculpatul O.I. achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de violare de domiciliu și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. [(art. 10 lit. d) în subsidiar)], pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În motivarea apelului inculpatul H.I. a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă că ar fi pătruns fără drept în grădina părților vătămate, iar leziunile cauzate părții vătămate C.T. s-ar fi putut produce și/sau căderii pe un corp dur contondent.

În motivarea apelului inculpatul O.I. a arătat că nu a comis infracțiunea de violare de domiciliu, iar lovirea părții vătămate C.V. cu o piatră s-a datorat agresiunii comise de partea vătămată C.V. cu o rangă de metalin.

Verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu s-a constatat că apelurile

declarate

sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În baza probelor administrate în cauză, din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexă, declarațiile martorilor audiați în cauză, raportul de expertiză medico-legală, întocmit de S.M.L. Alba, avizele Comisiei Superioare de Medicină Legală I.N.M.L. Mina Minovici București, certificatul medico-legal emis de S.J.M.L. Alba, coroborate cu declarațiile părților vătămate, instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt, dând încadrarea juridică legală faptelor deduse judecății, vinovăția inculpaților fiind pe deplin dovedită.

Astfel, din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că agresiunea asupra părților vătămate a avut

loc

în grădina acestora, inculpații pătrunzând fără drept în acest loc împrejmuit, urmele de încălțăminte lăsate fiind localizate la baza gardului din grădina imobilului părților vătămate.

Cu această ocazie, inculpatul H.I. a încercat să-i aplice părții vătămate C.T. o lovitură cu hârlețul în zona capului. Partea vătămată s-a apărat cu mâna dreaptă în dreptul capului, suferind leziuni grave care au necesitat pentru vindecare 70-75 zile îngrijiri medicale.

Din avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici, s-a arătat că leziunile cauzate părții vătămate C.T. s-au produs prin lovire cu corp dur, acest aspect și localizare fiind mai frecvent întâlnit ca leziuni de autoapărare. În acest context apărarea inculpatului că leziunile au fost cauzate părții vătămate în cădere pe un corp dur contondent, vor fi înlăturate.

În speță nu s-a putut reține că inculpatul ar fi comis agresiunea, tentativă la infracțiunea de omor și lovire sau alte violențe, de vreme ce ei au fost cei care prin activitatea lor ilicită au pătruns fără drept în grădina proprietatea părților vătămate.

Față de aceste considerente, Curtea a reținut că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 93/ A din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații H.I. și O.I. împotriva sentinței penale nr. 85 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, în dosar nr. 2624/107/2007.

Au fost obligați inculpații să plătească în favoarea statului fiecare câte 150 lei cheltuieli judiciare.

A fost obligat fiecare inculpat să plătească părților vătămate C.T. și C.V. câte 750 lei cheltuieli judiciare.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații H.I. și O.I. criticând-o ca netemeinică prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând primul reținerea scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și dispunerea ca modalitate de executare a pedepsei stabilite a suspendării condiționate a executării acesteia în condițiile art. 81 C. pen., secundul recurent O.I. a solicitat reducerea termenului de încercare datorat vârstei sale de 80 ani; iar ambii recurenți au solicitat reducerea cuantumului daunelor morale apreciat ca fiind excesiv.

Astfel, cu titlu de premisă se reține că instanțele de fond și de apel printr-un examen complet și convingător al mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești la prima instanță au reținut corect situația de fapt imputată constând în aceea că

inculpatul O.I. și ginerele acestuia, inculpatul H.I., locuiesc în localitatea Blaj, jud. Alba, fiind vecini cu părțile vătămate C.V. și fiul acestuia C.T., imobilele fiind amplasate unul lângă celălalt.

Între cele două familii există o veche neînțelegere cauzată de linia de graniță dintre grădinile lor precum și de diferența de nivel dintre terenuri.

În primăvara anului 2006, în urma unor lucrări efectuate de către inculpați, gardul dintre grădini s-a înclinat spre grădina părților vătămate. Văzând acest lucru, în după amiaza zilei de 4 mai 2006, în jurul orei 16,00, părțile vătămate au săpat cu hârlețul o groapă în grădina lor, în care au înfipt o

țeavă

, de care au legat gardul despărțitor pentru ca acesta să stea drept.

La un moment dat, în grădină au apărut și inculpații, între aceștia și părțile vătămate începând o dispută verbală.

În acest context, inculpații au pătruns fără drept în grădina locuinței părților vătămate, unde inculpatul H.I. încercând să-i suprime viața părții vătămate C.T. i-a aplicat o lovitură cu hârlețul vizând zona capului. Partea vătămată C.T. s-a apărat cu mâna dreaptă în dreptul capului, suferind leziuni la această mână, care au necesitat pentru vindecare 70-75 zile de îngrijiri medicale. Cu aceeași ocazie, inculpatul O.I. i-a aplicat părții vătămate C.V. o lovitură cu o piatră în zona feței, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri

medicale.

Așa fiind, rezultă fără echivoc că depoziția recurentului H.I. și apărările sale că în realitate victima C.T.

ar fi încercat să-l lovească pe inculpatul H.I. cu hârlețul însă nu a reușit, după care inculpatul ar fi apucat de partea metalică a hârlețului și a deposedat-o pe partea vătămată fără să o lovească.

Însă declarațiile inculpaților sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză astfel cum au fost expuse mai sus.

Instanța a mai reținut că este fără dubiu că inculpatul H.I. a încercat să-l lovească pe partea vătămată C.T. cu hârlețul în cap însă nu a reușit întrucât partea vătămată s-a apărat ridicând mâna. Acest aspect reiese și din aceea că pe hârlețul în discuție se regăsesc urme clare de sânge atât pe partea metalică cât și pe coada hârlețului. Atâta timp cât doar partea vătămată C.T. și inculpatul H.I. au avut contact cu acesta în timpul incidentului și doar partea vătămată a sângerat în urma loviturii primite apare evident că acesta este instrumentul vulnerant.

Ținând cont de instrumentul folosit, hârleț, zona corpului vizată, capul părții vătămate C.T., intensitatea mare a loviturii, se reține că inculpatul H.I. a acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate.

Concomitent, în susținerea concluziei inexistenței circumstanței atenuante pretinse de recurentul H.I. sunt și cele iterate prin

raportul de constatare tehnico științifică asupra comportamentului său simulat nr. 851067 din 08 ianuarie 2007 care deși nu constituie o probă în procesul penal poate fi reținut ca un indiciu care, în coroborare cu celelalte probe administrate în cauză, poate ajuta instanța să stabilească adevărul judiciar.

În acest raport se concluzionează că partea vătămată C.T. a spus adevărul atunci când a afirmat că nu a încercat să-l lovească cu hârlețul pe inculpatul H.I., că nu a intrat, la data de 04 mai 2006, în grădina inculpatului O.I. pentru a repara gardul și că s-a apărat cu mâna pentru a nu fi lovit în cap cu hârlețul de către inculpatul H.I.

Pe de altă parte, în același raport s-a mai concluzionat că inculpatul H.I. a prezentat note specifice comportamentului simulat atunci când a negat că ar fi sărit gardul pentru a intra în grădina familiei părților vătămate, când a negat că

l-

ar fi lovit cu hârlețul pe partea vătămată C.T., când a negat că i-ar fi rupt mâna părții vătămate C.T. prin lovire cu hârlețul și când a afirmat că partea vătămată ar fi vrut să-1 lovească cu hârlețul.

Astfel, în condițiile preexistenței unor neînțelegeri între familia ambilor recurenți inculpați și cea a părții vătămate C.T., cauzată de linia de graniță dintre grădinile caselor lor ce datează de peste 30 de ani și care au fost recunoscute și de către victimă se apreciază că incidentul dedus judecății desemnează în realitate momentul de vârf al conflictului extrem de vechi descris.

Totodată, este semnificativ că leziunile traumatice cauzate de fapta recurentului H.I. au necesitat un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale ce s-a prelungit la 70-75 zile pentru victima C.T. datorat, așa cum se stabilește prin avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici nr. E.1/919 din 07 martie 2007, „în cazul de față, datorită opțiunii terapeutice aleasă de pacient (tratament conservator), timpul de îngrijiri medicale s-a prelungit la 70-75 zile, datorită consolidării vicioase a fracturii”.

Din proiecția conjugată a acestor elemente ale situației de fapt se reține că modalitatea de executare în regim de detenție nu este în măsură să satisfacă pe deplin scopurile și finalitățile pedepsei așa cum sunt definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a recurentului inculpat cât și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Concomitent, față de datele speței se apreciază că în cauză nu s-a efectuat o judicioasă individualizare judiciară în sensul criteriilor legale prevăzute prin dispozițiile art. 72 C. pen., raportat pe de o parte la pericolul social generic și concret al faptelor comise, mecanismul concret al săvârșirii lor cu trimiterile deja mai sus expuse ce descriu mai nuanțat situația de fapt imputată; dar și față de elementele ce configurează persoana recurentului H.I.

Din acest ultim punct de vedere se reține că acesta are studii 8 clase + școală profesională, este căsătorit și are doi copii majori, iar la data faptelor era încadrat în muncă ca mecanic de locomotivă la D.E.L.M. Teiuș, ceea ce relevă că are o atitudine corectă față de muncă și regulile de conviețuire socială și nu are antecedente penale.

Față de toate cele mai sus expuse se conchide că scopurile pedepsei aplicate pot fi atinse și fără privarea de libertate; sens în care urmează ca admițându-se ca fondat recursul inculpatului H.I. cu urmarea casării ambelor hotărâri în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se dispună în condițiile art. 86

1

C. pen., suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 7 ani determinat conform art. 86

2

C. pen.

Urmează ca pe durata termenului de încercare recurentul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute prin dispozițiile art. 86

3

alin. (1) lit. a) – d) inclusiv.

Urmează a se face aplicarea art. 359 C. proc. pen.

Între aceste limite urmează a se menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

9

alin. (1) pct. 1 - 21 inclusiv.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul H.I., împotriva deciziei penale nr. 93/ A din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează în parte decizia recurată precum și sentința penală nr. 85 din 31 martie 2008 a Tribunalului Alba, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului H.I.

- În baza art. 86

1

C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 7 ani determinat potrivit art. 86

2

C. pen.

Pe durata termenului de încercare condamnatul se supune următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 86

3

alin. (1) C. pen.:

a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 86

4

C. pen.

Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului inculpatului H.I., rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului O.I., pe care-l obligă la 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2009.