ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 468/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Gorj, secția comercială, prin sentința nr. 887, pronunțată la data de 23 iunie 2009, în dosarul nr. 5502/95/2009, a respins, ca inadmisibilă, cererea de declinare a competenței de soluționare a capătului de cerere având ca obiect desființarea încheierii nr. 2946 din 22 iunie 2007, pronunțată de judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Municipiului București în favoarea O.R.C. Ilfov, formulată de comitetul creditorilor compus din: D.G.F.P. Ilfov, SC T.P.S. SRL Snagov, SC A.C. SA, SC E.F. SRL și SC I.C. SA, în contradictoriu cu pârâții SC U.A.U. SRL. actual SC U.H.C.

SRL, U.A.T.R. SRL, prin administrator statutar B.G. și C.C.D. SRL; a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtul B.G., în calitate de administrator special al SC U.A.T.R. SRL prin avocat G.A., și, în baza art. 158 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect anularea Hotărârii A.G.A. nr. 36 din 22 decembrie 2006 a SC U.A.U. SRL, în favoarea Tribunalului Municipiului București, secția a VII-a comercială.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte: Cum, potrivit Ordinului Ministerului Justiției nr. 2594/C/2008, privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 26/1990, recursul se depune și se menționează în registrul comerțului unde s-a făcut înregistrarea, în termen de 3 zile de la data depunerii, iar oficiul registrului comerțului înaintează recursul curții de apel în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul comerciantului, iar reclamanții nu au solicitat să se ia act că înțeleg să declare recurs împotriva încheierii nr. 2946 din 22 februarie 2006, pronunțată de judecătorul delegat la Registrul Comerțului Ilfov, de pe lângă Tribunalul Municipiului București, ci au solicitat declinarea competenței de soluționare a cererii de desființare a acestei încheieri, această cerere apare ca inadmisibilă.

Cu privire la excepția de necompetență materială a judecătorului sindic de a se pronunța asupra cererii în anulare a Hotărârii A.G.A. nr. 36 din 22 decembrie 2006 a SC U.A.U. SRL, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, în raport de art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, potrivit cu care Hotărârile A.G.A. pot fi atacate cu acțiune în anulare, competența de soluționare aparținând Tribunalului în a cărui rază teritorială este înmatriculată pârâta. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul București, secția a VII-a comercială, la data de 6 august 2009, sub nr. 32630/3/2009. Tribunalul București, secția a VII-a comercială, prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 12 octombrie 2009, în dosarul nr. 32630/3/2009, a dispus scoaterea cauzei privind pe reclamanții C.C.

SPRL și comitetul creditorilor SC U.A.T.R. SRL, compus din: D.G.F.P. Ilfov, SC T.P.S. SRL, SC A.C. SA, SC E.F. SRL și SC I.C. SA, în contradictoriu cu pârâții SC U.A.U. SRL, actual SC U.H.C. SRL, SC U.A.T.R. SRL, prin administrator special B.G., C.C.D. SRL și M.C.S.B., de pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a comercială, și înaintarea dosarului către Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în vederea luării masurilor legale. În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte: Judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Gorj a considerat că nu este competent material să soluționeze acțiunea în anulare a Hotărârii A.G.A. nr. 36 din 22 decembrie 2006 a SC U.A.U.

SRL, actual SC U.H.C. SRL, întrucât nu se încadrează printre atribuțiile stabilite expres prin art. 11 din Legea nr. 85/2006 în sarcina judecătorului sindic. Însă, deși a considerat că cererea în anularea hotărârii A.G.A. nu este de competența materială a unui judecător sindic, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, secția a VII-a, care este o secție specializată în procedura insolvenței, formată doar din judecători sindici. Prin urmare, dată fiind rațiunea avută în vedere de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Gorj, din eroare a declinat competența în favoarea Secției a VII-a, în loc de Secția a VI-a a Tribunalului București. În situația în care s-ar considera ca acțiunea în anularea hotărârii A.G.A.

se încadrează, în cazul particular din speță, în rândul cererilor pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii, prevăzute de art. 79 și art. 80 din Legea nr. 85/2006, competența de soluționare nu ar aparține Secției a VII-a a Tribunalului București, ci judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Gorj, care este competent să soluționeze aceste acțiuni în baza art. 11 lit. h) din Legea nr. 85/2006 ca urmare a prorogării judecătorești de competența prin strămutarea cauzei. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 10 noiembrie 2009, sub nr. 44570/3/2009.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 10611, pronunțată la data de 10 noiembrie 2010, în dosarul nr. 44570/3/2009, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele D.G.F.P. Ilfov, SC T.P.S. SRL, SC E.F. SRL, SC A.C. SA, SC I.C. SA, pe lichidatorii C.I. SPRL Cluj Napoca și C.C.D. SRL și pe pârâții M.C.S.B., SC U.A.T.R. SRL, prin administrator statutar B.G. și SC U.H.C. SRL (fostă SC U.A.U. SA), în favoarea Tribunalului Gorj; a constatat ivit conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte: Cauza în care a fost formulată cererea de anulare hotărâre A.G.A. a fost strămutată prin încheierea nr. 162 din 24 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție de la Tribunalul București la Tribunalul Gorj, astfel încât a operat o prorogare judecătorească de competență, obligatorie pentru instanța la care a fost strămutată pricina. Mai mult, acțiunea în anularea hotărârii A.G.A. din prezenta cauză se încadrează în rândul cererilor pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii prevăzute de art. 79 și art. 80 din Legea nr. 85/2006, competența de soluționare a acesteia aparținând judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Gorj, competent să soluționeze acțiunea în baza art. 11 lit. h) din Legea nr. 85/2006.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată următoarele: În speță, obiectul cauzei îl formează acțiunea în anularea Hotărârii A.G.A. nr. 36 din 22 decembrie 2006 a SC U.A.U. SRL, actual SC U.H.C. SRL, iar prin încheierea de ședință nr. 162, pronunțată la data de 24 ianuarie 2008, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 10196/1/2007, s-a admis cererea de strămutare a acestei cauze, s-a strămutat cauza de la Tribunalul București la Tribunalul Gorj și s-au anulat actele procedurale îndeplinite anterior cererii de strămutare. Or, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (3) C. proc. civ., „În caz de admitere, pricina se trimite spre judecată unei alte instanțe de același grad”.

În lumina acestor prevederi legale, strămutarea, considerată o formă de prorogare judecătorească a competenței, este instituția de drept procesual prin care instanța competentă potrivit legii este desesizată de judecarea unui litigiu în favoarea altei instanțe de același grad, ca urmare a existenței unor împrejurări care pun la îndoială independența și imparțialitatea instanței. Din moment ce o cauză se poate strămuta numai la o instanță de același grad cu instanța de la care s-a cerut strămutarea, iar nu la o instanță de grad diferit, rezultă că prorogarea vizează numai competența teritorială, indiferent că aceasta are caracter relativ sau absolut, nu însă și competența materială.

În speță, cum Secția Comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus, prin încheierea nr. 162, pronunțată la data de 24 ianuarie 2008, strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul București la Tribunalul Gorj, această din urmă instanță are obligația să soluționeze pricina, nefiind abilitată să mai examineze dacă este competentă sau nu a se pronunța asupra cererii cu care a fost învestită prin prorogarea judecătorească a competenței și, pe cale de consecință, să decline competența în favoarea tribunalului de la care cauza a fost strămutată.

Deopotrivă, atunci când o instanță a fost învestită cu judecarea unei cauze, prin strămutare, această instanță este îndreptățită, în caz de apreciază că cererea nu este de competența judecătorului sindic, ci a unui judecător specializat în materială comercială, să trimită cauza spre judecare acestuia din urmă, din circumscripția sa (această instanță neputând refuza judecata), iar nu instanței de la care s-a strămutat cauza. Numai în acest mod se asigură finalitatea hotărârii de strămutare, deoarece, în caz contrar, cauza ar ajunge tot la instanța de la care pricina a fost strămutată, ceea ce nu poate fi admis. Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele D.G.F.P. Ilfov, SC A.C. SA Călărași, SC E.F. SRL Glina, SC I.C. SA București și SC T.P.S. SRL Snagov, în contradictoriu cu pârâții M.C.S.B, SC U.H.C. SRL (fostă SC U.A.U. SA) Snagov și SC U.A.T.R. SRL, prin administrator statutar B.G. și lichidatorii C.C. SPRL Cluj Napoca și C.C.D. SRL Târgu Jiu, în favoarea Tribunalului Gorj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.