ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 468/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 468/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Gorj, secția comercială, prin
sentința nr. 887, pronunțată la data de 23 iunie 2009, în dosarul nr. 5502/95/2009,
a respins, ca inadmisibilă, cererea de declinare a competenței de soluționare a
capătului de cerere având ca obiect desființarea încheierii nr. 2946 din 22
iunie 2007, pronunțată de judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul
Municipiului București în favoarea O.R.C. Ilfov, formulată de comitetul
creditorilor compus din: D.G.F.P. Ilfov, SC T.P.S. SRL Snagov, SC A.C. SA, SC E.F.
SRL și SC I.C. SA, în contradictoriu cu pârâții SC U.A.U. SRL. actual SC U.H.C.
SRL, U.A.T.R. SRL, prin administrator statutar B.G. și C.C.D. SRL; a admis
excepția de necompetență materială invocată de pârâtul B.G., în calitate de
administrator special al SC U.A.T.R. SRL prin avocat G.A., și, în baza art. 158
C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a capătului de cerere având
ca obiect anularea Hotărârii A.G.A. nr. 36 din 22 decembrie 2006 a SC U.A.U.
SRL, în favoarea Tribunalului Municipiului București, secția a VII-a comercială.
În motivarea acestei
hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:
Cum, potrivit
Ordinului Ministerului Justiției nr. 2594/C/2008, privind normele metodologice
de aplicare a Legii nr. 26/1990, recursul se depune și se menționează în
registrul comerțului unde s-a făcut înregistrarea, în termen de 3 zile de la
data depunerii, iar oficiul registrului comerțului înaintează recursul curții
de apel în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul
comerciantului, iar reclamanții nu au solicitat să se ia act că înțeleg să
declare recurs împotriva încheierii nr. 2946 din 22 februarie 2006, pronunțată
de judecătorul delegat la Registrul Comerțului Ilfov, de pe lângă Tribunalul Municipiului
București, ci au solicitat declinarea competenței de soluționare a cererii de
desființare a acestei încheieri, această cerere apare ca inadmisibilă.
Cu privire la
excepția de necompetență materială a judecătorului sindic de a se pronunța
asupra cererii în anulare a Hotărârii A.G.A. nr. 36 din 22 decembrie 2006 a SC
U.A.U. SRL, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, în raport de art. 132
alin. (3) din Legea nr. 31/1990, potrivit cu care Hotărârile A.G.A. pot fi
atacate cu acțiune în anulare, competența de soluționare aparținând
Tribunalului în a cărui rază teritorială este înmatriculată pârâta.
Cauza a fost înregistrată
la Tribunalul București, secția a VII-a comercială, la data de 6 august 2009,
sub nr. 32630/3/2009.
Tribunalul București,
secția a VII-a comercială, prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 12
octombrie 2009, în dosarul nr. 32630/3/2009, a dispus scoaterea cauzei privind
pe reclamanții C.C. SPRL și comitetul creditorilor SC U.A.T.R. SRL, compus din:
D.G.F.P. Ilfov, SC T.P.S. SRL, SC A.C. SA, SC E.F. SRL și SC I.C. SA, în
contradictoriu cu pârâții SC U.A.U. SRL, actual SC U.H.C. SRL, SC U.A.T.R. SRL,
prin administrator special B.G., C.C.D. SRL și M.C.S.B., de pe rolul
Tribunalului București, secția a VII-a comercială, și înaintarea dosarului
către Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în vederea luării
masurilor legale.
În motivarea acestei
hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:
Judecătorul sindic
din cadrul Tribunalului Gorj a considerat că nu este competent material să
soluționeze acțiunea în anulare a Hotărârii A.G.A. nr. 36 din 22 decembrie 2006
a SC U.A.U. SRL, actual SC U.H.C. SRL, întrucât nu se încadrează printre
atribuțiile stabilite expres prin art. 11 din Legea nr. 85/2006 în sarcina
judecătorului sindic.
Însă, deși a
considerat că cererea în anularea hotărârii A.G.A. nu este de competența
materială a unui judecător sindic, a declinat competența de soluționare în favoarea
Tribunalului București, secția a VII-a, care este o secție specializată în
procedura insolvenței, formată doar din judecători sindici.
Prin urmare, dată
fiind rațiunea avută în vedere de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului
Gorj, din eroare a declinat competența în favoarea Secției a VII-a, în loc de
Secția a VI-a a Tribunalului București.
În situația în care
s-ar considera ca acțiunea în anularea hotărârii A.G.A. se încadrează, în cazul
particular din speță, în rândul cererilor pentru anularea unor acte frauduloase
și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare
deschiderii procedurii, prevăzute de art. 79 și art. 80 din Legea nr. 85/2006,
competența de soluționare nu ar aparține Secției a VII-a a Tribunalului
București, ci judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Gorj, care este
competent să soluționeze aceste acțiuni în baza art. 11 lit. h) din Legea nr. 85/2006
ca urmare a prorogării judecătorești de competența prin strămutarea cauzei.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data
de 10 noiembrie 2009, sub nr. 44570/3/2009.
Tribunalul București,
secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 10611, pronunțată la
data de 10 noiembrie 2010, în dosarul nr. 44570/3/2009, a admis excepția
necompetenței teritoriale a Tribunalului București; a declinat competența de
soluționare a cauzei privind pe reclamantele D.G.F.P. Ilfov, SC T.P.S. SRL, SC
E.F. SRL, SC A.C. SA, SC I.C. SA, pe lichidatorii C.I. SPRL Cluj Napoca și C.C.D.
SRL și pe pârâții M.C.S.B., SC U.A.T.R. SRL, prin administrator statutar B.G. și
SC U.H.C. SRL (fostă SC U.A.U. SA), în favoarea Tribunalului Gorj; a constatat
ivit conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului, după
rămânerea irevocabilă a hotărârii, Înaltei Curți de Casație și Justiție, în
vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În motivarea acestei
hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:
Cauza în care a fost
formulată cererea de anulare hotărâre A.G.A. a fost strămutată prin încheierea nr.
162 din 24 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție de la
Tribunalul București la Tribunalul Gorj, astfel încât a operat o prorogare
judecătorească de competență, obligatorie pentru instanța la care a fost
strămutată pricina.
Mai mult, acțiunea în
anularea hotărârii A.G.A. din prezenta cauză se încadrează în rândul cererilor
pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu
caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii prevăzute de art. 79 și
art. 80 din Legea nr. 85/2006, competența de soluționare a acesteia aparținând
judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Gorj, competent să soluționeze
acțiunea în baza art. 11 lit. h) din Legea nr. 85/2006.
Analizând actele și
lucrările dosarului, din perspectiva conflictului negativ de competență, Înalta
Curte constată următoarele:
În speță, obiectul
cauzei îl formează acțiunea în anularea Hotărârii A.G.A. nr. 36 din 22
decembrie 2006 a SC U.A.U. SRL, actual SC U.H.C. SRL, iar prin încheierea de
ședință nr. 162, pronunțată la data de 24 ianuarie 2008, de către Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 10196/1/2007, s-a
admis cererea de strămutare a acestei cauze, s-a strămutat cauza de la
Tribunalul București la Tribunalul Gorj și s-au anulat actele procedurale
îndeplinite anterior cererii de strămutare.
Or, potrivit
dispozițiilor art. 40 alin. (3) C. proc. civ., „În caz de admitere, pricina se
trimite spre judecată unei alte instanțe de același grad”.
În lumina acestor
prevederi legale, strămutarea, considerată o formă de prorogare judecătorească
a competenței, este instituția de drept procesual prin care instanța competentă
potrivit legii este desesizată de judecarea unui litigiu în favoarea altei
instanțe de același grad, ca urmare a existenței unor împrejurări care pun la
îndoială independența și imparțialitatea instanței.
Din moment ce o cauză
se poate strămuta numai la o instanță de același grad cu instanța de la care
s-a cerut strămutarea, iar nu la o instanță de grad diferit, rezultă că prorogarea
vizează numai competența teritorială, indiferent că aceasta are caracter
relativ sau absolut, nu însă și competența materială.
În speță, cum Secția
Comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus, prin încheierea nr.
162, pronunțată la data de 24 ianuarie 2008, strămutarea judecării cauzei de la
Tribunalul București la Tribunalul Gorj, această din urmă instanță are
obligația să soluționeze pricina, nefiind abilitată să mai examineze dacă este
competentă sau nu a se pronunța asupra cererii cu care a fost învestită prin
prorogarea judecătorească a competenței și, pe cale de consecință, să decline
competența în favoarea tribunalului de la care cauza a fost strămutată.
Deopotrivă, atunci
când o instanță a fost învestită cu judecarea unei cauze, prin strămutare,
această instanță este îndreptățită, în caz de apreciază că cererea nu este de
competența judecătorului sindic, ci a unui judecător specializat în materială
comercială, să trimită cauza spre judecare acestuia din urmă, din
circumscripția sa (această instanță neputând refuza judecata), iar nu instanței
de la care s-a strămutat cauza.
Numai în acest mod se
asigură finalitatea hotărârii de strămutare, deoarece, în caz contrar, cauza ar
ajunge tot la instanța de la care pricina a fost strămutată, ceea ce nu poate
fi admis.
Față de cele de mai
sus, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte
urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantele D.G.F.P. Ilfov, SC A.C. SA Călărași,
SC E.F. SRL Glina, SC I.C. SA București și SC T.P.S. SRL Snagov, în
contradictoriu cu pârâții M.C.S.B, SC U.H.C. SRL (fostă SC U.A.U. SA) Snagov și
SC U.A.T.R. SRL, prin administrator statutar B.G. și lichidatorii C.C. SPRL
Cluj Napoca și C.C.D. SRL Târgu Jiu, în favoarea Tribunalului Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 februarie 2011.