ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6644/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 11

noiembrie 2009, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă,

reclamantul S.N. a solicitat instanței să se constate că măsura administrativă

luată de regimul comunist de exmatriculare din Institutul Politehnic București,

Facultatea Mecanică, în anul 1960, a avut caracter politic, în sensul Legii nr.

221/2009.

La data de 11

decembrie 2009, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată,

arătând că înțelege să se judece cu Statul Român reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice, iar la data de 6 ianuarie 2010 a arătat că solicită daune

în cuantum de 30.000 euro.

Prin Sentința civilă

nr. 379 din 12 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a III a

civilă a fost admisă în parte cererea reclamantului, a fost constatat

caracterul politic al măsurii administrative de exmatriculare a reclamantului

în anul 1960 din Institutul Politehnic București și a fost obligat pârâtul la

plata sumei de 5.000 euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune

morale, către reclamant.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 și

5 din Legea nr. 221/2009, arătând că la stabilirea cuantumului despăgubirilor

se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului-Lege

nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/1999 cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, față de

faptul că reclamantul a fost exmatriculat din facultate pentru motivul că tatăl

său a fost chiabur, primar liberar și cârciumar s-a constatat că măsura luată

are caracter politic. Cu privire la daunele solicitate s-a arătat că acestea

vor fi acordate în raport de principiul echității și ținând cont de faptul că

reclamantul a beneficiat și beneficiază de o categorie importantă de drepturi,

cu aceeași finalitate de reparare a prejudiciului moral suferit, s-a apreciat

că că suma de 5 000 euro în echivalent în RON este suficientă.

Prin Decizia nr. 621

A din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie s-au admis apelurile formulate de ambele

părți, s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe de fond.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut cu privire la apelul reclamantului

următoarele:

Prin acțiunea

introductivă, reclamantul a invocat pe de o parte faptul că împotriva sa a fost

adoptată măsura administrativă a exmatriculării din Institutul Politehnic

București, Facultatea Mecanica, măsură în raport de care a solicitat să se

constate că are caracter politic, iar, pe de altă parte, că părinții săi au

deținut mai multe construcții - case de locuit și restaurant, situate în

centrul Comunei Amara, construcții care au fost preluate abuziv în timpul

regimului comunist, iar în anul 1972 au fost demolate.

Astfel învestită,

prima instanță, deși aparent s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei

acțiunii, nu a procedat la o examinare concretă și obiectivă a tuturor

temeiurilor de fapt invocate de reclamant în susținerea acțiunii și nici nu a

procedat la analiza incidenței prevederilor Legii nr. 221/2009, sub aspectul

tuturor acestor împrejurări de fapt.

În acest sens s-a

constatat, că instanța de fond s-a limitat în analiza cererii de chemare în

judecată, exclusiv, la verificarea în cauză a temeiniciei susținerilor

reclamantului vizând luarea împotriva sa a măsurii administrative a

exmatriculării și a caracterului politic al acestei măsuri, prin raportare la

prevederile art. 2 și 5 din Legea nr. 221/2009 și la analiza temeiniciei

pretențiilor reclamantului vizând daunele morale, pentru prejudiciul moral

suferit de reclamant, ca efect al acestei măsuri, fără că această analiză să

vizeze și pretențiile deduse judecății întemeiate pe măsurile de preluare și de

demolare a bunurilor imobile aparținând autorilor reclamantului.

În raport de

dispozițiilor art. 261 C. proc. civ. și a art. 6 din Convenția Europeană pentru

Drepturile Omului s-a reținut că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat

procesul fără a intra în cercetarea fondului și în raport de prevederile art.

297 alin. (1) din C. proc. civ. a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Cu privire la apelul

pârâtului, care a vizat cuantumul despăgubirilor acordate, s-a reținut, în

raport de constatările anterioare, că se impune soluționarea unitară a cauzei.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București a declarat

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, cu privire la apelul reclamantului, recurentul a arătat că

în mod greșit a fost admis apelul acestuia, întrucât instanța de fond s-a

pronunțat în limitele de sesizare, în raport de dispozițiile art. 261 C. proc.

civ, și că în raport de faptul că temeiul de drept al acțiunii, respectiv art.

5 alin. (1) lit. a) teza a întâi din Legea nr. 221/2009 a fost declarat

neconstituțional, acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la

admiterea apelului formulat de pârât, a arătat că hotărârea este ambiguă și

lapidară în ceea ce privește criticile sale.

Arată că suma de

5.000 euro ce a fost acordată reclamantului cu titlu de despăgubiri morale este

exagerat de mare, instanța de apel nerespectând principiului echității și jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului.

Recursul va fi admis

pentru considerentele ce urmează:

Prin acțiunea

introdusă la data de 11 noiembrie 2009, reclamantul a solicitat instanței să

constate caracterul politic al măsurii administrative de exmatriculare a sa din

facultate, în anul 1960, iar la 6 ianuarie 2010 și-a precizat pretențiile,

arătând că în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2009 înțelege să

solicite pentru suferințele îndurate din anul 1960 până în anul 1989 suma de

30.000 euro.

Constatând caracterul

politic al acestei exmatriculări, instanța de fond a stabilit în sarcina

pârâtului obligația de a plăti reclamantului suma de 5.000 euro, cu titlu de

daune morale.

Prin decizia recurată

s-a casat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare, reținând în mod

greșit că, în raport de prevederile art. 261. C. proc. civ., instanța de fond

nu s-a pronunțat cu privire la toate pretențiile deduse judecății, respectiv

asupra bunurilor imobile preluate și demolate ce au aparținut autorului

reclamantului.

Or, potrivit art. 297

alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va

trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, în cazul în care constată că, în

mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea

fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.

Ipoteza avută în

vedere de legiuitor vizează două situații stricte și prevăzute limitativ, prima

dintre ele făcând posibilă desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre

rejudecare, dacă prima instanță, soluționând

cauza

,

nu a intrat în cercetarea fondului, pentru ca părțile să nu fie lipsite de un

grad de jurisdicție.

Ipotezele prevăzute

de textul legal enunțat nu se regăsesc în speță, deoarece tribunalul a analizat

fondul cauzei, pronunțându-se în limita în care a fost învestit, celelalte

aspecte fiind invocate ca motivare a cererii sale adresate instanței.

Așadar, în cauza de

față nu sunt aplicabile prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., deoarece

nu se regăsește niciuna din cele două situații expres și limitativ prevăzute de

lege pentru care instanța de apel urmează să trimită cauza spre rejudecare

primei instanțe, ca urmare a desființării hotărârii atacate.

Față de

considerentele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

proc. civ., se va admite recursul și cauza va fi trimisă spre rejudecare la

Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva

Deciziei civile nr. 621 A din 04 noiembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2011.