ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6644/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 11 noiembrie 2009, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul S.N. a solicitat instanței să se constate că măsura administrativă luată de regimul comunist de exmatriculare din Institutul Politehnic București, Facultatea Mecanică, în anul 1960, a avut caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009. La data de 11 decembrie 2009, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că înțelege să se judece cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, iar la data de 6 ianuarie 2010 a arătat că solicită daune în cuantum de 30.000 euro.

Prin Sentința civilă nr. 379 din 12 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă a fost admisă în parte cererea reclamantului, a fost constatat caracterul politic al măsurii administrative de exmatriculare a reclamantului în anul 1960 din Institutul Politehnic București și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 5.000 euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale, către reclamant. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 și 5 din Legea nr. 221/2009, arătând că la stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990 și O.U.G.

nr. 214/1999 cu modificările și completările ulterioare. Astfel, față de faptul că reclamantul a fost exmatriculat din facultate pentru motivul că tatăl său a fost chiabur, primar liberar și cârciumar s-a constatat că măsura luată are caracter politic. Cu privire la daunele solicitate s-a arătat că acestea vor fi acordate în raport de principiul echității și ținând cont de faptul că reclamantul a beneficiat și beneficiază de o categorie importantă de drepturi, cu aceeași finalitate de reparare a prejudiciului moral suferit, s-a apreciat că că suma de 5 000 euro în echivalent în RON este suficientă. Prin Decizia nr. 621 A din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie s-au admis apelurile formulate de ambele părți, s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut cu privire la apelul reclamantului următoarele: Prin acțiunea introductivă, reclamantul a invocat pe de o parte faptul că împotriva sa a fost adoptată măsura administrativă a exmatriculării din Institutul Politehnic București, Facultatea Mecanica, măsură în raport de care a solicitat să se constate că are caracter politic, iar, pe de altă parte, că părinții săi au deținut mai multe construcții - case de locuit și restaurant, situate în centrul Comunei Amara, construcții care au fost preluate abuziv în timpul regimului comunist, iar în anul 1972 au fost demolate. Astfel învestită, prima instanță, deși aparent s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei acțiunii, nu a procedat la o examinare concretă și obiectivă a tuturor temeiurilor de fapt invocate de reclamant în susținerea acțiunii și nici nu a procedat la analiza incidenței prevederilor Legii nr. 221/2009, sub aspectul tuturor acestor împrejurări de fapt.

În acest sens s-a constatat, că instanța de fond s-a limitat în analiza cererii de chemare în judecată, exclusiv, la verificarea în cauză a temeiniciei susținerilor reclamantului vizând luarea împotriva sa a măsurii administrative a exmatriculării și a caracterului politic al acestei măsuri, prin raportare la prevederile art. 2 și 5 din Legea nr. 221/2009 și la analiza temeiniciei pretențiilor reclamantului vizând daunele morale, pentru prejudiciul moral suferit de reclamant, ca efect al acestei măsuri, fără că această analiză să vizeze și pretențiile deduse judecății întemeiate pe măsurile de preluare și de demolare a bunurilor imobile aparținând autorilor reclamantului. În raport de dispozițiilor art. 261 C. proc.

civ. și a art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului s-a reținut că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului și în raport de prevederile art. 297 alin. (1) din C. proc. civ. a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. Cu privire la apelul pârâtului, care a vizat cuantumul despăgubirilor acordate, s-a reținut, în raport de constatările anterioare, că se impune soluționarea unitară a cauzei. Împotriva deciziei pronunțate în apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, cu privire la apelul reclamantului, recurentul a arătat că în mod greșit a fost admis apelul acestuia, întrucât instanța de fond s-a pronunțat în limitele de sesizare, în raport de dispozițiile art. 261 C. proc.

civ, și că în raport de faptul că temeiul de drept al acțiunii, respectiv art. 5 alin. (1) lit. a) teza a întâi din Legea nr. 221/2009 a fost declarat neconstituțional, acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca neîntemeiată. Referitor la admiterea apelului formulat de pârât, a arătat că hotărârea este ambiguă și lapidară în ceea ce privește criticile sale. Arată că suma de 5.000 euro ce a fost acordată reclamantului cu titlu de despăgubiri morale este exagerat de mare, instanța de apel nerespectând principiului echității și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Recursul va fi admis pentru considerentele ce urmează: Prin acțiunea introdusă la data de 11 noiembrie 2009, reclamantul a solicitat instanței să constate caracterul politic al măsurii administrative de exmatriculare a sa din facultate, în anul 1960, iar la 6 ianuarie 2010 și-a precizat pretențiile, arătând că în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2009 înțelege să solicite pentru suferințele îndurate din anul 1960 până în anul 1989 suma de 30.000 euro. Constatând caracterul politic al acestei exmatriculări, instanța de fond a stabilit în sarcina pârâtului obligația de a plăti reclamantului suma de 5.000 euro, cu titlu de daune morale. Prin decizia recurată s-a casat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare, reținând în mod greșit că, în raport de prevederile art. 261. C. proc.

civ., instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate pretențiile deduse judecății, respectiv asupra bunurilor imobile preluate și demolate ce au aparținut autorului reclamantului. Or, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, în cazul în care constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată. Ipoteza avută în vedere de legiuitor vizează două situații stricte și prevăzute limitativ, prima dintre ele făcând posibilă desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, dacă prima instanță, soluționând cauza , nu a intrat în cercetarea fondului, pentru ca părțile să nu fie lipsite de un grad de jurisdicție.

Ipotezele prevăzute de textul legal enunțat nu se regăsesc în speță, deoarece tribunalul a analizat fondul cauzei, pronunțându-se în limita în care a fost învestit, celelalte aspecte fiind invocate ca motivare a cererii sale adresate instanței. Așadar, în cauza de față nu sunt aplicabile prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu se regăsește niciuna din cele două situații expres și limitativ prevăzute de lege pentru care instanța de apel urmează să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, ca urmare a desființării hotărârii atacate. Față de considerentele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1), (2), (3) și (5) C. proc. civ., se va admite recursul și cauza va fi trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva Deciziei civile nr. 621 A din 04 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2011.