ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 413/2011

Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 83/F din 12 mai 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a condamnat pe inculpatul P.S. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) în referire la art. 76 lit. c) C. pen. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza dispozițiilor art. 81 și art. 71 alin. (5) C. pen.

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv de 3 ani și 6 luni. În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului P.S. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt. Inculpatul P.S. este lucrător de poliție în cadrul Serviciului Poliției Rutiere – I.P.J. Vrancea, având grad de subinspector și îndeplinind activități specifice ofițerului de schimb.

În ziua de 19 noiembrie 2008 inculpatul P.S. în calitate de ofițer de schimb și martorul R.N., conform planificării, au intrat în serviciu la schimbul I între orele 6 00 -14 00 . Astfel cu autoturismul de serviciu marca Dacia Logan nr. având montat aparat radar, cei doi lucrători de poliție și-au exercitat atribuțiile specifice de serviciu pe tronsonul I, Urechești – limita județului Buzău. În jurul orelor 12 00 , în timp ce inculpatul P.S. și martorul R.N. se aflau în mașina de serviciu, în zona popasului turistic „Bachus” situat la ieșirea din localitatea Dumbrăvești, județul Vrancea, pe DN1 dinspre Râmnicu Sărat spre Focșani circula investigatorul sub acoperire P.A. După ce autoturismul condus de investigatorul sub acoperire P.A.

a fost oprit în trafic, iar martorul R.N. i-a adus la cunoștință că a fost înregistrat cu aparatul radar circulând cu o viteză peste limita legală, cei doi s-au deplasat la autoturismul în care se afla inculpatul P.S. pentru verificarea documentelor solicitate investigatorului sub acoperire. De precizat că în autoturism, pe locul șoferului se afla inculpatul P.S. iar martorul R.N. s-a așezat pe locul dreapta față începând un dialog cu investigatorul sub acoperire P.A. Pe tot parcursul dialogului, geamul ușii din dreapta față a fost coborât în totalitate, iar investigatorul sub acoperire s-a aflat lângă portiera dreapta față. În timpul discuțiilor dintre investigatorul sub acoperire și martorul R.N., a avut unele intervenții și inculpatul P.S.

Așa cum rezultă din înregistrările video și din declarațiile martorului sub acoperire P.A., pe durata discuțiilor acesta a avut posibilitatea să observe fizionomia inculpatului și de asemenea acesta putea să-l vizualizeze pe investigatorul sub acoperire. Dialogul dintre martorul R.N. și investigatorul sub acoperire a fost înregistrat ambiental, fiind redat în procesul-verbal aflat la dosar. Inculpatul P.S. a asistat la întreaga discuție dintre investigatorul sub acoperire P.A. și martorul R.N., având unele intervenții scurte prin care i-a întărit convingerea investigatorului sub acoperire că a comis o contravenție gravă și că va trebui să se supună rigorilor legii. În timpul discuțiilor martorul R.N.

a calculat suma de bani pe care investigatorul sub acoperire ar fi trebuit să o plătească pentru abaterile comise, rezultând suma de 550 lei și suspendarea permisului de conducere pentru depășirea vitezei regulamentare, precum și suma de 180 lei pentru că nu avea asupra sa asigurarea și rovigneta. Tot martorul R.N. i-a arătat investigatorului sub acoperire, că îi va suspenda carnetul, că va pierde suma de 3000 lei, că astfel îi vor fi afectate afacerile și „asta la prima vedere”. În urma acestor negocieri, investigatorul sub acoperire „a realizat” că ar fi mai avantajos să ofere lucrătorilor de poliție suma de 500 lei, pe care a menționat-o la începutul discuțiilor, sumă pe care o avea asupra sa, scăpând astfel de sancțiunea ridicării carnetului.

Investigatorul sub acoperire a primit documentele verificate, s-a deplasat la autoturismul său și s-a întors cu certificatul de înmatriculare în care a introdus suma de 500 lei, și a înmânat acest act martorului R.N. Martorul R.N. a primit certificatul de înmatriculare, a luat banii cu mâna stângă, i-a introdus sub piciorul stâng iar cu mâna dreaptă a restituit certificatul de înmatriculare investigatorului sub acoperire și s-au salutat de despărțire. Nici martorul R.N. și nici inculpatul P.S. nu au întocmit vreun proces-verbal de sancționare contravențională a investigatorului sub acoperire și nici nu au făcut mențiune în registrul radar în legătură cu oprirea în trafic a investigatorului sub acoperire și, de asemenea, pe toată durata dialogului menționat nu a fost oprit nici un alt conducător auto pentru verificări.

Împotriva hotărârii mai sus menționate au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și inculpatul P.S. Așa cum s-a arătat în practicaua prezentei decizii, reprezentantul parchetului susținând oral motivele de recurs detaliate în scris în memoriul depus la dosar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului și reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul modalității de executare a acesteia. Inculpatul P.S. a pus concluzii de admitere a recursului invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., apreciind că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a sa. Recursurile declarate sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente: Examinându-se actele și lucrările dosarului se reține că în fapt inculpatul în calitate de lucrător de poliție în cadrul I.P.J. Vrancea – Serviciul Poliției Rutiere, având gradul profesional de subinspector de poliție, cu atribuții de control, în ziua de 19 noiembrie 2008, în timp ce se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, împreună cu martorul R.N., fost agent de poliție la aceeași unitate, în baza unei înțelegeri anterioare cu acesta, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu constând în verificarea respectării dispozițiilor legale în materie de circulație rutieră pe DN2 – E85, a pretins și a primit de la investigatorul sub acoperire P.A.

suma de 500 Ron în scopul de a nu-i aplica acestuia sancțiunea contravențională prevăzută de lege pentru depășirea vitezei de circulație (108 km) și de a nu întocmi procesul-verbal aferent (amenda contravențională și suspendarea exercitării dreptului de a conduce). În drept, fapta săvârșită de inculpatul P.S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Fapta săvârșită de inculpat este dovedită cu următoarele mijloace de probă administrate atât în faza de urmărire penală (procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal în care este consemnată declarația investigatorului sub acoperire P.A.; procesul-verbal de redare a dialogului ambiental dintre inculpat, martorul R.N.

și investigatorul sub acoperire; declarațiile inculpatului; declarațiile martorului R.N.; registrul radar; copii de pe buletinul posturilor graficul serviciilor planificate în luna mai 2008 a I.P.J. Serviciul de Poliție Rutieră) cât și în faza de cercetare judecătorească în care a fost audiat inculpatul P.S., martorul R.N., martorul cu identitate protejată P.A. și de asemenea a fost atașat dosarul nr.1587/44/2008 al Curții de Apel Galați privind pe inculpații R.N. și M.M. Solicitarea inculpatului P.S. de a fi achitat în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu există, nu poate fi primită pentru următoarele considerente: Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpatul P.S.

în calitate de subinspector de poliție cu atribuții de control s-a aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu împreună cu martorul R.N. în ziua de 19 noiembrie 2009, când a fost oprit în trafic investigatorul sub acoperire P.A., care conducea un autoturism, cu depășirea vitezei legale. Din probele administrate rezultă că investigatorul sub acoperire a fost oprit în trafic de martorul R.N., că așa zisa negociere a posibilității investigatorului de a scăpa nesancționat a fost coordonată în cea mai mare parte de martor, însă totul s-a întâmplat cu acordul inculpatului P.S. Rezultă astfel din transcrierea înregistrării discuției din mediul ambiental că inculpatul P.S. prin intervențiile sale în discuția purtată între martorul R.N.

și investigatorul sub acoperire i-a întărit acestuia din urmă convingerea că va putea scăpa nesancționat în schimbul remiterii unei sume de bani. În condițiile în care inculpatul P.S. (având grad superior martorului R.N. și atribuții de control asupra activității desfășurată de acesta) a intervenit în discuția dintre martor și investigatorul sub acoperire, a perceput nemijlocit această discuție, a cunoscut abaterea contravențională constând în depășirea limitei vitezei și lipsa unor documente legale, având posibilitatea dar și obligația legală să intervină și să oprească activitatea infracțională a colegului său. De asemenea, inculpatul nu a intervenit în niciun fel în momentul în care a observat că investigatorul sub acoperire îi înmânează martorului R.N.

suma de 500 lei. Din redarea transcrierii discuțiilor rezultă că martorul R.N. a dat de înțeles investigatorului sub acoperire că negocierea care o poartă este și în numele inculpatului. Susținerile inculpatului P.S. în sensul că nu a fost atent la întreaga discuție purtată între martorul R.N. și investigatorul sub acoperire, că nu a observat când acesta din urmă a dat suma de 500 lei, nu pot fi primite favorabil. Faptul că între cei doi lucrători de poliție a existat o înțelegere prealabilă rezultă din siguranța cu care martorul R.N. a negociat primirea mitei de la investigatorul sub acoperire, că a primit suma de 500 lei în prezența superiorului său, inculpatul P.S. Așa fiind din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că aceasta s-a făcut judicios de instanța de fond, atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare. Instanța de fond a avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (gradul concret de pericol social al faptei deduse judecății, modalitățile și împrejurările săvârșirii acesteia, urmarea produsă, cuantumul sumei primită drept mită, atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de lege, precum și persoana dar și atitudinea inculpatului manifestată pe parcursul procesului penal). Se reține că inculpatul a avut anterior comiterii faptei o conduită profesională ireproșabilă, primind pentru activitatea desfășurată calificativul „foarte bine”, are studii superioare, s-a prezentat în instanță la toate termenele de judecată.

Se mai constată de asemenea că pedeapsa aplicată este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen. prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului, îndreptarea și reeducarea inculpatului putându-se realiza în bune condiții și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen. Criticile formulate de inculpat prin apărător referitoare la aspecte de nelegalitate din faza de urmărire penală, respectiv lipsa legalei sesizări a organului de urmărire penală prevăzută de art. 221 C. proc.

pen.; nelegala începere a urmăririi penale și nelegala punere în mișcare a acțiunii penale; nelegala disjungere a cauzei privind pe inculpat; nelegala întrebuințare ca „probe” în acuzarea inculpatului a unor înregistrări ambientale dispuse și efectuate cu privire la alte persoane, înainte de începerea urmăririi penale împotriva inculpatului; nelegala audiere în calitate de martor sub identitate protejată a unui investigator sub acoperire autorizat în legătură cu activitatea unui alt inculpat dintr-o altă cauză penală în care inculpatul P.S. nu a avut nici o calitate dintre cele menționate de Codul de procedură penală, după ce au fost amplu analizate de instanța de fond au fost respinse motivat de aceasta și așa fiind nu se mai justifică reiterarea lor și în faza procesuală a recursului.

Față de considerentele expuse, constatând nefondate motivele de recurs invocate de inculpat și de către parchet și neexistând vreun caz de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și inculpatul P.S. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează ca inculpatul să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați și inculpatul P.S. împotriva sentinței penale nr. 83/F din 12 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2011.