ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4071/2010

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1454 din 27 septembrie 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul

nr. 4162/1/2010, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de

petiționara G.A., cu obligarea acesteia la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe, a formulat contestație în

anulare contestatoarea G.A., care a avut calitatea de petiționară în dosarul

penal nr. 4162/1/2010, contestație ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, la data de 4 octombrie 2010.

Pe această cale, petiționara a solicitat desființarea

sentinței anterior menționate, pe care a apreciat-o ca fiind abuzivă,

contestația necuprinzând, însă, motivele de fapt și de drept pe care se

întemeiază.

Examinând contestația în anulare formulată de

contestatoarea G.A., sub aspectul admisibilității în principiu, Înalta Curte

constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.

Contestația în anulare constituie o cale

extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte

căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar

nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.

Natura juridică a acestui remediu procesual este

mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi

anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a

pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat hotărârea

și de a o infirma eventual.

Pe de altă parte, din perspectiva tehnicii de

reglementare a acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul a folosit

enumerarea expresă și limitativă a cazurilor în care se poate ataca o hotărâre

definitivă, prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o

garanție că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice

condiții de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești

definitive.

În conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C.

proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este

condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea

termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive

prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul

căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul

cauzei.

Art. 386 C. proc. pen. prevede cazurile în care se

poate face contestație în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale

definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar în cazurile și în

condițiile prevăzute expres și limitativ de lege.

Din interpretarea textului de lege anterior menționat

rezultă că această cale extraordinară de atac poate fi promovată numai

împotriva hotărârilor penale definitive.

Ori, în speță, contestatoarea a formulat contestație

în anulare împotriva unei sentințe prin care instanța a respins plângerea

acesteia, hotărâre care nu era definitivă, fiind susceptibilă de a fi atacată

cu recurs.

Astfel fiind, contestația în anulare formulată de

contestatoarea G.A. apare ca fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ

cerințele care condiționează admiterea în principiu a acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va

respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea G.A.

împotriva sentinței penale nr. 1454 din 27 septembrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4162/1/2010.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatoarea G.A. împotriva sentinței penale nr. 1454 din 27

septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 4162/1/2010.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2010.