ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4071/2010

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1454 din 27 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4162/1/2010, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara G.A., cu obligarea acesteia la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe, a formulat contestație în anulare contestatoarea G.A., care a avut calitatea de petiționară în dosarul penal nr. 4162/1/2010, contestație ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 4 octombrie 2010. Pe această cale, petiționara a solicitat desființarea sentinței anterior menționate, pe care a apreciat-o ca fiind abuzivă, contestația necuprinzând, însă, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatoarea G.A., sub aspectul admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma. Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei. Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.

Pe de altă parte, din perspectiva tehnicii de reglementare a acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul a folosit enumerarea expresă și limitativă a cazurilor în care se poate ataca o hotărâre definitivă, prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive. În conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc.

pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei. Art. 386 C. proc. pen. prevede cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege. Din interpretarea textului de lege anterior menționat rezultă că această cale extraordinară de atac poate fi promovată numai împotriva hotărârilor penale definitive. Ori, în speță, contestatoarea a formulat contestație în anulare împotriva unei sentințe prin care instanța a respins plângerea acesteia, hotărâre care nu era definitivă, fiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Astfel fiind, contestația în anulare formulată de contestatoarea G.A. apare ca fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele care condiționează admiterea în principiu a acesteia. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea G.A. împotriva sentinței penale nr. 1454 din 27 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4162/1/2010. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea G.A. împotriva sentinței penale nr. 1454 din 27 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4162/1/2010. Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2010.