ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 588/2013

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia penală nr. 2721 din 7

septembrie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 3989/328/2011, a fost respins, ca inadmisibil,

recursul declarat de revizuenta I.I. împotriva deciziei penale nr. 218/R din 8

februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

A fost obligată recurenta revizuenta

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, a formulat

contestație în anulare contestatoarea I.I.,

aceasta fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți de

Casație și Justiție - secția penală la data de 18 septembrie 2012.

Pe această cale, contestatoarea și-a

exprimat nemulțumirea față de hotărârea pronunțată în cauză, fără a indica în

concret motivele ce stau la baza promovării contestației.

Examinând contestația în anulare

formulată de contestatoare, sub aspectul admisibilității în principiu, înalta

Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.

Contestația în anulare constituie o cale

extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte

căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar

nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.

Natura

juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că

pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de

retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă

de a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.

În conformitate cu dispozițiile art. 391

alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare

este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea

termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive

prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul

căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul

cauzei.

Art. 386 C. proc. pen. prevede

cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva

hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar

în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege.

Prin urmare, examinarea temeiniciei

contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în

principiu.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-1

1

), cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Așadar, legiuitorul a prevăzut expres

și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin

intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că

această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a

înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive.

În prezenta cauză, se constată că a

fost promovată calea extraordinară de atac a contestației în anulare împotriva

unei decizii prin care înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuenta I.I. împotriva deciziei penale nr.

218/R din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori,

iar criticile invocate în cuprinsul cererii formulate de contestatoare nu pot

fi calificate și încadrate în niciuna dintre dispozițiile art. 386 C. proc.

pen.

Astfel fiind,

contestația în anulare apare ca fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinite

cumulativ cerințele care condiționează admiterea în principiu a acesteia.

Pentru aceste considerente, înalta

Curte constată că în cauză se impune adoptarea unei soluții sprijinite pe

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligată contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de contestatoarea I.I. împotriva deciziei penale nr. 2721

din 7 septembrie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 3989/328/2011.

Obligă contestatoarea la plata sumei

de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

februarie 2013