ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1618/2013

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia penală nr. 3910 din 28

noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. 2334/1/2012, înalta Curte de Casație

și Justiție

- Secția

Penală a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.R.A. împotriva

deciziei penale nr. 27/A din 1 martie 2012 a Curții de Apel Oradea - Secția

penală și pentru cauze cu minori, cu obligarea recurentului inculpat la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, a formulat

contestație în anulare contestatorul V.R.A., aceasta fiind înregistrată pe

rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală la data de 6

decembrie 2012.

Pe această cale, contestatorul a susținut

că nu a fost îndeplinită procedura de citare pentru termenul când s-a judecat

cauza de către instanța de recurs întrucât pe citația emisă pentru termenul

respectiv au fost trecute alte date de stare civilă.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Examinând contestația în anulare

formulată de contestatorul V.R.A., sub aspectul admisibilității în principiu,

înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce

vor urma.

Contestația în anulare constituie o

cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe

alte căi, și anume

anularea

pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar

constitui o nulitate pe fondul cauzei.

Natura juridică a acestui remediu

procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în

anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși

instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care

a dat hotărârea și de a o infirma eventual.

În conformitate cu dispozițiile art. 391

alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare

este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea

termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive

prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul

căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul

cauzei.

Art. 386 C. proc. pen. prevede

cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva

hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar

în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege.

Prin urmare, examinarea temeiniciei

contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în

principiu.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-1

1

), cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Așadar, legiuitorul a prevăzut expres

și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin

intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că

această

cale nu va da

posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele pe

care le au hotărârile judecătorești definitive.

În prezenta cauză, se constată că a

fost promovată contestația în anulare, criticile formulate fiind circumscrise

prevederilor art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor legale anterior

menționate, hotărârile definitive pot fi atacate pe calea contestației în

anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat

cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, or din

datele existente la dosar se poate constata că la termenul de judecată din 31

octombrie 2012, când au avut loc dezbaterile în recurs, procedura de citare a

fost legal îndeplinită în cauză, astfel cum rezultă din dovezile de citare

aflate la dosar, care reliefează faptul că s-a realizat citarea conte

statorului la adresa de domiciliu.

Faptul că pe citațiile emise pentru

respectivul termen de judecată au fost inserate datele de stare civilă ale unui

alt inculpat din dosar nu este de natură să conducă la o concluzie contrară, în

acest sens fiind avute în vedere și dispozițiile art. 176 lit. b) C. proc.

pen., care prevăd că citația trebuie să cuprindă numele, prenumele celui citat,

calitatea în care este citat și indicarea obiectului cauzei, nefăcându-se

referire la alte date.

Pe de altă parte, se constată că la

termenul de judecată din data de 31 octombrie 2012, s-a prezentat apărătorul

ales al conte statorului, care a învederat instanței că a luat legătura cu

familia acestuia din urmă și că dorește să se prezinte pentru a fi audiat în

cauză, împrejurare din care rezultă că, în mod evident, contestatorul avea

cunoștință de proces.

Astfel fiind, criticile formulate de

contestatorul V.R.A., în sensul că la termenul de judecată din data de 31

octombrie 2012 a fost lipsă de procedură, nu pot fi încadrate în dispozițiile art.

386 lit. a) C. proc. pen.

Prin urmare, contestația în anulare

apare ca fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele care

condiționează admiterea în principiu a acesteia.

Pentru considerentele expuse, înalta

Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorul V.R.A. împotriva deciziei penale nr. 3910 din 28 noiembrie 2012 a

înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr.

2334/ 1/2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de contestatorul V.R.A. împotriva deciziei penale nr. 3910

din 28 noiembrie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală,

pronunțată în dosarul nr. 2334/1/2012.

Obligă contestatorul la plata sumei de

400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

mai 2013.