ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1618/2013

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 3910 din 28 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. 2334/1/2012, înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.R.A. împotriva deciziei penale nr. 27/A din 1 martie 2012 a Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, cu obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare contestatorul V.R.A., aceasta fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală la data de 6 decembrie 2012. Pe această cale, contestatorul a susținut că nu a fost îndeplinită procedura de citare pentru termenul când s-a judecat cauza de către instanța de recurs întrucât pe citația emisă pentru termenul respectiv au fost trecute alte date de stare civilă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul V.R.A., sub aspectul admisibilității în principiu, înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma. Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei. Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.

În conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei. Art. 386 C. proc. pen. prevede cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege. Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-1 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă; e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive. În prezenta cauză, se constată că a fost promovată contestația în anulare, criticile formulate fiind circumscrise prevederilor art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, hotărârile definitive pot fi atacate pe calea contestației în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, or din datele existente la dosar se poate constata că la termenul de judecată din 31 octombrie 2012, când au avut loc dezbaterile în recurs, procedura de citare a fost legal îndeplinită în cauză, astfel cum rezultă din dovezile de citare aflate la dosar, care reliefează faptul că s-a realizat citarea conte statorului la adresa de domiciliu. Faptul că pe citațiile emise pentru respectivul termen de judecată au fost inserate datele de stare civilă ale unui alt inculpat din dosar nu este de natură să conducă la o concluzie contrară, în acest sens fiind avute în vedere și dispozițiile art. 176 lit. b) C. proc.

pen., care prevăd că citația trebuie să cuprindă numele, prenumele celui citat, calitatea în care este citat și indicarea obiectului cauzei, nefăcându-se referire la alte date. Pe de altă parte, se constată că la termenul de judecată din data de 31 octombrie 2012, s-a prezentat apărătorul ales al conte statorului, care a învederat instanței că a luat legătura cu familia acestuia din urmă și că dorește să se prezinte pentru a fi audiat în cauză, împrejurare din care rezultă că, în mod evident, contestatorul avea cunoștință de proces. Astfel fiind, criticile formulate de contestatorul V.R.A., în sensul că la termenul de judecată din data de 31 octombrie 2012 a fost lipsă de procedură, nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc.

pen. Prin urmare, contestația în anulare apare ca fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele care condiționează admiterea în principiu a acesteia. Pentru considerentele expuse, înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul V.R.A. împotriva deciziei penale nr. 3910 din 28 noiembrie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr. 2334/ 1/2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul V.R.A. împotriva deciziei penale nr. 3910 din 28 noiembrie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr. 2334/1/2012. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2013.