ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3202/2012

Asupra contestației în anulare de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 30 mai 2012, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată sub nr. 4030/1/2012 contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat C.D.F. împotriva deciziei penale nr. 1358 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 9956/1/2011, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de același contestator condamnat împotriva deciziei penale nr. 5741 din 5 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 9806/1/2006, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.

În cererea formulată, contestatorul condamnat a susținut că procedura de citare pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, făcând trimitere în acest sens la dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor urma. Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.

Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual. În conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu. Legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive. În prezenta cauză se constată că a fost promovată calea extraordinară de atac a contestației în anulare împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat C.D.F.

împotriva unei alte decizii penale pronunțate de Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar pe de altă parte, se constată că hotărârea atacată, deși este definitivă, astfel cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale extraordinară de atac, având în vedere și împrejurarea că nu vizează o soluție pe fondul cauzei. Astfel fiind, Înalta Curte constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele care condiționează admiterea în principiu a contestației în anulare, va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat C.D.F. împotriva deciziei penale nr. 1358 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 9956/1/2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat C.D.F. împotriva deciziei penale nr. 1358 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 9956/1/2011. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2012.