ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1393/2012

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 4004 din 04 decembrie 2008 pronunțată în Dosarul

nr. 13554/54/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus

următoarele:

A constatat că la termenul din 17 octombrie 2008 s-a

luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.P. împotriva Deciziei

penale nr. 184 din 5 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

A admis recursurile declarate de inculpații F.S., B.C.,

V.D., B.F., R.M., D.L.M. și T.M. împotriva Deciziei penale nr. 184 din 5

octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

A casat decizia atacată, precum și sentința primei

instanțe, numai în ceea ce privește individualizarea unor pedepse stabilite,

cuanturnurile unor pedepse aplicate, precum și modalitățile de executare a

acestora și a dispus:

în baza art. 33 și 34 C. pen. inculpaților F.S. și B.C., urmând ca acești

inculpați să execute câte o pedeapsă rezultantă, de câte 5 ani și 6 luni

închisoare.

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatei V.D.,

în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor:

A redus pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită în baza art.

12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(1) C. pen., prin reținerea de circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 alin.

(2) C. pen., la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

A redus pedeapsa de 3 ani stabilită aceleiași inculpate în

baza art. 323 alin. (1) și (2), prin reținerea de circumstanțe atenuante,

prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., la 1 an închisoare.

În baza art. 33 și 34 C. pen., a recontopit pedepsele

de mai sus, inculpata V.D. având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

B.F., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

A redus pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită în baza art. 12

alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 74, 76 C. pen., la 2 ani închisoare.

A redus pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită inculpatului,

în baza art. 323 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., la 1 an

închisoare.

În baza art. 33, 34 C. pen., a recontopit pedepsele de mai

sus și a dispus ca inculpatul B.F. să execute pedeapsa cea mai mare, de 2 ani

închisoare.

În baza art. 81, pct. 1 și 2 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului

pe un termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

aplicate inculpatelor R.M. și D.M.L. și le-a repus în individualitatea lor.

A redus pedepsele de câte 3 ani închisoare stabilite

inculpatelor R.M. și D.M.L., în baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 C.

pen., la câte 2 ani închisoare.

A redus pedepsele de câte 2 ani închisoare, stabilite celor

două inculpate, în baza art. 323 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 74 și 76 C.

pen., la câte 1 an închisoare.

În baza art. 33 și 34 C. pen., a recontopit pedepsele

și a dispus ca inculpatele R.M. și D.M.L. să execute pedeapsa cea mai mare, de

câte 2 ani închisoare fiecare.

În baza art. 81 pct. 1 și 2 C. pen., a dispus suspendarea

condiționată a pedepselor de câte 2 ani închisoare, aplicate celor 2 inculpate,

pe câte un termen de încercare de câte 4 ani, calculat conform art. 82 C. pen.

A aplicat inculpatelor art. 71 alin. (5) C. pen.

A pus în vedere inculpaților B.F., R.M. și D.M.L.

prevederile art. 83 C. pen. și art. 359 C. proc. pen., aplicabile în cazul

nerespectării condițiilor suspendării executării pedepsei.

A descontopit pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată

inculpatului T.M., în pedepsele componente, pe care le-a repus în

individualitatea lor.

A redus pedeapsa de 6 ani închisoare, stabilită în baza art. 12

alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., la minimul special de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A redus pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită

aceluiași inculpat, în baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., la minimul

special de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 și 34 C. pen., a recontopit pedepsele de mai

sus și a dispus ca inculpatul T.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

A dedus din pedepsele aplicate inculpaților arestați

F.S., B.C. și V.D., perioadele de reținere și arestare preventivă, de la 11

ianuarie 2006 la 4 decembrie 2008. A menținut restul prevederilor hotărârilor

casate. Onorariul pentru avocatul din oficiu, în sumă de 100 lei, s-a dispus a

se plăti din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în

anulare contestatorul condamnat T.M., aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 3 octombrie 2011.

în drept, au fost invocate dispozițiile art. 386 lit.

a) și b) C. proc. pen.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul

condamnat T.M., sub aspectul admisibilității în principiu, Înalta Curte

constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.

Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de

atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume

anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar nu un motiv

care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.

Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă,

atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată

hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat

hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o

infirma eventual.

În conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C.

proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este

condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea

termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive

prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul

căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul

cauzei.

Art. 386 C. proc. pen. prevede cazurile în care se poate face

contestație în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive,

contestația în anulare putând fi exercitată doar în cazurile și în condițiile

prevăzute expres și limitativ de lege.

Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate

avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva

hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în

următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care

s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform

legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat

cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și

de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze

de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i)

1

,

cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri

diferite pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de

către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea

acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ

cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul

contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că această cale nu va

da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele

pe care le au hotărârile judecătorești definitive.

În prezenta cauză se constată că a fost promovată contestația

în anulare invocându-se dispozițiile art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen.

Din datele existente la dosar rezultă că numitul T.M. a fost

arestat la data de 05 august 2011 (mandat nr: 415 din 04 decembrie 2008), fiind

condamnat în baza sentinței penale nr. 672 din 12 septembrie 2006 a

Tribunalului Gorj.

Prin urmare, este certă data la care contestatorul condamnat

a fost arestat, respectiv 05 august 2011, în vreme ce calea de atac a

contestației în anulare a fost exercitată la data de 22 septembrie 2011 (data

plicului), rezultând în aceste condiții depășirea termenului legal de 10 zile.

Astfel fiind, contestația în anulare formulată de

contestatorul condamnat T.M. apare ca fiind inadmisibilă, neflind îndeplinite

cumulativ cerințele care condiționează admiterea în principiu a acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat T.M.

împotriva Deciziei penale nr. 4004 din 04 decembrie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 13554/54/2006.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de contestatorul condamnat T.M. împotriva Deciziei penale nr. 4004 din 04

decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 13554/54/2006.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2012.