ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 980/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin sentința civil nr. 366 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Dâmbovița s-a admis cererea formulată de reclamanții F.R.A., R.S.R.M., B.C.A. și W.A.M. și s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri bănești pentru terenul de 5425 mp. situat în intravilanul comunei Crevedia, sat, Dârza și s-a dispus anularea dispoziției nr. 60 din 11 februarie 2008 emisă de Primăria comunei Crevedia. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că terenul face obiectul Legii nr. 10/2001 fiind expropriat de la autorul reclamanților fiind trecut în proprietatea statului pentru ca ulterior să se dispună edificarea unui teren de sport.

De asemenea, un motiv în plus pentru ca acest teren să fie restituit în echivalent potrivit Legii nr. 10/2001 a fost și acela referitor la faptul că terenurile expropriate au fost de categorie intravilan și au constituit conacul moșiei regale Dârza – Crețulești astfel cum a fost identificat la nivelul anului 1936. S-a mai reținut că aceleași concluzii au reieșit și din raportul de expertiză întocmit, acesta concluzionând că terenul solicitat este de categorie intravilan, se află în circuitul civic al localității și că este înscris în planul cadastral al terenului de fotbal ce are suprafața de 7358 mp în timp ce terenul solicitat este de 5425 mp, care se află tot în cuprinsul fostului conac. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții F.R.A., B.C.A., R.S.R.M.

și W.A.M. iar prin decizia civilă nr. 71 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești s-a admis apelul reclamanților, s-a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 5425 mp situat în intravilanul comunei Crevedia Sat Dârza, tarlaua 23, parcela Cs 903 și parte din parcela P 902 așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în apel de B.L.. Pentru a formula această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele: În acest context, instanța de apel a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 1, ale art. 7 din Legea nr. 10/2001 ce consacră principiul restituirii în natură, sens în care s-a dispus restituirea în natură a terenului de 5425 mp.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria comunei Crevedia solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține astfel că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere formulat de reclamanți privind rectificarea erorii strecurate în dispozitivul sentinței nr. 166 din 16 februarie 2009 în sensul înscrierii corecte a dispoziției anulate, respectiv nr. 61 din 11 februarie 2008. Un alt motiv de recurs vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și a dispus nelegal obligarea recurentei la restituirea în natură a suprafeței de 5425 mp, în condițiile în care terenul din litigiu face parte din domeniul public al localității Crevedia și că nu poate face astfel obiectul unei asemenea restituiri.

În aceeași idee se arată că actul ce confirmă existența terenului în domeniul public este anterior formulării notificării de către petiționari, motiv pentru care hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În drept recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Expertiza efectuată în cauză a concluzionat că terenul din litigiu este liber, fiind nu numai posibilă dar și reală restituirea lui în natură, cu atât mai mult cu cât la data notificării, terenul nu era amenajat ca teren de sport (filele 141 – 142 dosarul instanței de fond).

Principiul înscris în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 trebuia să guverneze restituirile în natură a terenurilor libere, aflate în situația alin. (2) și (3) ale art. 10 din Legea nr. 10/2001. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 1072001 regula reparării prejudiciilor cauzate prin preluarea abuzivă de către stat a imobilelor este restituirea în natură. Finalitatea reparatorie a Legii nr. 10/2001 presupune interpretarea acesteia în favoarea celor îndreptățiți și potrivit principiului constituțional al protejării și garantării dreptului de proprietate. Legile nr. 213/1998 și nr. 10/2001 au domenii distincte de reglementare, prima vizând proprietatea publică și regimul juridic al acestora cea de a doua, regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv.

Conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 restituirea în natură se dispune indiferent dacă bunul face parte sau nu din domeniul public, prin urmare, indiferent dacă anterior intrării sale în vigoare, regimul juridic al bunului era reglementat de Legea nr. 213/1998. Excepțiile de la măsura restituirii sunt de asemenea strict reglementate de Legea nr. 10/2001, nici unul dintre cazurile de excepție nevizând apartenența bunului la domeniul public. Ca atare, din perspectiva celor expuse și a faptului că terenul așa cum a concluzionat expertiza este liber, nefiind afectat de amenajări de utilitate publică, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cum nici unul din motivele invocate de recurentă nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Comunei Crevedia, prin primar împotriva deciziei nr. 71 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2011.