ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 980/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin sentința civil

nr. 366 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Dâmbovița s-a admis cererea

formulată de reclamanții F.R.A., R.S.R.M., B.C.A. și W.A.M. și s-a constatat că

reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri bănești pentru terenul de 5425 mp.

situat în intravilanul comunei Crevedia, sat, Dârza și s-a dispus anularea

dispoziției nr. 60 din 11 februarie 2008 emisă de Primăria comunei Crevedia.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că terenul face obiectul Legii nr. 10/2001

fiind expropriat de la autorul reclamanților fiind trecut în proprietatea

statului pentru ca ulterior să se dispună edificarea unui teren de sport.

De asemenea, un motiv

în plus pentru ca acest teren să fie restituit în echivalent potrivit Legii nr.

10/2001 a fost și acela referitor la faptul că terenurile expropriate au fost

de categorie intravilan și au constituit conacul moșiei regale Dârza –

Crețulești astfel cum a fost identificat la nivelul anului 1936.

S-a mai reținut că

aceleași concluzii au reieșit și din raportul de expertiză întocmit, acesta

concluzionând că terenul solicitat este de categorie intravilan, se află în

circuitul civic al localității și că este înscris în planul cadastral al

terenului de fotbal ce are suprafața de 7358 mp în timp ce terenul solicitat

este de 5425 mp, care se află tot în cuprinsul fostului conac.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel reclamanții F.R.A., B.C.A., R.S.R.M. și W.A.M. iar

prin decizia civilă nr. 71 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești s-a admis apelul reclamanților, s-a schimbat în parte hotărârea

instanței de fond în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de

5425 mp situat în intravilanul comunei Crevedia Sat Dârza, tarlaua 23, parcela

Cs 903 și parte din parcela P 902 așa cum a fost identificat prin raportul de

expertiză efectuat în apel de B.L..

Pentru a formula

această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

În acest context,

instanța de apel a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 1, ale art. 7

din Legea nr. 10/2001 ce consacră principiul restituirii în natură, sens în

care s-a dispus restituirea în natură a terenului de 5425 mp.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Primăria comunei Crevedia solicitând modificarea ei

în sensul respingerii apelului.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte

prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține

astfel că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere formulat

de reclamanți privind rectificarea erorii strecurate în dispozitivul sentinței

nr. 166 din 16 februarie 2009 în sensul înscrierii corecte a dispoziției

anulate, respectiv nr. 61 din 11 februarie 2008.

Un alt motiv de

recurs vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și a

dispus nelegal obligarea recurentei la restituirea în natură a suprafeței de

5425 mp, în condițiile în care terenul din litigiu face parte din domeniul

public al localității Crevedia și că nu poate face astfel obiectul unei

asemenea restituiri.

În aceeași idee se

arată că actul ce confirmă existența terenului în domeniul public este anterior

formulării notificării de către petiționari, motiv pentru care hotărârea instanței

de apel este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii.

În drept recurenta a

invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs a dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Expertiza efectuată

în cauză a concluzionat că terenul din litigiu este liber, fiind nu numai

posibilă dar și reală restituirea lui în natură, cu atât mai mult cu cât la data

notificării, terenul nu era amenajat ca teren de sport (filele 141 – 142

dosarul instanței de fond).

Principiul înscris în

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 trebuia să guverneze restituirile în

natură a terenurilor libere, aflate în situația alin. (2) și (3) ale art. 10 din

Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 1072001 regula reparării prejudiciilor cauzate prin preluarea

abuzivă de către stat a imobilelor este restituirea în natură.

Finalitatea

reparatorie a Legii nr. 10/2001 presupune interpretarea acesteia în favoarea

celor îndreptățiți și potrivit principiului constituțional al protejării și

garantării dreptului de proprietate.

Legile nr. 213/1998

și nr. 10/2001 au domenii distincte de reglementare, prima vizând proprietatea

publică și regimul juridic al acestora cea de a doua, regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv.

Conform dispozițiilor

Legii nr. 10/2001 restituirea în natură se dispune indiferent dacă bunul face

parte sau nu din domeniul public, prin urmare, indiferent dacă anterior

intrării sale în vigoare, regimul juridic al bunului era reglementat de Legea

nr. 213/1998.

Excepțiile de la

măsura restituirii sunt de asemenea strict reglementate de Legea nr. 10/2001,

nici unul dintre cazurile de excepție nevizând apartenența bunului la domeniul

public.

Ca atare, din

perspectiva celor expuse și a faptului că terenul așa cum a concluzionat

expertiza este liber, nefiind afectat de amenajări de utilitate publică, nu

sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cum nici unul din

motivele invocate de recurentă nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria Comunei Crevedia, prin primar împotriva deciziei

nr. 71 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2011.