ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 112/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 1880 din 27 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost

respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de către revizuientul

S.D., împotriva sentinței penale nr. 804 din 24 martie 2005, pronunțată de

Judecătoria Pitești, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 26/R din 17

ianuarie 2006 a Curții de Apel Pitești.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., revizuientul a fost obligat la 50 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea cererii

de revizuire, petentul a susținut că la soluționarea cauzei în care a fost

pronunțată sentința supusă revizuirii au fost încălcate normele de competență

materială prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 78/2000, iar

organele de cercetare penală au anchetat în mod nelegal drepturile private ale

sale și ale societății pe care o administra, competența D.N.A. fiind

circumscrisă altor cauze penale.

Verificându-se acest

aspect invocat de către revizuient, s-a constatat că organul de urmărire penală

a respectat normele de competență prevăzute de Legea nr. 78/2000, întrucât s-a

avut în vedere calitatea persoanei și nu cuantumul prejudiciului.

Împotriva sentinței a

declarat apel, în termen, revizuientul care a motivat că în mod greșit i-a fost

respinsă cererea, întrucât D.N.A. și-a încălcat competența săvârșind un abuz

împotriva sa.

Tribunalul Argeș,

prin Decizia penală nr. 275 din 30 noiembrie 2010, a respins ca nefondat apelul

declarat de revizuientul S.D., pe care l-a obligat la 50 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva sus-arătatei

decizii revizuientul a declarat recurs.

Prin Decizia penală

nr. 368/R din 5 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, recursul cu

obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare care stat în cuantum de

300 lei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de recurs a reținut că situația invocată de recurent nu poate

fi analizată în procedura revizuirii întrucât nu se regăsește printre cazurile

de revizuire prevăzute expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C.

proc. pen. și că în mod corect instanța a apreciat ca nefondată cererea de

revizuire.

S-a mai reținut că

motivele invocate sunt, de fapt, apărări de fond și că analizarea acestora

într-o cale extraordinară de atac, așa cum este revizuirea, ar însemna

periclitarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive a cărei

revizuire se cere.

Împotriva deciziei

pronunțate în recurs numitul S.D. a declarat prezentul recurs.

Recursul este

inadmisibil, deoarece abstracție făcând de revederile art. 407 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată exercitarea în cauză de către revizuient a căii de atac a

recursului împotriva unei decizii pronunțate tot în recurs, ceea ce contravine,

în mod evident, prevederilor art. alin. 385

1

alin. (1) C. proc. pen.

penală, potrivit cu care sunt supuse recursului în afara de sentințe numai

deciziile în apel iar nu și decizii în recurs.

Față de cele expuse,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

revizuientul S.D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuientul S.D. împotriva deciziei penale

nr. 368/R din 5 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 ianuarie 2012.