ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 112/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1880 din 27 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de către revizuientul S.D., împotriva sentinței penale nr. 804 din 24 martie 2005, pronunțată de Judecătoria Pitești, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 26/R din 17 ianuarie 2006 a Curții de Apel Pitești. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul a fost obligat la 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În motivarea cererii de revizuire, petentul a susținut că la soluționarea cauzei în care a fost pronunțată sentința supusă revizuirii au fost încălcate normele de competență materială prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 78/2000, iar organele de cercetare penală au anchetat în mod nelegal drepturile private ale sale și ale societății pe care o administra, competența D.N.A.

fiind circumscrisă altor cauze penale. Verificându-se acest aspect invocat de către revizuient, s-a constatat că organul de urmărire penală a respectat normele de competență prevăzute de Legea nr. 78/2000, întrucât s-a avut în vedere calitatea persoanei și nu cuantumul prejudiciului. Împotriva sentinței a declarat apel, în termen, revizuientul care a motivat că în mod greșit i-a fost respinsă cererea, întrucât D.N.A. și-a încălcat competența săvârșind un abuz împotriva sa. Tribunalul Argeș, prin Decizia penală nr. 275 din 30 noiembrie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul S.D., pe care l-a obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva sus-arătatei decizii revizuientul a declarat recurs.

Prin Decizia penală nr. 368/R din 5 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, recursul cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare care stat în cuantum de 300 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că situația invocată de recurent nu poate fi analizată în procedura revizuirii întrucât nu se regăsește printre cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen. și că în mod corect instanța a apreciat ca nefondată cererea de revizuire. S-a mai reținut că motivele invocate sunt, de fapt, apărări de fond și că analizarea acestora într-o cale extraordinară de atac, așa cum este revizuirea, ar însemna periclitarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive a cărei revizuire se cere.

Împotriva deciziei pronunțate în recurs numitul S.D. a declarat prezentul recurs. Recursul este inadmisibil, deoarece abstracție făcând de revederile art. 407 C. proc. pen., Înalta Curte constată exercitarea în cauză de către revizuient a căii de atac a recursului împotriva unei decizii pronunțate tot în recurs, ceea ce contravine, în mod evident, prevederilor art. alin. 385 1 alin. (1) C. proc. pen. penală, potrivit cu care sunt supuse recursului în afara de sentințe numai deciziile în apel iar nu și decizii în recurs. Față de cele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul S.D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul S.D. împotriva deciziei penale nr. 368/R din 5 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2012.