ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5883/2010

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2368/1 din 17 martie 2010 la Înalta Curte de Casație și Justiție, revizuienții B.F., B.I. și B.G. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 160/R din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, în dosar nr. 1995/250/2007, care este potrivnică deciziei nr. 673 din 5 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în dosar nr. 5399/C/2002. În drept, s-a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea cererii, revizuienții învederează că străbunica lor S.A. a fost proprietară a unui imobil situat în localitatea Petriș, județ Arad, compus din teren și a unei case cu două încăperi situată pe parcela în suprafață de 990 mp.

Prin donația din 11 octombrie 1929 bunicul lui B.I.P., defunctul B.I., a devenit coproprietar împreună cu antecesorii lui N.I. (I.F.) și prin re transcriere, ulterior cu soția acestuia I.E., asupra imobilului situat la adresa de mai sus. În vederea înzestrării nepotului său orfan, B.I. (bunicul) a edificat pe parcelă, în baza autorizației de construcție din 20 august 1972, emisă de fostul Consiliu Popular al Comunei Petriș, o nouă casă de locuit compusă din camere, antreu, debara și pivniță, precum și alte două corpuri de clădire, reprezentând garaj și anexe gospodărești, edificate în temeiul autorizației de construcție din 27 iulie 1973, nemișcător, care a primit număr administrativ.

Din cauza interdicțiilor acelor timpuri, de a deține în proprietate simultan două locuințe, noile construcții de pe parcelă nu au putut fi intabulate de către proprietarii lor, aceste parcele figurând permanent, până în anul 2007 ca teren intravilan viran în condițiile în care familia revizuienților și-au achitat toate obligațiile fiscale aferente imobilului și calității de proprietar, imobilul de la nr. administrativ constituind și domiciliul lor, astfel cum este definit de către art. 13 din Decretul nr. 331/1954. Datorită unei creanțe față de un terț revizuienții i-au garantat ½ din imobil, garanție ce s-a stins la 5 martie 1997, situație constatată prin hotărâre judecătorească. În aceste condiții, intimatul B.B.

începe executarea silită imobiliară împotriva revizuienților (și nu a debitorului), adjudecându-și dreptul asupra casei și terenului, hotărârea judecătorească fiind totuși ulterior anulată. Intimatul B.B. a cumpărat întreg imobilul din Petriș, cota de ½ din imobil prin contract de vânzare-cumpărare, încheiere de autentificare din 23 mai 2000, de la numitul N.I., iar cealaltă cotă de ½ prin cumpărare la licitație publică, în baza procesului verbal de licitație din 12 iulie 2000 și a actului de adjudecare din 14 mai 2001. De la data cumpărării intimatul nu a reușit să intre în posesia imobilului o perioadă de aproape 10 ani.

Pentru a intra în posesia imobilului a solicitat evacuarea revizuienților din imobilul din Petriș, dar prin decizia nr. 2673 din 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara a hotărât că „atâta timp cât construcția nu este înscrisă în CF nu poate fi invocată calitatea de proprietar în privința construcției, pentru a putea cere evacuarea". În speță, se solicită revizuirea a două hotărâri pretinse a fi potrivnice. Prin decizia civilă nr. 160R din 24 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a fost respins recursul declarat de pârâți B.F., B.I. și B.G. împotriva deciziei nr. 300/A din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Arad.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri s-au avut în vedere următoarele aspecte: După un prim ciclu procesual, Judecătoria Lipova, prin sentința civilă nr. 274 din 20 martie 2008, a respins excepția invocată de pârâți (revizuienții din prezenta cauză) privind inadmisibilitatea acțiunii în evacuare, a uzucapiunii de 30 de ani și autoritatea de lucru judecat și a admis acțiunea reclamantului B.B., sens în care a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în Petriș, județ Arad, înscris în CF Pietriș, compus din casă cu număr administrativ, casă și două anexe cu număr administrativ și terenurile aferente în suprafață de 990 mp., respectiv 1.980 mp. S-a reținut că reclamantul este proprietarul tabular al caselor cu numărul administrativ, asupra cotei de ½ dobândite în anul 2000 prin cumpărare și cu același titlu pentru cealaltă cotă de ½ în aceeași modalitate.

Apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins, cu motivarea că reclamantul este proprietar tabular, avându-se în vedere că nu există autoritate de lucru judecat, potrivit art. 120 1 C. civ., deoarece la data soluționării acțiunii în evacuare, prin sentința civilă nr. 936/2001 a Judecătoriei Lipova, Bochis Bujor nu avea calitate de proprietar asupra casei. Soluția s-a menținut și în recurs. Instanța de recurs a constatat, printre altele, ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată, cu motivarea că în cealaltă cauză care a avut ca obiect tot evacuarea, soluționată irevocabil de către Curtea de Apel Timișoara, i-a fost respinsă cererea de evacuare reclamantului B.B.

pentru motivul că în anul 2006, când s-a soluționat cauza, imobilul cu numărul administrativ nu era înscrisă în Cartea funciară pe numele său. Prin decizia civilă nr. 26673 din 5 decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, a fost admis recursul declarat de revizuienții B.F., B.I. și B.G. împotriva deciziei 407 din 11 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Arad în contradictoriu cu reclamantul B.B. A fost modificată în tot decizia recurată, în sensul că s-a admis apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 936 din 13 noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Lipova, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul B.B. împotriva pârâților, pentru evacuare, ca neîntemeiată.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, printre altele, Curtea de Apel Timișoara a reținut că atâta timp cât construcția nu este înscrisă în CF, ea nu a putut fi transmisă prin vânzare reclamantului, care nu putea invoca la acel moment calitatea sa de proprietar cu privire la acel imobil pentru a cere evacuarea pârâților (revizuienții din cauză). Potrivit art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile reglementate la pct. 1 - 9 ale aceluiași text. Pct. 7 al acestui text reglementează revizuirea, în situația în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În speță, este adevărat că prin cele două hotărâri, considerate potrivnice de revizuienți, au fost soluționate irevocabil cererea de evacuare formulată de intimatul B.B., privind pe revizuienții din cauză, evacuare solicitată din imobilul aflat la numărul administrativ. În această situație, se constată că procesele s-au purtat între aceleași părți, pentru același obiect și s-a urmărit aceeași cauză. Cu toate acestea există diferență între cele două hotărâri, deoarece în prima cauză intimatul B.B., reclamant la acea dată, nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului din care solicita evacuarea pârâților (revizuienți din cauză), imobilul nefiind înscris în cartea funciară pe numele său, ceea ce a dus la respingerea acțiunii.

Ulterior, intimatul s-a intabulat în cartea funciară, făcând dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din care a cerut evacuarea pârâților și pentru a putea intra în posesia bunului său, aspect care a impus admiterea acțiunii de evacuare, soluție menținută prin decizia nr. 160R din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, a cărei revizuire s-a solicitat în cauză. Instanța care a pronunța această hotărâre cu ocazia judecării cauzei a invocat excepția autorității de lucru judecat, soluționată în sensul arătat mai sus. Distinct de cele arătate, această instanță reține că hotărârea suspusă revizuirii nu evocă fondul. În consecință, pentru considerentele expuse, cererea de revizuire formulată de revizuieții B.F., B.I.

și B.G. urmează să fie respinsă, iar în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., se va dispune obligarea revizuienților la plata sumei de 445 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatului B.B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții B.F., B.I. și B.G. împotriva deciziei nr. 160/R din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondată. Obligă revizuienții B.F., B.I. și B.G. să plătească intimatului B.B. 445 RON cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2010.