ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5883/2010

Asupra cererii de revizuire de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 2368/1 din 17 martie 2010 la Înalta Curte de

Casație și Justiție, revizuienții B.F., B.I. și B.G. au solicitat revizuirea

deciziei civile nr. 160/R din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă, în dosar nr. 1995/250/2007, care este potrivnică deciziei nr. 673 din 5

decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în dosar nr.

5399/C/2002.

În drept, s-a invocat motivul de revizuire prevăzut

de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuienții învederează că

străbunica lor S.A. a fost proprietară a unui imobil situat în localitatea

Petriș, județ Arad, compus din teren și a unei case cu două încăperi situată pe

parcela în suprafață de 990 mp.

Prin donația din 11 octombrie 1929 bunicul lui B.I.P.,

defunctul B.I., a devenit coproprietar împreună cu antecesorii lui N.I. (I.F.)

și prin re transcriere, ulterior cu soția acestuia I.E., asupra imobilului

situat la adresa de mai sus.

În vederea înzestrării nepotului său orfan, B.I.

(bunicul) a edificat pe parcelă, în baza autorizației de construcție din 20

august 1972, emisă de fostul Consiliu Popular al Comunei Petriș, o nouă casă de

locuit compusă din camere, antreu, debara și pivniță, precum și alte două

corpuri de clădire, reprezentând garaj și anexe gospodărești, edificate în

temeiul autorizației de construcție din 27 iulie 1973, nemișcător, care a

primit număr administrativ.

Din cauza interdicțiilor acelor timpuri, de a deține

în proprietate simultan două locuințe, noile construcții de pe parcelă nu au

putut fi intabulate de către proprietarii lor, aceste parcele figurând

permanent, până în anul 2007 ca teren intravilan viran în condițiile în care

familia revizuienților și-au achitat toate obligațiile fiscale aferente

imobilului și calității de proprietar, imobilul de la nr. administrativ

constituind și domiciliul lor, astfel cum este definit de către art. 13 din

Decretul nr. 331/1954.

Datorită unei creanțe față de un terț revizuienții

i-au garantat ½ din imobil, garanție ce s-a stins la 5 martie 1997,

situație constatată prin hotărâre judecătorească.

În aceste condiții, intimatul B.B. începe executarea

silită imobiliară împotriva revizuienților (și nu a debitorului),

adjudecându-și dreptul asupra casei și terenului, hotărârea judecătorească fiind

totuși ulterior anulată.

Intimatul B.B. a cumpărat întreg imobilul din Petriș,

cota de ½ din imobil prin contract de vânzare-cumpărare, încheiere de

autentificare din 23 mai 2000, de la numitul N.I., iar cealaltă cotă de

½ prin cumpărare la licitație publică, în baza procesului verbal de

licitație din 12 iulie 2000 și a actului de adjudecare din 14 mai 2001.

De la data cumpărării intimatul nu a reușit să intre

în posesia imobilului o perioadă de aproape 10 ani.

Pentru a intra în posesia imobilului a solicitat

evacuarea revizuienților din imobilul din Petriș, dar prin decizia nr. 2673 din

5 decembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara a hotărât că „atâta timp cât

construcția nu este înscrisă în CF nu poate fi invocată calitatea de proprietar

în privința construcției, pentru a putea cere evacuarea".

În speță, se solicită revizuirea a două hotărâri

pretinse a fi potrivnice.

Prin decizia civilă nr. 160R din 24 februarie 2010,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a fost respins recursul

declarat de pârâți B.F., B.I. și B.G. împotriva deciziei nr. 300/A din 14

octombrie 2008 a Tribunalului Arad.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri s-au avut în

vedere următoarele aspecte:

După un prim ciclu procesual, Judecătoria Lipova,

prin sentința civilă nr. 274 din 20 martie 2008, a respins excepția invocată de

pârâți (revizuienții din prezenta cauză) privind inadmisibilitatea acțiunii în

evacuare, a uzucapiunii de 30 de ani și autoritatea de lucru judecat și a admis

acțiunea reclamantului B.B., sens în care a dispus evacuarea pârâților din

imobilul situat în Petriș, județ Arad, înscris în CF Pietriș, compus din casă

cu număr administrativ, casă și două anexe cu număr administrativ și terenurile

aferente în suprafață de 990 mp., respectiv 1.980 mp.

S-a reținut că reclamantul este proprietarul tabular

al caselor cu numărul administrativ, asupra cotei de ½ dobândite în anul

2000 prin cumpărare și cu același titlu pentru cealaltă cotă de ½ în

aceeași modalitate.

Apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond

a fost respins, cu motivarea că reclamantul este proprietar tabular, avându-se

în vedere că nu există autoritate de lucru judecat, potrivit art. 120

1

C. civ., deoarece la data soluționării acțiunii în evacuare, prin sentința

civilă nr. 936/2001 a Judecătoriei Lipova, Bochis Bujor nu avea calitate de

proprietar asupra casei.

Soluția s-a menținut și în recurs.

Instanța de recurs a constatat, printre altele, ca

neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată, cu motivarea că în

cealaltă cauză care a avut ca obiect tot evacuarea, soluționată irevocabil de

către Curtea de Apel Timișoara, i-a fost respinsă cererea de evacuare

reclamantului B.B. pentru motivul că în anul 2006, când s-a soluționat cauza,

imobilul cu numărul administrativ nu era înscrisă în Cartea funciară pe numele

său.

Prin decizia civilă nr. 26673 din 5 decembrie 2006 a

Curții de Apel Timișoara, a fost admis recursul declarat de revizuienții B.F.,

B.I. și B.G. împotriva deciziei 407 din 11 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul

Arad în contradictoriu cu reclamantul B.B.

A fost modificată în tot decizia recurată, în sensul

că s-a admis apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 936 din 13

noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Lipova, pe care a schimbat-o în tot,

în sensul că a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul B.B. împotriva

pârâților, pentru evacuare, ca neîntemeiată.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, printre altele,

Curtea de Apel Timișoara a reținut că atâta timp cât construcția nu este

înscrisă în CF, ea nu a putut fi transmisă prin vânzare reclamantului, care nu

putea invoca la acel moment calitatea sa de proprietar cu privire la acel

imobil pentru a cere evacuarea pârâților (revizuienții din cauză).

Potrivit art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei

hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

cere în cazurile reglementate la pct. 1 - 9 ale aceluiași text.

Pct. 7 al acestui text reglementează revizuirea, în

situația în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate.

În speță, este adevărat că prin cele două hotărâri,

considerate potrivnice de revizuienți, au fost soluționate irevocabil cererea

de evacuare formulată de intimatul B.B., privind pe revizuienții din cauză,

evacuare solicitată din imobilul aflat la numărul administrativ.

În această situație, se constată că procesele s-au

purtat între aceleași părți, pentru același obiect și s-a urmărit aceeași

cauză. Cu toate acestea există diferență între cele două hotărâri, deoarece în

prima cauză intimatul B.B., reclamant la acea dată, nu și-a dovedit dreptul de

proprietate asupra imobilului din care solicita evacuarea pârâților

(revizuienți din cauză), imobilul nefiind înscris în cartea funciară pe numele

său, ceea ce a dus la respingerea acțiunii.

Ulterior, intimatul s-a intabulat în cartea funciară,

făcând dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din care a cerut

evacuarea pârâților și pentru a putea intra în posesia bunului său, aspect care

a impus admiterea acțiunii de evacuare, soluție menținută prin decizia nr. 160R

din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, a cărei revizuire s-a

solicitat în cauză.

Instanța care a pronunța această hotărâre cu ocazia

judecării cauzei a invocat excepția autorității de lucru judecat, soluționată

în sensul arătat mai sus.

Distinct de cele arătate, această instanță reține că

hotărârea suspusă revizuirii nu evocă fondul.

În  consecință, pentru considerentele expuse, cererea

de revizuire formulată de revizuieții B.F., B.I. și B.G. urmează să fie

respinsă, iar în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

se va dispune obligarea revizuienților la plata sumei de 445

RON

cheltuieli

de judecată în favoarea intimatului B.B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de

revizuienții B.F., B.I. și B.G. împotriva deciziei nr. 160/R din 24 februarie 2010

a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondată.

Obligă revizuienții B.F., B.I. și B.G. să plătească

intimatului B.B. 445

RON

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2010.