ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 710/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 68, pronunțată la data de 8 iunie 2011, Secția a V-a comercială a Curții de Apel București a admis excepția tardivității invocată de intimata Agenția Domeniilor Statului și, în consecință, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea debitoare SC A.Z.T. SA Vedea, ca tardiv formulată. Spre a hotărî astfel, instanța a reținut incidența art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. în soluționarea excepției tardivității contestației având ca obiect anularea executării silite însăși, invocată de intimată, raportând data de 28 septembrie 2010, când a fost înregistrată contestația la executare, datei la care debitoarea SC A.Z.T.

SA Vedea a luat cunoștință de primul act de executare: 11 decembrie 2006, când i s-a comunicat titlul executoriu prin adresa nr. 85310. Împotriva menționatei sentințe a formulat recurs contestatoarea, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra perimării executării, invocată prin contestație; că, respingând întreaga contestație la executare, ca tardiv formulată, instanța de apel a extins această soluție și asupra celorlalte capete de cerere având ca obiect anularea proceselor – verbale de aplicare a sechestrelor nr. 1 și 2 din 2 septembrie 2010, precum și a actelor de executare silită subsecvente acestora, cu existență de sine stătătoare, care nu au fost analizate și judecate în mod distinct, împrejurare ce impune soluția casării sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se asigura dreptul la apărare al contestatoarei.

Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind nefondate criticile aduse sentinței recurate, întrucât, chiar dacă prima instanță, în mod inexplicabil, nu a analizat procesele – verbale nr. 1 și nr. 2 din 2 septembrie 2010, soluția nu ar fi decât cea adoptată în cazul cererii de anulare a executării silite înseși, față de data la care debitoarea a luat cunoștință de aceste acte, iar neanalizarea incidentului perimării nu este un motiv care să atragă sancțiunea casării sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât excepția tardivității primează oricăror aspecte ridicate de debitoare prin contestație. Recursul este fondat. Astfel, prin contestația la executare formulată de debitoarea SC A.Z.T.

SA Vedea s-a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului, în temeiul art. 399 și art. 403 alin. (1) C. proc. civ., anularea executării silite însăși; anularea proceselor – verbale de aplicare a sechestrului nr. 1 din 2 septembrie 2010 și nr. 2 din 2 septembrie 2010; anularea tuturor actelor de executare silită subsecvente în legătură cu executarea titlului executoriu reprezentat de contractul de concesiune nr. 353 din 25 aprilie 2000, încheiat între SC A.Z.T. SA Vedea și Agenția Domeniilor Statului, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

Cum instanța avea a se pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității contestației la executare având ca obiect capătul de cerere privind executarea silită însăși, întrucât nerespectarea termenului legal prevăzut pentru formularea acestei cereri determină decăderea din dreptul de a exercita menționata cale de atac, nu poate fi primită critica nepronunțării instanței asupra perimării executării silite însăși, față de soluția dată excepției tardivității în legătură cu acest capăt de cerere.

Este de observat însă că prima instanță, constatând întemeiată excepția tardivității, invocată de intimată doar „în ceea ce privește solicitarea contestatoarei de anulare a executării silite înseși”, a respins ca tardiv formulată contestația la executare în întregul ei, fără a analiza și soluționa celelalte capete de cerere, nici în raport cu menționata excepție și nici pe fondul acestora, producând astfel contestatoarei o vătămare ce nu se poate remedia decât prin anularea parțială a sentinței recurate. Așa fiind, constatând incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2), alin. (3) și alin. (5) teza 1 C. proc.

civ., va admite recursul declarat în cauză, va casa, în parte, sentința atacată și, în respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, va trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea capetelor de cerere având ca obiect anularea proceselor – verbale de aplicare a sechestrului nr. 1 din 2 septembrie 2010 și nr. 2 din 2 septembrie 2010 și actelor de executare subsecvente, cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților litigante, menținând dispozițiile acestei hotărâri cu privire la respingerea capătului de cerere având ca obiect anularea executării silite însăși, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatoarea SC A.Z.T. SA VEDEA împotriva sentinței comerciale nr. 68 din 8 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează, în parte, și trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea capetelor de cerere nesoluționate. Menține dispozițiile sentinței privind respingerea, ca tardiv formulat, a capătului de cerere având ca obiect anularea executării însăși. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2012.