ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 710/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 68,

pronunțată la data de 8 iunie 2011, Secția a V-a comercială a Curții de Apel

București a admis excepția tardivității invocată de intimata Agenția Domeniilor

Statului și, în consecință, a respins contestația la executare formulată de

contestatoarea debitoare SC A.Z.T. SA Vedea, ca tardiv formulată.

Spre a hotărî astfel, instanța a

reținut incidența art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. în soluționarea

excepției tardivității contestației având ca obiect anularea executării silite

însăși, invocată de intimată, raportând data de 28 septembrie 2010, când a fost

înregistrată contestația la executare, datei la care debitoarea SC A.Z.T. SA

Vedea a luat cunoștință de primul act de executare: 11 decembrie 2006, când i

s-a comunicat titlul executoriu prin adresa nr. 85310.

Împotriva menționatei sentințe a

formulat recurs contestatoarea, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5,

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea

formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra perimării executării,

invocată prin contestație; că, respingând întreaga contestație la executare, ca

tardiv formulată, instanța de apel a extins această soluție și asupra

celorlalte capete de cerere având ca obiect anularea proceselor – verbale de

aplicare a sechestrelor nr. 1 și 2 din 2 septembrie 2010, precum și a actelor

de executare silită subsecvente acestora, cu existență de sine stătătoare, care

nu au fost analizate și judecate în mod distinct, împrejurare ce impune soluția

casării sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe pentru a se asigura dreptul la apărare al contestatoarei.

Intimata a solicitat,

prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind nefondate criticile aduse

sentinței recurate, întrucât, chiar dacă prima instanță, în mod inexplicabil,

nu a analizat procesele – verbale nr. 1 și nr. 2 din 2 septembrie 2010, soluția

nu ar fi decât cea adoptată în cazul cererii de anulare a executării silite

înseși, față de data la care debitoarea a luat cunoștință de aceste acte, iar

neanalizarea incidentului perimării nu este un motiv care să atragă sancțiunea

casării sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât

excepția tardivității primează oricăror aspecte ridicate de debitoare prin

contestație.

Recursul este fondat.

Astfel, prin

contestația la executare formulată de debitoarea SC A.Z.T. SA Vedea s-a

solicitat, în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului, în temeiul art. 399

și art. 403 alin. (1) C. proc. civ., anularea executării silite însăși;

anularea proceselor – verbale de aplicare a sechestrului nr. 1 din 2 septembrie

2010 și nr. 2 din 2 septembrie 2010; anularea tuturor actelor de executare

silită subsecvente în legătură cu executarea titlului executoriu reprezentat de

contractul de concesiune nr. 353 din 25 aprilie 2000, încheiat între SC A.Z.T.

SA Vedea și Agenția Domeniilor Statului, precum și suspendarea executării

silite până la soluționarea contestației la executare.

Cum instanța avea a

se pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității contestației la

executare având ca obiect capătul de cerere privind executarea silită însăși,

întrucât nerespectarea termenului legal prevăzut pentru formularea acestei

cereri determină decăderea din dreptul de a exercita menționata cale de atac,

nu poate fi primită critica nepronunțării instanței asupra perimării executării

silite însăși, față de soluția dată excepției tardivității în legătură cu acest

capăt de cerere.

Este de observat însă

că prima instanță, constatând întemeiată excepția tardivității, invocată de

intimată doar „în ceea ce privește solicitarea contestatoarei de anulare a

executării silite înseși”, a respins ca tardiv formulată contestația la

executare în întregul ei, fără a analiza și soluționa celelalte capete de

cerere, nici în raport cu menționata excepție și nici pe fondul acestora,

producând astfel contestatoarei o vătămare ce nu se poate remedia decât prin

anularea parțială a sentinței recurate.

Așa fiind, constatând

incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2), alin. (3) și alin. (5) teza 1 C.

proc. civ., va admite recursul declarat în cauză, va casa, în parte, sentința

atacată și, în respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, va

trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea capetelor de cerere având

ca obiect anularea proceselor – verbale de aplicare a sechestrului nr. 1 din 2

septembrie 2010 și nr. 2 din 2 septembrie 2010 și actelor de executare

subsecvente, cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților

litigante, menținând dispozițiile acestei hotărâri cu privire la respingerea

capătului de cerere având ca obiect anularea executării silite însăși, ca

tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de contestatoarea SC

A.Z.T. SA VEDEA împotriva sentinței comerciale nr. 68 din

8 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

pe care o casează, în parte, și trimite cauza aceleiași instanțe pentru

judecarea capetelor de cerere nesoluționate.

Menține dispozițiile

sentinței privind respingerea, ca tardiv formulat, a capătului de cerere având

ca obiect anularea executării însăși.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 februarie 2012.