ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4526/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 656 din 5 februarie 2010, a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul M.C. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității, reținând că, în speță sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 constând în aceea că pârâtul a avut gradul de ofițer, inclusiv acoperit, al fostei Securități în perioada 1945 – 1989, iar în calitatea menționată a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Astfel, s-a menționat că, în perioada 1967 – 1976, pârâtul în calitate de locotenent în cadrul Direcției Regionale Dobrogea, Serviciul 3 și respectiv locotenent major în cadrul Inspectoratului Județean Constanța, Serviciul 3 a încălcat dreptul la viață privată (art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, coroborat art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice) și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor (art. 28 din Constituția României coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), prin următoarele fapte: a dirijat rețeaua informativă din legătura sa, să culeagă informații asupra unei persoane ghid OJT, folosită în „problema turiștilor” și asupra unei persoane, cetățean german, delegat al firmei turistice TUI, indicând informatorul să semnaleze aspecte legate de activitatea delegatului în extrasezon, precum și orice legături cu cetățeni români, metodă folosită și cu privire la un fost deținut politic, atunci când a solicitat sursei să stabilească „eventuale legături, anturajul” acestuia.

Pe cale de consecință instanța a concluzionat că încălcarea propriu zisă a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniei s-a produs atunci când sursele, în urma instructajului primit, au pătruns în intimitatea persoanei urmărite, oferind informații despre activitatea acesteia. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.C. pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de probele administrate. Se invocă în motivele de recurs următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie.

Se arată Asociația „Revoluția din 1989” Constanța nu a solicitat constatarea calității de luptător al fostei Securități în ceea ce-l privește pe recurent deoarece acest fapt era cunoscut. Se arată că instanța de fond a încălcat principiul neretroactivității legii civile și nu a pus în discuție excepția invocată privind declasificarea nelegală a dosarelor fostei Securități și excepția prescrierii dreptului la acțiune. Se arată că instanța a respins cererea de introducere în cauză a Serviciului Român de Informații și a Asociației „Revoluția din 1989” Constanța și i-a fost încălcat dreptul la apărare și dispozițiilor art. 6-10 și art. 14 din CEDO și art. 17 din CEDO care interzic discriminarea și abuzul de drept.

Se arată că prin hotărârea pronunțată instanța de fond nu a soluționat cauza pe fond și în consecință se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe. La dosar s-au depus acte de către o persoană Asociația „Revoluția din 1989” Constanța care nu are calitate de parte în dosar. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente. Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de probele administrate. Susținerile din motivele de recurs nu reprezintă motive de nelegalitate și nu infirmă legalitatea și temeinicia soluției de admitere a acțiunii și de constatare a calității recurentului de lucrător al Securității, în cauză fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. Recurentul nu a contestat calitatea sa de ofițer de informații în cadrul fostei Securități în perioada legală prevăzută de actul normativ 1945-1989, aceasta fiind prima condiție legală. În cauză, în raport de obiect, instanța de fond în mod corect cu exercitarea rolului activ nu a încuviințat lărgirea cadrului procesual prin introducerea în cauză a unor persoane ca părți respectiv Serviciul Român de Informații sau Asociația „Revoluția din 1989” Constanța. Această din urmă persoană nu are nici o calitate în cauză, chiar în condițiile în care după ce a formulat sesizarea către intimat ulterior a revenit asupra ei. În cauză nu au fost invocate principiile de drept invocate de recurent al neretroactivității legii civile sau al prescrierii dreptului la acțiune.

Faptul că recurentul face aprecieri personale privind caracterul abuziv, „irațional”al O.U.G. nr. 24/2008 acest act normativ este constituțional, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1502 din 10 noiembrie 2009. În cauză nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare sau faptul că recurentul a fost discriminat nefiind aplicabile dispozițiile CEDO invocate în motivele de recurs. Din actele care au stat la baza notei de constatare rezultă cu certitudine îndeplinirea celei de a doua condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Recurentul în calitatea sa de ofițer al fostei Securități a desfășurat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, activități specifice de urmărire, filaj întocmire de note informative despre persoane și fapte concrete care au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare cu trimitere spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.C. împotriva sentinței civile nr. 656 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2010.