ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4526/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 656 din 5

februarie 2010, a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în

contradictoriu cu pârâtul M.C. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător

al Securității, reținând că, în speță sunt îndeplinite condițiile cerute de

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 constând în aceea că pârâtul a avut

gradul de ofițer, inclusiv acoperit, al fostei Securități în perioada 1945 –

1989, iar în calitatea menționată a desfășurat activități prin care a suprimat

sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Astfel, s-a menționat că, în

perioada 1967 – 1976, pârâtul în calitate de locotenent în cadrul Direcției

Regionale Dobrogea, Serviciul 3 și respectiv locotenent major în cadrul

Inspectoratului Județean Constanța, Serviciul 3 a încălcat dreptul la viață privată (art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

coroborat art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și

politice) și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor (art. 28

din Constituția României coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului), prin următoarele fapte: a dirijat rețeaua informativă din

legătura sa, să culeagă informații asupra unei persoane ghid OJT, folosită în

„problema turiștilor” și asupra unei persoane, cetățean german, delegat al

firmei turistice TUI, indicând informatorul să semnaleze aspecte legate de

activitatea delegatului în extrasezon, precum și orice legături cu cetățeni

români, metodă folosită și cu privire la un fost deținut politic, atunci când a

solicitat sursei să stabilească „eventuale legături, anturajul” acestuia.

Pe cale de consecință instanța a

concluzionat că încălcarea propriu zisă a dreptului la libertatea de exprimare

și libertatea opiniei s-a produs atunci când sursele, în urma instructajului

primit, au pătruns în intimitatea persoanei urmărite, oferind informații despre

activitatea acesteia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul M.C. pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate conform

art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, în raport de probele administrate.

Se invocă în motivele de recurs

următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie.

Se arată Asociația „Revoluția din 1989” Constanța nu a solicitat constatarea calității de luptător al fostei Securități în ceea ce-l

privește pe recurent deoarece acest fapt era cunoscut.

Se arată că instanța de fond a încălcat

principiul neretroactivității legii civile și nu a pus în discuție excepția

invocată privind declasificarea nelegală a dosarelor fostei Securități și

excepția prescrierii dreptului la acțiune.

Se arată că instanța a respins cererea de

introducere în cauză a Serviciului Român de Informații și a Asociației

„Revoluția din 1989” Constanța și i-a fost încălcat dreptul la apărare și

dispozițiilor art. 6-10 și art. 14 din CEDO și art. 17 din CEDO care interzic

discriminarea și abuzul de drept.

Se arată că prin hotărârea pronunțată instanța

de fond nu a soluționat cauza pe fond și în consecință se solicită admiterea

recursului și casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleași instanțe.

La dosar s-au depus acte de către o persoană

Asociația „Revoluția din 1989” Constanța care nu are calitate de parte în

dosar.

Analizând recursul declarat, în raport de

motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente.

Sentința atacată este legală și temeinică fiind

dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

în raport de probele administrate.

Susținerile din motivele de recurs nu reprezintă

motive de nelegalitate și nu infirmă legalitatea și temeinicia soluției de

admitere a acțiunii și de constatare a calității recurentului de lucrător al

Securității, în cauză fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.

2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul nu a contestat calitatea sa de ofițer

de informații în cadrul fostei Securități în perioada legală prevăzută de actul

normativ 1945-1989, aceasta fiind prima condiție legală.

În cauză, în raport de obiect, instanța de fond

în mod corect cu exercitarea rolului activ nu a încuviințat lărgirea cadrului

procesual prin introducerea în cauză a unor persoane ca părți respectiv Serviciul

Român de Informații sau Asociația „Revoluția din 1989” Constanța. Această din urmă persoană nu are nici o calitate în cauză, chiar în condițiile în

care după ce a formulat sesizarea către intimat ulterior a revenit asupra ei.

În cauză nu au fost invocate principiile de

drept invocate de recurent al neretroactivității legii civile sau al

prescrierii dreptului la acțiune. Faptul că recurentul face aprecieri personale

privind caracterul abuziv, „irațional”al O.U.G. nr. 24/2008 acest act normativ

este constituțional, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă de Curtea

Constituțională prin Decizia nr. 1502 din 10 noiembrie 2009.

În cauză nu se poate reține încălcarea dreptului

la apărare sau faptul că recurentul a fost discriminat nefiind aplicabile

dispozițiile CEDO invocate în motivele de recurs.

Din actele care au stat la baza notei de

constatare rezultă cu certitudine îndeplinirea celei de a doua condiții

prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Recurentul în calitatea sa

de ofițer al fostei Securități a desfășurat în îndeplinirea atribuțiilor de

serviciu, activități specifice de urmărire, filaj întocmire de note informative

despre persoane și fapte concrete care au suprimat sau îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art.

312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, în cauză

neexistând motive de casare cu trimitere spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de M.C. împotriva sentinței civile nr. 656 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26

octombrie 2010.