ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1458/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4526

pronunțată în data de 26 octombrie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție -

Secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat

de pârâtul M.C. împotriva sentinței civile nr. 656 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a constatat, în esență, următoarele:

Curtea de Apel

București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 656 din 5 februarie 2010, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în

contradictoriu cu pârâtul M.C. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător

al Securității, reținând că, în speță sunt îndeplinite condițiile cerute de art.

2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 constând în aceea că pârâtul a avut gradul de

ofițer, inclusiv acoperit, al fostei Securități în perioada 1945 – 1989, iar în

calitatea menționată a desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Deasemenea, s-a

reținut că, în perioada 1967 – 1976, pârâtul în calitate de locotenent în

cadrul Direcției Regionale Dobrogea, Serviciul 3 și respectiv locotenent major

în cadrul Inspectoratului Județean Constanța, Serviciul 3 a încălcat dreptul la viață privată (art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

coroborat art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și

politice) și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor (art. 28

din Constituția României coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului), prin următoarele fapte: a dirijat rețeaua informativă din

legătura sa, să culeagă informații asupra unei persoane ghid OJT, folosită în

„problema turiștilor” și asupra unei persoane, cetățean german, delegat al

firmei turistice TUI, indicând informatorul să semnaleze aspecte legate de

activitatea delegatului în extrasezon, precum și orice legături cu cetățeni români,

metodă folosită și cu privire la un fost deținut politic, atunci când a

solicitat sursei să stabilească „eventuale legături, anturajul” acestuia.

Pe cale de consecință

instanța a concluzionat că încălcarea propriu zisă a dreptului la libertatea de

exprimare și libertatea opiniei s-a produs atunci când sursele, în urma

instructajului primit, au pătruns în intimitatea persoanei urmărite, oferind

informații despre activitatea acesteia.

A susținut Înalta

Curte, în raport de probele administrate și de aplicarea corectă a

dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 că susținerile din motivele

de recurs nu reprezintă motive de nelegalitate și nu infirmă legalitatea și

temeinicia soluției de admitere a acțiunii și de constatare a calității

recurentului de lucrător al Securității, în cauză fiind îndeplinite condițiile

cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În cauză nu au fost

invocate principiile de drept invocate de recurent al neretroactivității legii

civile sau al prescrierii dreptului la acțiune. Faptul că recurentul face

aprecieri personale privind caracterul abuziv, „irațional”al O.U.G. nr. 24/2008

acest act normativ este constituțional, excepția de neconstituționalitate fiind

respinsă de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1502 din 10 noiembrie 2009.

A mai constatat Înalta

Curte că recurentul în calitatea sa de ofițer al fostei Securități a desfășurat

în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, activități specifice de urmărire,

filaj întocmire de note informative despre persoane și fapte concrete care au

suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

La data de 24

noiembrie 2010, recurentul M.C. a formulat cerere de revizuire împotriva

deciziei sus-menționate, motivând cererea pe decizii ale Curții Constituționale

și pe toate aspectele invocate în recursul soluționat prin Decizia nr. 4526/2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Revizuirea este

inadmisibilă și va fi respinsă.

Prin Decizia nr. 4526/2010,

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de M.C. împotriva

sentinței civile nr. 656/2010 a Curții de Apel București.

Art. 322 C. proc.

civ. precizează că revizuirea unor hotărâri date de o instanță de recurs se

poate cere atunci când se evocă fondul în mai multe cazuri menționate de textul

de lege sus amintit.

În speță, prin

decizia nr. 4526/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul

declarat, deci în speță nu a fost evocat fondul.

În raport de aceste

considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că această cale

extraordinară de atac, este inadmisibilă și se va respinge în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuentul M.C. împotriva deciziei nr. 4526 din 26

octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 martie 2011.