ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1458/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4526 pronunțată în data de 26 octombrie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.C. împotriva sentinței civile nr. 656 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat, în esență, următoarele: Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 656 din 5 februarie 2010, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul M.C.

și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității, reținând că, în speță sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 constând în aceea că pârâtul a avut gradul de ofițer, inclusiv acoperit, al fostei Securități în perioada 1945 – 1989, iar în calitatea menționată a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Deasemenea, s-a reținut că, în perioada 1967 – 1976, pârâtul în calitate de locotenent în cadrul Direcției Regionale Dobrogea, Serviciul 3 și respectiv locotenent major în cadrul Inspectoratului Județean Constanța, Serviciul 3 a încălcat dreptul la viață privată (art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, coroborat art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice) și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor (art. 28 din Constituția României coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), prin următoarele fapte: a dirijat rețeaua informativă din legătura sa, să culeagă informații asupra unei persoane ghid OJT, folosită în „problema turiștilor” și asupra unei persoane, cetățean german, delegat al firmei turistice TUI, indicând informatorul să semnaleze aspecte legate de activitatea delegatului în extrasezon, precum și orice legături cu cetățeni români, metodă folosită și cu privire la un fost deținut politic, atunci când a solicitat sursei să stabilească „eventuale legături, anturajul” acestuia.

Pe cale de consecință instanța a concluzionat că încălcarea propriu zisă a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniei s-a produs atunci când sursele, în urma instructajului primit, au pătruns în intimitatea persoanei urmărite, oferind informații despre activitatea acesteia. A susținut Înalta Curte, în raport de probele administrate și de aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 că susținerile din motivele de recurs nu reprezintă motive de nelegalitate și nu infirmă legalitatea și temeinicia soluției de admitere a acțiunii și de constatare a calității recurentului de lucrător al Securității, în cauză fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. În cauză nu au fost invocate principiile de drept invocate de recurent al neretroactivității legii civile sau al prescrierii dreptului la acțiune. Faptul că recurentul face aprecieri personale privind caracterul abuziv, „irațional”al O.U.G. nr. 24/2008 acest act normativ este constituțional, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1502 din 10 noiembrie 2009. A mai constatat Înalta Curte că recurentul în calitatea sa de ofițer al fostei Securități a desfășurat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, activități specifice de urmărire, filaj întocmire de note informative despre persoane și fapte concrete care au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

La data de 24 noiembrie 2010, recurentul M.C. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei sus-menționate, motivând cererea pe decizii ale Curții Constituționale și pe toate aspectele invocate în recursul soluționat prin Decizia nr. 4526/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Revizuirea este inadmisibilă și va fi respinsă. Prin Decizia nr. 4526/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de M.C. împotriva sentinței civile nr. 656/2010 a Curții de Apel București. Art. 322 C. proc. civ. precizează că revizuirea unor hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere atunci când se evocă fondul în mai multe cazuri menționate de textul de lege sus amintit. În speță, prin decizia nr. 4526/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat, deci în speță nu a fost evocat fondul.

În raport de aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că această cale extraordinară de atac, este inadmisibilă și se va respinge în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. împotriva deciziei nr. 4526 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.