ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 121/2012

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie, se află dosarul nr. 3939/110/200/a2, având ca obiect recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva încheierii din 15 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău, încheiere prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale. La termenul de judecată, petentul a formulat cerere de recuzare a întregului complet de judecată, motivat de faptul că, pe perioada arestului preventiv, a formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar, și că în compunerea completelor care au judecat acele recursuri au făcut parte și judecătorii desemnați cu soluționarea cauzei.

Prin încheierea din 4 ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a fost respinsă, ca nefondată, cererea petentului B.G. privind recuzarea completului de judecată. Totodată, petentul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei încheieri petentul B.G. a declarat recursul de fată. Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce succedă. Este exact că, din interpretarea «per a contrario» a art. 52 alin. (6) C. proc. pen., rezultă că încheierea prin care s-a respins recuzarea este supusă căilor ordinare de atac (după caz, apel și recurs sau numai recurs), care, în mod cert, nu ar putea fi exercitate de sine stătător (separat), ci, potrivit principiului consacrat în art. 385 1 alin. (2) C. proc.

pen., numai odată cu fondul; cum însă în cauza de față, având ca obiect un recurs împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, nici hotărârea ce se va pronunța asupra fondului acelei încheieri nu (mai) este supusă recursului concluzia care se impune este aceea că recursul declarat de petent, neputând avea, în lipsa unei norme de procedură derogatorii de la principiul mai sus enunțat (cf. art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen.), o existență de sine stătătoare, este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva încheierii din 4 ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 3969/110/2009/a2. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2012.