ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 121/2012

Asupra recursului de

față

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Pe rolul Curții de

Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie, se află dosarul nr.

3939/110/200/a2, având ca obiect recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva

încheierii din 15 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău, încheiere

prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

La termenul de

judecată, petentul a formulat cerere de recuzare a întregului complet de

judecată, motivat de faptul că, pe perioada arestului preventiv, a formulat

cereri de liberare provizorie sub control judiciar, și că în compunerea

completelor care au judecat acele recursuri au făcut parte și judecătorii

desemnați cu soluționarea cauzei.

Prin încheierea din 4

ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a

fost respinsă, ca nefondată, cererea petentului B.G. privind recuzarea

completului de judecată.

Totodată, petentul a

fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Împotriva acestei

încheieri petentul B.G. a declarat recursul de fată.

Recursul este

inadmisibil pentru considerentele ce succedă.

Este exact că, din

interpretarea «per a contrario» a art. 52 alin. (6) C. proc. pen., rezultă că

încheierea prin care s-a respins recuzarea este supusă căilor ordinare de atac

(după caz, apel și recurs sau numai recurs), care, în mod cert, nu ar putea fi

exercitate de sine stătător (separat), ci, potrivit principiului consacrat în

art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., numai odată cu fondul; cum însă

în cauza de față, având ca obiect un recurs împotriva unei încheieri prin care

a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, nici hotărârea ce

se va pronunța asupra fondului acelei încheieri nu (mai) este supusă recursului

concluzia care se impune este aceea că recursul declarat de petent, neputând

avea, în lipsa unei norme de procedură derogatorii de la principiul mai sus

enunțat (cf. art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen.), o existență de sine

stătătoare, este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva încheierii din 4

ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

pronunțată în dosarul nr. 3969/110/2009/a2.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 ianuarie 2012.