ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 217/2011

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 132 din 23 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 999/54/2010 s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționarul M.B.L. împotriva rezoluției nr. 942/P/2009 din 27 ianuarie 2010 dată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe intimata D.C.A.M., ca fiind nefondată. A obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în fapt următoarele: Prin plângerea formulată la 18 noiembrie 2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, persoana vătămată M.B.L. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei D.A.M.

- avocat în cadrul Baroului Dolj - pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. constând în aceea că în data de 26 ianuarie 2006 a încheiat un contract de asistență juridică cu aceasta având ca obiect identificarea în vederea cumpărării a unor terenuri arabile în județ Dolj și verificarea actelor de proprietate. Deși intimata avocat a încheiat în baza acestui contract de asistență juridică aproximativ 100 precontracte de vânzare-cumpărare a unor terenuri, pentru care s-a achitat prețul de 60.000 RON, persoana vătămată nu a putut intra în posesia terenurilor achiziționate. Efectuându-se acte premergătoare în cauză procurorul a constatat că fapta nu există și ca atare prin rezoluția nr. 942/P/2009 din 27 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Procurorul reține că în temeiul contractului de asistență juridică, intimata a identificat mai multe terenuri pe raza comunei Rojiște, suprafețe care au făcut obiectul unor precontracte de vânzare – cumpărare încheiate între proprietarii acestora și SC C.E.M. SRL prin reprezentantul său legal M.B.L. Ulterior încheierii acestor precontracte, intimata a formulat mai multe cererii de chemare în judecată, solicitând instanței să constate valabilitatea convențiilor de vânzare – cumpărare intervenite între vânzători și reprezentantul SC C.E.M. SRL și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. În aceste condiții procurorul a apreciat că fapta reclamată de persoana vătămată nu există.

Împotriva rezoluției procurorului, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., persoana vătămată a formulat plângere la instanța competentă respectiv la Curtea de Apel Craiova. Instanța de fond, a reținut că procurorul a dat o rezoluție legală și temeinică, în sarcina intimatei neputându-se reține acte de inducere în eroare a persoanei vătămate nici cu ocazia încheierii contractului de asistență juridică și nici în timpul exercitării acestuia. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petiționarul M.B.L. solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmării penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în temeiul dispozițiilor art. 385 14 alin. (7) C. proc. pen. cu referire la art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că la data de 26 ianuarie 2006 între intimata D.A.M. - avocat în cadrul Baroului Dolj - și persoana vătămată M.B.L. în calitate de reprezentant legal al SC C.E.M. SRL s-a încheiat un contract de asistență juridică având ca obiect identificarea în vederea cumpărării unor terenuri arabile în localitatea Rojiște, județ Dolj . Au fost identificate mai multe terenuri fiind încheiate precontracte de vânzare – cumpărare iar ulterior intimata, în virtutea aceluiași contract de asistență juridică, a formulat mai multe cereri de chemare în judecată, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.

Demersurile efectuate de către intimată au avut la bază contractul de asistență juridică încheiat cu persoana vătămată, fără ca aceasta să inducă în eroare sau să mențină în eroare reprezentantul legal al SC C.E.M. SRL. Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de activitatea intimatei aceasta nu constituie un indiciu privind săvârșirea vreunei fapte penale ci eventual un litigiu civil. Pe de altă parte, se impune a se reține că în procedura instituită de art. 278 1 C. proc. pen., pot fi atacate la instanță soluțiile de netrimitere în judecată date de procuror și nu rezoluțiile procurorului ierarhic superior care soluționează plângerea. Ca atare este lipsit de relevanță faptul că plângerea împotriva rezoluției a fost respinsă de procurorul ierarhic superior, ca fiind tardivă, instanța de fond examinând în mod legal fondul cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul M.B.L. împotriva sentinței penale nr. 132 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.B.L. împotriva sentinței penale nr. 132 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2011.