ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 217/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 217/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 132 din 23 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova
în dosarul nr. 999/54/2010 s-a dispus respingerea plângerii formulată de
petiționarul M.B.L. împotriva rezoluției nr. 942/P/2009 din 27 ianuarie 2010
dată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe intimata D.C.A.M.,
ca fiind nefondată.
A
obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru
a pronunța această hotărâre s-au reținut în fapt următoarele:
Prin plângerea
formulată la 18 noiembrie 2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,
persoana vătămată M.B.L. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei D.A.M.
- avocat în cadrul Baroului Dolj - pentru săvârșirea infracțiunii de
înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. constând în aceea că în
data de 26 ianuarie 2006 a încheiat un contract de asistență juridică cu
aceasta având ca obiect identificarea în vederea cumpărării a unor terenuri
arabile în județ Dolj și verificarea actelor de proprietate.
Deși intimata avocat
a încheiat în baza acestui contract de asistență juridică aproximativ 100
precontracte de vânzare-cumpărare a unor terenuri, pentru care s-a achitat
prețul de 60.000 RON, persoana vătămată nu a putut intra în posesia terenurilor
achiziționate.
Efectuându-se acte
premergătoare în cauză procurorul a constatat că fapta nu există și ca atare
prin rezoluția nr. 942/P/2009 din 27 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Procurorul reține că
în temeiul contractului de asistență juridică, intimata a identificat mai multe
terenuri pe raza comunei Rojiște, suprafețe care au făcut obiectul unor
precontracte de vânzare – cumpărare încheiate între proprietarii acestora și SC
C.E.M. SRL prin reprezentantul său legal M.B.L.
Ulterior încheierii
acestor precontracte, intimata a formulat mai multe cererii de chemare în
judecată, solicitând instanței să constate valabilitatea convențiilor de
vânzare – cumpărare intervenite între vânzători și reprezentantul SC C.E.M. SRL
și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În aceste condiții
procurorul a apreciat că fapta reclamată de persoana vătămată nu există.
Împotriva rezoluției
procurorului, în temeiul dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., persoana
vătămată a formulat plângere la instanța competentă respectiv la Curtea de Apel
Craiova.
Instanța de fond, a
reținut că procurorul a dat o rezoluție legală și temeinică, în sarcina
intimatei neputându-se reține acte de inducere în eroare a persoanei vătămate nici
cu ocazia încheierii contractului de asistență juridică și nici în timpul exercitării
acestuia.
Împotriva
sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petiționarul M.B.L.
solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea plângerii,
desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii
urmării penale.
Înalta
Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în temeiul dispozițiilor art. 385
14
alin. (7) C. proc. pen. cu referire la art. 278
1
alin. (7) C. proc.
pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele
premergătoare efectuate în cauză rezultă că la data de 26 ianuarie 2006 între
intimata D.A.M. - avocat în cadrul Baroului Dolj - și persoana vătămată M.B.L. în
calitate de reprezentant legal al SC C.E.M. SRL s-a încheiat un contract de
asistență juridică având ca obiect identificarea în vederea cumpărării unor
terenuri arabile în localitatea Rojiște, județ Dolj .
Au fost identificate
mai multe terenuri fiind încheiate precontracte de vânzare – cumpărare iar
ulterior intimata, în virtutea aceluiași contract de asistență juridică, a
formulat mai multe cereri de chemare în judecată, solicitând instanței să
pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
Demersurile efectuate
de către intimată au avut la bază contractul de asistență juridică încheiat cu
persoana vătămată, fără ca aceasta să inducă în eroare sau să mențină în eroare
reprezentantul legal al SC C.E.M. SRL.
Împrejurarea că
petiționarul este nemulțumit de activitatea intimatei aceasta nu constituie un
indiciu privind săvârșirea vreunei fapte penale ci eventual un litigiu civil.
Pe de altă parte, se
impune a se reține că în procedura instituită de art. 278
1
C. proc.
pen., pot fi atacate la instanță soluțiile de netrimitere în judecată date de
procuror și nu rezoluțiile procurorului ierarhic superior care soluționează
plângerea. Ca atare este lipsit de relevanță faptul că plângerea împotriva
rezoluției a fost respinsă de procurorul ierarhic superior, ca fiind tardivă, instanța
de fond examinând în mod legal fondul cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în
temeiul dispozițiilor art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.
pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul M.B.L. împotriva
sentinței penale nr. 132 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală
și pentru cauze cu minori.
În
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiționar va fi obligat la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
petiționarul M.B.L. împotriva sentinței penale nr. 132 din 23 iunie 2010 a
Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei
de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 24 ianuarie 2011.