ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2326/2010

Asupra recursului

penal de față constată:

Prin Sentința penală nr. 148 din 3 noiembrie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.I.

împotriva Rezoluției nr. 1055/P/2008 din 12 martie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, prin care se dispusese neînceperea urmăririi

penale față de intimatul S.M.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rezoluția din 12 martie 2009

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova emisă în Dosarul nr.

1055/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul S.M.,

cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 264, art. 289 și art.

291 C. pen., constatându-se că acesta își îndeplinise corespunzător atribuțiile

de serviciu în cadrul anchetei penale, pe care o desfășurase în calitate de

lucrător de poliție, în legătură cu faptele reclamate de persoana vătămată

împotriva numiților M.N., C.C., B.M., C.I., C.E., R.M., D.D., M.P. și C.V.

Soluția de neurmărire

penală a fost adoptată pe temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

constatându-se că nu existau elemente în raport de care să se concluzioneze că

intimatul ar fi încercat influențarea anchetei sau denaturarea adevărului în

stabilirea faptelor cauzei.

Rezoluția din 12

martie 2009 a procurorului de caz a fost atacată cu plângere la procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care a confirmat

soluția adoptată în cauză, prin Rezoluția din 14 aprilie 2009, în lucrarea nr.

775/II/2/2009.

Nemulțumită de

soluțiile adoptate la nivelul Ministerului Public, la data de 7 mai 2009,

persoana vătămată a formulat plângere la instanța Curții de Apel Craiova,

solicitând desființarea rezoluției de neurmărire penală și reluarea

cercetărilor față de intimat, susținându-se că intimatul nu efectuase toate

actele de urmărire penală în cauza pe care o instrumentase, soluția adoptată în

respectivul dosar penal, fiind profund nelegală și având la bază constatarea în

fals făcută de intimat cu privire la situația juridică a imobilului cumpărat de

persoana vătămată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și

reconstituirea proprietăților funciare.

Pe baza actelor și

lucrărilor din dosarului cauzei, prima instanță a constatat că rezoluția de

neurmărire penală este legală și temeinică, neexistând elemente care să

confirme săvârșirea de către intimat a vreunei fapte de natură penală în cursul

instrumentării Dosarului penal nr. 4848/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Craiova.

S-a reținut de către

instanță că dosarul penal sus-menționat avea la bază sesizarea petentului

privind includerea în titlul de proprietate emis pe numele lui B.M. și a

suprafeței de 1.950 mp teren, situat în comuna Cernele, județ Dolj, pe care

acesta o cumpărase de la numitul P.A., conform înscrisului sub semnătură privată

din 15 martie 1988.

Actele premergătoare

efectuate în cauză nu au confirmat acuzele aduse titularei dreptului de

proprietate reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 și celorlalte persoane

implicate în procedura de restituire a proprietății funciare.

A rezultat că

înscrisul sub semnătură privată invocat de petent nu cuprindea suprafața și

vecinătățile terenului cumpărat de la P.A., stabilindu-se, pe cale

judecătorească, că petentul dobândise în proprietate numai suprafața de 1.000

mp teren.

Ca urmare, s-a considerat

că persoanele împotriva cărora se formulase plângerea penală nu erau vinovate

de săvârșirea infracțiunilor reclamate de petent.

Cercetările în

plângere au fost efectuate de intimatul S.M. - comisar de poliție în cadrul

I.P.J. Dolj, iar prin Rezoluția din 16 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Craiova, a fost confirmată soluția de neurmărire penală, propusă în

cauză de intimat.

Verificând modul în

care a decurs ancheta penală desfășurată în Dosarul nr. 4848/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, instanța a constatat că intimatul

își exercitase corespunzător atribuțiile de serviciu, neconfirmându-se acuzele

petentului privind tergiversarea cercetărilor ori falsificarea

procesului-verbal din 20 noiembrie 2008 întocmit cu ocazia verificării

registrului agricol al localității Cernele - Izvorul Rece.

S-a reținut astfel că

procesul-verbal întocmit de intimat avea corespondent în registrul agricol

verificat, iar pentru perioada cât se invocase stagnarea cercetărilor în cauză,

fuseseră efectuate mai multe activități de urmărire penală, constând în

audierea făptuitorilor M.N., C.C., B.M., C.I. și a numitului B.J.

Pe de altă parte, s-a

arătat că termenul rezonabil de soluționare a unei plângeri penale se apreciază

și în raport de complexitatea cauzei și de numărul dosarelor repartizate spre

instrumentare organului judiciar.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul F.I., reiterând

susținerile formulate în fața primei instanțe privind comportamentul necorespunzător

al intimatului în soluționarea Dosarului penal nr. 4848/P2008 al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Craiova.

S-a arătat că

intimatul nu efectuase o anchetă corespunzătoare pentru verificarea condițiilor

în care fusese eliberat titlul de proprietate în favoarea unor persoane care nu

deținuseră terenuri pe raza comunei Cernele.

În acest scop,

intimatul avea obligația de a examina actele care au stat la baza emiterii

titlului de proprietate și de consulta registrele agricole ținute de Primăria

Craiova și celelalte evidențe cadastrale.

Or, în cauză, în mod

voit, intimatul nu efectuase asemenea verificări, întocmind procesul-verbal din

20 noiembrie 2008, prin care consemna în fals că B.C. figura înscris în

registrul agricol al comunei Cernele cu teren agricol și teren curți -

construcții.

În realitate,

respectivele terenuri figurau înregistrate pe raza comunei Simnic și erau

atestate doar de mențiunile înscrise în fișa gospodarului, o anexă la registrul

agricol.

Prin urmare, s-a

arătat că intimatul era vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals intelectual

și uz de fals, fapte comise în scopul de a crea o situație favorabilă celor

cercetați.

De asemenea, s-a

arătat că soluția din plângerea penală era în contradicție cu actele și

hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile civile vizând reconstituirea

dreptului de proprietate, iar prima instanță nu examinase acuzele aduse

intimatului în corelație cu situația de fapt și de drept confirmată de

respectivele acte.

Examinând cauza în

raport de motivele invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Plângerea penală

formulată în cauză are la bază nemulțumirea petentului referitoare la soluția

propusă de intimat în dosarul penal privind cercetarea modului în care s-a emis

titlul de proprietate în favoarea numitei B.M., în procedura Legii nr. 18/1991.

În speță, pe baza

verificărilor efectuate, s-a constatat că intimatul S.M. - comisar de poliție,

însărcinat cu efectuarea urmăririi penale, nu a săvârșit nicio faptă penală și,

în consecință, corespunzător dispozițiilor legii procesual penale, procurorul

de caz a dispus neînceperea urmăririi penale.

Și în aprecierea Înaltei

Curți, actele dosarului nu confirmă existența unor acte sau fapte săvârșite de

intimat, cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor

reclamate, rezultând că intimatul nu a făcut decât să rețină o situație de fapt

care, în opinia sa, era susținută de probatoriul administrat și să exprime

concluziile pentru care a considerat că plângerea petentului era neîntemeiată.

Sub acest aspect,

este de menționat că activitatea de urmărire penală, incluzând și actele

premergătoare, este prevăzută în competența organelor de cercetare ale poliției

judiciare, fiind în atributul acestora identificarea și planificarea

activităților menite să conducă la stabilirea faptelor ce constituie

infracțiune și a celor responsabili de comiterea lor.

Întreaga activitate

desfășurată de organele de cercetare penală este supusă cenzurii procurorului,

în cadrul supravegherii exercitate din oficiu, conform dispozițiilor art. 216

și urm. C. proc. pen., ori la cererea persoanei interesate, prin intermediul

plângerii prevăzute de art. 275 C. proc. pen.

În cazurile în care

are loc sesizarea instanței, activitatea de urmărire penală este verificată de

acest organ judiciar, iar soluțiile pronunțate sunt la rândul lor supuse căilor

legale de atac.

Revenind la speță, se

constată că activitatea intimatului desfășurată în Dosarul penal nr.

4848/P/2008 al Judecătoriei Craiova, a fost verificată de procurorul de caz,

care confirmând soluția de neurmărire penală propusă în cauză de intimat, s-a

pronunțat implicit și asupra suficienței și utilității probatoriului

administrat.

Ulterior, prin

Rezoluția nr. 407/II/2/2009 din 6 februarie 2009 a prim-procurorului

Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova a respins plângerea petentului

împotriva rezoluției procurorului de caz.

În condițiile în care

soluția de neurmărire penală propusă de intimat a fost verificată și confirmată

în căile de atac de care petentul a uzat, acesta având deschisă și calea

controlului la instanță, conform art. 278

1

C. proc. pen., Înalta

Curte constată că nu există temeiuri de fapt și de drept care să susțină

pretinsul comportament părtinitor al intimatului în efectuarea anchetei penale.

În cursul

respectivelor proceduri judiciare, petentul avea posibilitatea de a invoca

eventualele deficiențe existente în activitatea de urmărire penală și de a

solicita instanței competente, prin intermediul plângerii prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., desființarea Rezoluției nr. 4848/P/2008 din 16 decembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova și reluarea cercetărilor penale în

vederea lămuririi cauzei, sub toate aspectele.

În cauza de față,

având în vedere obiectul învestirii instanței, nu poate fi reexaminată

activitatea de urmărire penală propriu-zisă desfășurată în Dosarul nr.

4848/P/2008, judecata limitându-se doar la verificarea pretinsului comportament

al intimatului în soluționarea într-un anume fel a cauzei și denaturarea în

acest scop a probelor administrate.

Din această

perspectivă, Înalta Curte constată că actele premergătoare efectuate în cauză

de intimat au fost interpretate corespunzător informațiilor care rezultau din

conținutul respectivelor acte, neexistând contraziceri între ceea ce

menționează actele îndeplinite și starea de fapt reținută.

De asemenea, se

constată că nici procesul-verbal din 20 noiembrie 2008 nu constituie un înscris

falsificat, așa cum se susține de către petent, mențiunile înscrise în

cuprinsul actului întocmit de intimat, având corespondent în fișa registrului

agricol din anii 1959 - 1962.

În ceea ce privește

valoarea probatorie a constatării efectuate și relevanța acesteia în contextul

verificării privind temeinicia acuzației de fraudă aduse de petent

beneficiarilor și celorlalți funcționari implicați în eliberarea titlului de

proprietate în baza Legii nr. 18/1991 constituie chestiuni ce puteau fi

invocate și valorificate exclusiv în cadrului Dosarului penal nr. 4848/P/2008

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, inclusiv în căile de atac

exercitate împotriva Rezoluției din 16 decembrie 2008.

Simpla nemulțumire a

uneia dintre părți cu privire la soluția pronunțată nu constituie temei pentru

declanșarea unei urmăriri penale împotriva organului judiciar decât dacă există

probe certe privind influențarea soluției.

În caz, nu există

nici măcar indicii privind pretinsul comportament părtinitor al intimatului,

situație în care în mod corect s-a decis neînceperea urmăririi penale prin

rezoluția ce formează obiectul examinării de față.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză și va

dispune obligarea recurentului petent F.I. la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul F.I. împotriva Sentinței penale nr.

148 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iunie 2010.