ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3067/2010

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 57 din 10 martie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, în Dosarul nr. 10/54/2010 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a

plângerii formulate de petiționarul P.D.S. împotriva Rezoluției nr. 889/P/2009

din 9 noiembrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

A menținut rezoluția

atacată.

A obligat

petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 20

octombrie 2009, persoana vătămată P.D.S. a formulat plângere la Parchet

solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului judecător L.L. de la

Judecătoria Craiova, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 296 C. pen., neglijență în

serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. și conflict de interese prevăzură de

art. 253

1

C. pen.

În susținerea plângerii s-a arătat că magistratul

judecător a interpretat greșit probele administrate în Dosarul nr. 22019/2009

și pe cale de consecință hotărârea este nelegală.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin Sentința civilă nr. 3424

din 16 decembrie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 22019/2003 al Judecătoriei

Craiova, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta P.L.A. împotriva

pârâtului P.D.S., obligându-l pe acesta să lase în deplină proprietate și

liniștită posesiune diferența de teren în suprafață de 180,33 mp Ministerului

Public.

Hotărârea a rămas

definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1206/2006 pronunțată de

Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1176/CIV/2006, fiind respins recursul formulat

de pârât.

În atare condiții,

reține procurorul, în cauză au fost respectate dispozițiile legii, hotărârea

pronunțată fiind motivată în fapt și în drept.

În același sens, au

fost invocate și dispozițiile art. 129 alin. (3) din Constituție, respectiv

art. 2 și 3 din Legea nr. 303/2004 potrivit cu care „judecătorii sunt

independenți și se supun numai legii”, soluțiile acestora exprimând convingerea

avută pe baza probelor administrate în cauză.

Prin Rezoluția nr.

2003/II/22009 din 4 decembrie 2009 dată de Procurorul general al Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a

plângerii formulate de petiționarul P.D.S.

Instanța de fond,

învestită cu soluționarea plângerii, în procedura reglementată de art. 278 C.

proc. pen., a reținut, în esență, că rezoluția atacată este legală și

temeinică.

Simpla nemulțumire a

petiționarului față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru a

concluziona că magistratul judecător ar fi săvârșit o faptă penală, în

condițiile în care din actele și lucrările dosarului nu rezultă niciun indiciu

că ar exista vreuna din infracțiunile reclamate.

Împotriva sentinței,

pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs petiționarul P.D.S.

solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii și, în rejudecare admiterea

plângerii întrucât magistratul judecător a încălcat dispozițiile

constituționale în materie de proprietate.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen., cu referire la art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.

constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Sentința civilă

nr. 3424 din 16 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr.

22019/2003 - judecătorul cauzei fiind intimata L.L. - s-a dispus admiterea în

parte a acțiunii formulate de reclamanta P.A. împotriva pârâtului P.D.

A obligat pârâtul să

lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în

suprafață de 180,33 mp.

A dispus grănițuirea

proprietăților părților pe linia de hotar descrisă în schița anexă la raportul

de expertiză tehnică întocmit de expert C.V.

Hotărârea a rămas

definitivă prin Decizia civilă nr. 1706 din 31 iunie 2006 pronunțată de

Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1176/CIV/2009, fiind respins recursul formulat

de pârâtul P.D.S.

Atât la judecata în

fond cât și ulterior în calea de atac a recursului, persoana vătămată a avut

posibilitatea să-și formuleze apărarea, instanța de control judiciar examinând

sentința prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu, în condițiile

legii.

În cauză magistratul

judecător și-a exercitat atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile

legale, a motivat hotărârea în fapt și în drept, cenzurată, ulterior de

instanța de recurs, astfel că nu pot fi reținute indicii care să permită

începerea urmăririi penale.

Hotărârile

judecătorești pot fi cenzurate doar prin intermediul căilor de atac prevăzute

de lege, neputând fi evaluate - în cadrul altor proceduri - aspecte ce țin de

fondul unei cauze.

Ca atare, cum faptele

reclamate nu există, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de magistratul judecător P.L.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul

declarat de petiționarul P.D.S. împotriva Sentinței penale nr. 57 din 10 martie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul P.D.S. împotriva Sentinței penale

nr. 57 din 10 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 08 septembrie 2010.