ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3067/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 57 din 10 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 10/54/2010 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiționarul P.D.S. împotriva Rezoluției nr. 889/P/2009 din 9 noiembrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. A menținut rezoluția atacată. A obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: La data de 20 octombrie 2009, persoana vătămată P.D.S. a formulat plângere la Parchet solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului judecător L.L.

de la Judecătoria Craiova, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 296 C. pen., neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. și conflict de interese prevăzură de art. 253 1 C. pen. În susținerea plângerii s-a arătat că magistratul judecător a interpretat greșit probele administrate în Dosarul nr. 22019/2009 și pe cale de consecință hotărârea este nelegală. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin Sentința civilă nr. 3424 din 16 decembrie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 22019/2003 al Judecătoriei Craiova, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta P.L.A. împotriva pârâtului P.D.S., obligându-l pe acesta să lase în deplină proprietate și liniștită posesiune diferența de teren în suprafață de 180,33 mp Ministerului Public.

Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1206/2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1176/CIV/2006, fiind respins recursul formulat de pârât. În atare condiții, reține procurorul, în cauză au fost respectate dispozițiile legii, hotărârea pronunțată fiind motivată în fapt și în drept. În același sens, au fost invocate și dispozițiile art. 129 alin. (3) din Constituție, respectiv art. 2 și 3 din Legea nr. 303/2004 potrivit cu care „judecătorii sunt independenți și se supun numai legii”, soluțiile acestora exprimând convingerea avută pe baza probelor administrate în cauză. Prin Rezoluția nr. 2003/II/22009 din 4 decembrie 2009 dată de Procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petiționarul P.D.S.

Instanța de fond, învestită cu soluționarea plângerii, în procedura reglementată de art. 278 C. proc. pen., a reținut, în esență, că rezoluția atacată este legală și temeinică. Simpla nemulțumire a petiționarului față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru a concluziona că magistratul judecător ar fi săvârșit o faptă penală, în condițiile în care din actele și lucrările dosarului nu rezultă niciun indiciu că ar exista vreuna din infracțiunile reclamate. Împotriva sentinței, pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs petiționarul P.D.S. solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii și, în rejudecare admiterea plângerii întrucât magistratul judecător a încălcat dispozițiile constituționale în materie de proprietate.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen., cu referire la art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Prin Sentința civilă nr. 3424 din 16 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 22019/2003 - judecătorul cauzei fiind intimata L.L. - s-a dispus admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamanta P.A. împotriva pârâtului P.D. A obligat pârâtul să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 180,33 mp. A dispus grănițuirea proprietăților părților pe linia de hotar descrisă în schița anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert C.V.

Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 1706 din 31 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1176/CIV/2009, fiind respins recursul formulat de pârâtul P.D.S. Atât la judecata în fond cât și ulterior în calea de atac a recursului, persoana vătămată a avut posibilitatea să-și formuleze apărarea, instanța de control judiciar examinând sentința prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu, în condițiile legii. În cauză magistratul judecător și-a exercitat atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale, a motivat hotărârea în fapt și în drept, cenzurată, ulterior de instanța de recurs, astfel că nu pot fi reținute indicii care să permită începerea urmăririi penale.

Hotărârile judecătorești pot fi cenzurate doar prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi evaluate - în cadrul altor proceduri - aspecte ce țin de fondul unei cauze. Ca atare, cum faptele reclamate nu există, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător P.L. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul P.D.S. împotriva Sentinței penale nr. 57 din 10 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.D.S. împotriva Sentinței penale nr. 57 din 10 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 septembrie 2010.