ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3111/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 107 din 3 aprilie

2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta R.V., împotriva

rezoluției nr. 700/P/2011 din 13 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova.

A fost obligată

petenta la plata sumei de 20 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rezoluția nr. 700/P/2011

din 13 septembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza

art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea

urmăririi penale față de notarul public M.A., pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 246 C. pen.

În motivarea

rezoluției, s-au reținut următoarele:

La data de 26 iulie

2011 petenta R.V. a formulat plângere penală împotriva notarului public M.A.,

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, susținând că prin exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu,

a autentificat un contract de vânzare-cumpărare și a cauzat o vătămare

intereselor sale legale.

Petenta a făcut

referire la actul din 8 mai 2011, prin care T.V. a vândut suprafața de 4.550 mp

teren arabil lui G.M., deși actul cadastral menționa în punctul respectiv o

suprafață de 5490 mp, astfel încât cumpărătorul i-a ocupat fără drept suprafața

de 940 mp.

Din verificări a

rezultat că actul sus-menționat a fost încheiat în urma prezentării de către

vânzătoarea T.V. a actelor privind proveniența terenului. În acest sens, T.V. a

prezentat certificatul de moștenitor și actul de partaj voluntar din care

rezultă că a dobândit prin moștenire suprafața de 4550 mp.

După cum rezultă din

cuprinsul actului încheiat, T.V. a vândut suprafața de teren care i-a

aparținut, iar notarul public M.A. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare

pentru această suprafață.

De altfel, pentru

diferența de teren despre care petenta susține că îi aparține, există proces

civil pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu - Dosar nr. 20420/318/2010, reclamant

R.V., pârât G.M. suspendat la data de 26 aprilie 2011.

În cadrul procesului

civil, T.V. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție a familiei

G., susținând că a înțeles să vândă suprafața de 4550 mp, pentru care avea act

de proprietate și nu a avut cunoștință despre planul de amplasament și

delimitare a bunului imobil la care face referire petenta.

Față de cele de mai

sus-arătate, s-a constatat că notarul public M.A. a îndeplinit corespunzător

atribuțiile de serviciu și nu a săvârșit vreo faptă penală în legătură cu

autentificarea contractului de vânzare-cumpărare.

Împotriva acestei

rezoluții a formulat plângere petenta, potrivit art. 278 C. proc. pen., iar

prin rezoluția nr. 1469/11/2/2011 din 11 octombrie 2011 a procurorului general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aceasta a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

Plângerea formulată

de petentă, potrivit art. 278

1

C. proc. pen., a fost înregistrată pe

rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 2480/54/2011.

Analizând plângerea

petentei, instanța de fond a constatat că, în mod just, procurorul a dispus în

baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de notarul public M.A., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât fapta reclamată de petenta R.V. nu

există.

În acest sens, s-a

reținut că, actele premergătoare efectuate în cauză, nu confirmă săvârșirea de

către notarul public a infracțiunii sesizată de petentă, aceasta

îndeplinindu-și corespunzător atribuțiile de serviciu, vizând autentificarea

contractului de vânzare-cumpărare  de la 8 mai 2001.

Astfel,

autentificarea actului a avut ca temei voința părților și s-a făcut în baza

înscrisurilor doveditoare prezentate de vânzători cu privire la proveniența

terenului, respectiv certificatul de moștenitor și actul de partaj voluntar din

care rezultă că acesta a dobândit prin moștenire chiar suprafața pe care a

înstrăinat-o.

Împotriva Sentinței

penale nr. 107 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, a declarat recurs petenta R.V. Recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi

atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz,

nedefinitive.

Dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39

din Legea nr. 202/2010, prevăd că hotărârea prin care judecătorul soluționează

plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere

în judecată este definitivă.

În consecință,

petenta R.V. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive.

Exercitarea căii de

atac a recursului împotriva acestei hotărâri judecătorești este inadmisibilă,

nefiind prevăzută de lege, iar recunoașterea unei căi de atac în alte condiții

decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a

principiului legalității acestora.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a)

teza II C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petenta R.V.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petenta R.V. împotriva Sentinței penale nr. 107 din 3 aprilie 2012 a Curții de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta

petenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA