ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3230/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 36

din 29 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 5659/54/2006,

s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționarii S.G. și S.C.N. împotriva

rezoluției nr. 380/P/2003 din 29 noiembrie 2003 dată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova.

Petiționarii au fost

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin plângerea formulată la

11 august 2003 la Judecătoria Târgu Jiu, petenții S.G. și S.C.N. au formulat

plângere penală împotriva notarului public, intimatul T.I., solicitând

începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată a acestuia pentru

săvârșirea infracțiunilor de fals material, fals intelectual și abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, reținându-se că acesta și-a încălcat

atribuțiile de serviciu, autentificând, în mod nelegal, contractul de schimb de

imobile intervenit între petiționari și numita Ș.T.G. la data de 21 mai 2006.

Au arătat că acest contract

de schimb a fost întocmit și autentificat de intimatul T.I., care, superficial

a menționat că situația terenului este cea rezultată din planul de situație

unde era prevăzut un drum de servitute, fără să precizeze expres acest drept,

lăsând loc unor interpretări. Ulterior, la 26 septembrie 2001, prin contractul nr.

4296 din 26 septembrie 2001, încheiat și autentificat de intimata M.A., notar,

intimata Ș.G.T., a vândut numitei B.L., suprafața de 251 mp, în actul de

vânzare nefăcându-se însă vorbire despre dreptul de servitute, iar la contract

nu a fost atașat planul de situație.

Ulterior, ca o consecință,

noua proprietară a construit un imobil pe terenul care ar fi reprezentat

dreptul de servitute, declanșând mai multe litigii.

În urma probatoriilor

administrate în cadrul efectuării actelor premergătoare, prin rezoluția nr. 380/P/2003

din 24 noiembrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimații I.T., sub aspectul infracțiunii

prevăzute de art. 146 C. pen. și de art. 289 C. pen., deoarece aceste fapte nu

există. Aceeași soluție s-a dispus și față de intimații Ș.G.T., S.G. (coschimbași),

D.P. și Ș.G. (vânzătoare), sub aspectul infracțiunii de fals în declarații,

prevăzută de art. 292 C. pen., cu motivarea că faptele penale reclamate nu

există.

Împotriva acestei rezoluții

au formulat plângere petenții prin procurator S.M., care a fost respinsă, ca

fiind neîntemeiată, prin rezoluția nr. 595/II/2/2004 din 18 februarie 2004,

dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Petenții, prin procurator S.M.,

au formulat plângere împotriva rezoluției dată de procurorul general care a

fost înregistrată la 5 decembrie 2005 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.N.A. și care, ulterior a ajuns la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, fiind trimisă instanței la 15 martie.

În aplicarea dispozițiilor

prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., instanța a reținut, pe cale de

excepție și care primează fondului, că plângerea formulată de petenți este

tardivă.

Împotriva sentinței

instanței de fond a declarat recurs petiționarul S.G. prin procurator S.M.,

fără a invoca în concret motivele de nelegalitate sau de temeinicie ale

acesteia.

Înalta Curte, examinând

recursul prin prisma dispozițiilor art. 385

14

C. proc. pen. și al art.

278 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art.

278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot

face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare a plângerii, la judecătorul de la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În speță, așa cum corect a

reținut instanța de fond, petiționarul S.G., prin mandatar, a formulat plângere

împotriva rezoluției nr. 380/P/2003 din 24 noiembrie 2003 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, aceasta fiind respinsă prin rezoluția nr. 595/II/2/2005

din 18 februarie 2004.

După respingerea plângerii,

comunicată la 18 februarie 2004, petiționarul a formulat plângere la instanță

la data de 5 decembrie 2005, cu depășirea termenului prevăzut de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

În atare condiții, în mod

corect plângerea a fost respinsă de instanța de fond ca fiind tardiv formulată.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.G. prin mandatar

S.M. împotriva sentinței penale nr. 36 din 29 martie 2007 a Curții de Apel

Craiova.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul S.G. prin mandatar S.M. împotriva sentinței

penale nr. 36 din 29 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 iunie 2007.