ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6278/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de ordonanță președințială

înregistrată la Curtea de Apel Pitești la 14 ianuarie 2010, reclamantul L.F. a

chemat în judecată pe pârâta S.L., vicepreședinte a Judecătoriei Drăgășani,

solicitând obligarea acesteia de a-i aproba fotografierea imobilului din Drăgășani,

județul Vâlcea, unde locuiesc persoane necunoscute care îi distrug casa.

Prin încheierea de la termenul din 21 ianuarie 2010,

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a constatat că se

impune precizarea acțiunii, sens în care a comunicat reclamantului prin adresă să

arate dacă solicită obligarea pârâtei, în contencios administrativ, în calitate

de vicepreședinte a instanței, de a emite o aprobare în vederea pătrunderii în

imobil sau cererea sa constituie o asigurare de dovezi, formulată în temeiul

art. 235 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, s-a pus în vedere reclamantului să

precizeze natura și cuantumul pretențiilor la care face referire în cererea

depusă, în caz contrar, urmând a se proceda potrivit art. 114 alin. (3) C.

proc. civ.

La termenul din 11 februarie 2010, prin

încheiere, Curtea de Apel Pitești a dispus suspendarea judecății cauzei că

reclamantul refuză să răspundă solicitărilor instanței de a preciza acțiunea în

sensul menționat prin încheierea de la termenul anterior.

Împotriva încheierii de la termenul din 11

februarie 2010 a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și

netemeinică, fără a indica vreunul dintre motivele de casare sau modificare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În motivarea recursului, reclamantul a expus

situația de fapt care a determinat formularea acțiunii, arătând că solicită

obligarea vicepreședintei Judecătoriei Drăgășani, S.L. la daune morale în

cuantum de 100.000 Euro.

La prima zi de înfățișare în recurs, Curtea, din

oficiu, a invocat nulitatea recursului reclamantului, în temeiul dispozițiilor

art. 302

1

alin. (1) lit. c) și art. 306 C. proc. civ.

Examinând susținerile formulate în cuprinsul

căii de atac, Curtea va reține că recurentul reclamant nu a respectat

dispozițiile înscrise în art. 302

1

și art. 304 C. proc. civ.,

întrucât nu a indicat niciunul dintre motivele de casare sau modificare

(reglementate în art. 304 C. proc. civ.), criticile formulate neputând fi

încadrate în motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Curtea va reține că afirmația generală făcută de

recurent în sensul că încheierea atacată ar fi nelegală și netemeinică, fără

indicarea și dezvoltarea motivelor de casare sau modificare, așa cum cer

dispozițiile art. 303 alin. (3) C. proc. civ. nu reprezintă o motivare în

sensul procedural și nu permite cenzurarea hotărârii curții de apel de către

instanța de control judiciar.

Reținând astfel, că recursul se constituie într-o

înșiruire de afirmații și susțineri nestructurate din punct de vedere juridic

și care nu se pot încadra în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

Curtea va constata nulitatea recursului în temeiul dispozițiilor art. 306 alin.

(3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul L.F.

împotriva încheierii din 11 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru

cauze cu minori și de familie .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

noiembrie 2010.