ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6278/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la Curtea de Apel Pitești la 14 ianuarie 2010, reclamantul L.F. a chemat în judecată pe pârâta S.L., vicepreședinte a Judecătoriei Drăgășani, solicitând obligarea acesteia de a-i aproba fotografierea imobilului din Drăgășani, județul Vâlcea, unde locuiesc persoane necunoscute care îi distrug casa. Prin încheierea de la termenul din 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a constatat că se impune precizarea acțiunii, sens în care a comunicat reclamantului prin adresă să arate dacă solicită obligarea pârâtei, în contencios administrativ, în calitate de vicepreședinte a instanței, de a emite o aprobare în vederea pătrunderii în imobil sau cererea sa constituie o asigurare de dovezi, formulată în temeiul art. 235 alin. (1) C. proc.

civ. De asemenea, s-a pus în vedere reclamantului să precizeze natura și cuantumul pretențiilor la care face referire în cererea depusă, în caz contrar, urmând a se proceda potrivit art. 114 alin. (3) C. proc. civ. La termenul din 11 februarie 2010, prin încheiere, Curtea de Apel Pitești a dispus suspendarea judecății cauzei că reclamantul refuză să răspundă solicitărilor instanței de a preciza acțiunea în sensul menționat prin încheierea de la termenul anterior. Împotriva încheierii de la termenul din 11 februarie 2010 a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, fără a indica vreunul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În motivarea recursului, reclamantul a expus situația de fapt care a determinat formularea acțiunii, arătând că solicită obligarea vicepreședintei Judecătoriei Drăgășani, S.L.

la daune morale în cuantum de 100.000 Euro. La prima zi de înfățișare în recurs, Curtea, din oficiu, a invocat nulitatea recursului reclamantului, în temeiul dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) și art. 306 C. proc. civ. Examinând susținerile formulate în cuprinsul căii de atac, Curtea va reține că recurentul reclamant nu a respectat dispozițiile înscrise în art. 302 1 și art. 304 C. proc. civ., întrucât nu a indicat niciunul dintre motivele de casare sau modificare (reglementate în art. 304 C. proc. civ.), criticile formulate neputând fi încadrate în motivele expres și limitativ prevăzute de lege. Curtea va reține că afirmația generală făcută de recurent în sensul că încheierea atacată ar fi nelegală și netemeinică, fără indicarea și dezvoltarea motivelor de casare sau modificare, așa cum cer dispozițiile art. 303 alin. (3) C. proc.

civ. nu reprezintă o motivare în sensul procedural și nu permite cenzurarea hotărârii curții de apel de către instanța de control judiciar. Reținând astfel, că recursul se constituie într-o înșiruire de afirmații și susțineri nestructurate din punct de vedere juridic și care nu se pot încadra în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Curtea va constata nulitatea recursului în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul L.F. împotriva încheierii din 11 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2010.