ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 901/2011

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Reclamantul H.C., în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Drăgășani a contestat măsura luată de A.F.P. Drăgășani de a-i bloca contul bancar deschis la B.R.D., filiala Drăgășani, solicitând anularea popririi conform titlului executoriu nr. 2542 din 26 septembrie 2008 precum și titlu executoriu nr. 38020001312542 din 26 septembrie 2008 pe considerentul că nu l-a primit, nu-l recunoaște și nu este legal emis. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Drăgășani prin sentința civilă nr. 431 din 23 februarie 2009 a respins ca neîntemeiată contestația la executare menținând actele de executare. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 12 iulie 2007 A.F.P.

Drăgășani a adus la cunoștința contestatorului că are obligații restante, prin somația nr. 08997 din 3 iulie 2007 și titlul aferent nr. 010747 din 2 iulie 2007, acte comunicate cu confirmare de primire, iar acesta nu a luat legătura cu A.F.P. Drăgășani. La data de 27 octombrie 2008 i s-a comunicat contestatorului conform art. 44 din O.G. nr. 92/1003 adresa de însoțire a înființării popririi nr. 24300 din 23 octombrie 2008 conform dispozițiilor art. 149 din O.G. nr. 92/2003. Sumele datorate de contestator provin din cheltuieli de judecată pe care trebuia să le achite către stat ca urmare a mai multor sentințe penale prin care a fost obligat în acest sens, sume pe care contestatorul le-a cunoscut și nu a făcut niciun demers în vederea achitării lor.

Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 608/R din 21 aprilie 2009 a respins recursul formulat de contestator, ca nefondat. La data de 8 decembrie 2009 H.C. în contradictoriu cu A.F.P. Drăgășani a solicitat tribunalului, în baza art. 105 și art. 108 C. proc. civ. să se constate nulitatea deciziei anterior menționate, considerând că instanța a încălcat legea deoarece nu a analizat cauza sub toate aspectele conform art. 304 1 C. proc. civ., invocând motive de fond și legate de contestația la executare. Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 15 din 7 ianuarie 2010 a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că hotărârile judecătorești sunt supuse controlului judecătoresc numai prin căi ordinare și extraordinare de atac în condițiile legii, iar în cadrul acestora se pot formula motive de nulitate a hotărârii atacate, privită ca act procedural, însă nu pe cale separată, printr-o acțiune de constatare a nulității absolute. Totodată, încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., constituie motiv de recurs, dar, în speță, cum decizia atacată este o hotărâre irevocabilă și cum nu s-au putut identifica motive care să constituie temei pentru calificarea cererii reclamantului ca o cale de atac de retractare, instanța a respins-o ca inadmisibilă.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 42 A din 7 aprilie 2010 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 15 din 7 ianuarie 2010 a Tribunalului Vâlcea, confirmând soluția tribunalului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs H.C. Recurentul a invocat, în esență, ca motiv de nelegalitate neaplicarea dispozițiilor art. 108 C. proc. civ., ale cărui dispoziții nu prevăd că se poate ataca o hotărâre pe calea acțiunii nulității ca act procedural numai în căile de atac și art. 2 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune fie pe cale de excepție, inclusiv nulitatea unei decizii irevocabile.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Drăgășani, prin D.G.F.P. Vâlcea a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât împotriva hotărârilor judecătorești nu pot fi exercitate decât căile de atac prevăzute de lege. Totodată, în dreptul procesual civil românesc nu există posibilitatea de a se ataca o hotărâre pe calea constatării nulității ei, ca un act procedural, în conformitate cu dispoz. art. 105, art. 108 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. Nulitatea reprezintă sancțiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitatea le actului juridic, fie că se încalcă o normă juridică ce ocrotește un interes general (nulitate absolută), fie că se încalcă o normă juridică care protejează un interes particular (nulitate relativă).

Aplicarea acestei sancțiuni lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. În acest context al analizei, se reține că hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat un litigiu în materie contencioasă, nu reprezintă un act juridic civil, ci un act cu caracter jurisdicțional. Prin hotărârea judecătorească se soluționează un litigiu între părți, fiind actul final al judecății, act de dispoziție prin care instanța tranșând conflictul dintre părți se desesizează de judecata cauzei și nu mai poate reveni asupra hotărârii sale.

Astfel, hotărârea nu poate fi atacată pe calea unei cereri in anulare ori a unei acțiuni in nulitate la instanțe de drept comun de primul grad, așa cum, de exemplu, s-ar cere anularea unui contract, ci, pentru desființarea ei, trebuie să se exercite căile de atac la instanța superioară în termenul și in condițiile stabilite de lege sau, atunci când sunt întrunite cerințele legale, se poate cere retractarea hotărârii, cu respectarea cerințelor expres prevăzute ale normelor ce reglementează instituțiile juridice specifice acestora. De altfel, în speță, hotărârea a cărei nulitate absolută solicită reclamantul să fie constatată este o decizie irevocabilă pronunțată în calea de atac a recursului, împotriva căreia nu ar mai putea fi exercitate decât căi de atac extraordinare de retractare.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. Prin urmare, instanța de apel a statuat corect că este inadmisibilă solicitarea reclamantului de a se constata nulitatea absolută a unei hotărâri judecătorești, în temeiul dispozițiilor art. 108 C. proc. civ.(ce reglementează nulitatea actului de procedură) în condițiile în care hotărârea judecătorească a cărei nulitate se solicită nu este un act juridic civil.

Pentru toate aceste considerente se constată că decizia atacată este legală, iar în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat. Față de soluția dată recursului, intimata nu va fi obligată, în raport de dispoz. art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată solicitate de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul H.C. împotriva deciziei civile nr. 42/A din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2011.