ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2214/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Judecătoria Drăgășani a respins acțiunea formulată de reclamantul L.F., așa cum rezultă din sentința civilă nr. 3718 din 13 decembrie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că petentul nu a depus la dosar niciun act prin care să-și dovedească pretențiile, că, potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face propunerea înaintea judecății trebuie s-o dovedească și că, având în vedere textul de lege precitat și dispozițiile art. 1170 C. civ., acțiunea nefiind dovedită, urmează a se respinge. Recursul declarat de reclamant împotriva deciziei menționate, a fost admis de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin decizia civilă nr. 432/R din 22 martie 2011, potrivit căreia a fost casată sentința atacată și reținută cauza spre soluționare în primă instanță.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a apreciat că obiectul acțiunii deduse judecății constă în obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro cu titlu de daune morale, valoarea obiectului său situându-se în jurul sumei de 41.000.000 RON, astfel că potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. și art. 1 pct. 1 din același cod, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță revenea Tribunalului și nu judecătoriei. Judecând cauza, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând prin sentința civilă nr. 458 din 12 mai 2011, că din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că reclamantul nu a făcut dovada acțiunii sale, așa cum cer dispozițiile art. 1169 și art. 1170 C. civ.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel. Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 86/A din 04 octombrie 2011, a respins ca nefondat apelul, apreciind că apelantul nu a înțeles să aducă vreo critică soluției pronunțată de instanță prin memoriul de apel, invocând nedreptăți la care consideră că e supus prin folosirea unui bun proprietatea sa de către alte persoane. La data de 12 octombrie 2011, reclamantul L.F. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii. A invocat faptul că Notarul Public P.I. a întocmit acte false privind vânzarea imobilului său, discreditându-l. Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților excepția nulității recursului cu raportare la dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., conform art. 137 C. proc. civ., constatând următoarele: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ., prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Raportând textele legale menționate mai sus la cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta nu conține motive de nelegalitate a deciziei atacate, recurentul făcând doar afirmații referitoare la vânzarea imobilului său fără a preciza însă în ce constă nelegalitatea soluției instanței de apel, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ. Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302 1 (1) lit. c) din același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurentul nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. și că motivele dezvoltate de recurent nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată și va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul L.F. împotriva deciziei civile nr. 86/A din 04 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.