ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2214/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Judecătoria Drăgășani a respins acțiunea

formulată de reclamantul L.F., așa cum rezultă din sentința civilă nr. 3718 din

13 decembrie 2010.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că petentul nu a depus la dosar niciun act prin care

să-și dovedească pretențiile, că, potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face propunerea

înaintea judecății trebuie s-o dovedească și că, având în vedere textul de lege

precitat și dispozițiile art. 1170 C. civ., acțiunea nefiind dovedită, urmează a

se respinge.

Recursul declarat de reclamant

împotriva deciziei menționate, a fost admis de Tribunalul Vâlcea, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 432/R din 22 martie 2011, potrivit căreia a fost casată

sentința atacată și reținută cauza spre soluționare în primă instanță.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Tribunalul a apreciat că obiectul acțiunii deduse judecății constă în

obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro cu titlu de daune morale, valoarea

obiectului său situându-se în jurul sumei de 41.000.000 RON, astfel că potrivit

art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. și art. 1 pct. 1 din același cod, competența

materială de soluționare a cauzei în primă instanță revenea Tribunalului și nu judecătoriei.

Judecând cauza, Tribunalul

Vâlcea, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând prin

sentința civilă nr. 458 din 12 mai 2011, că din analiza actelor și lucrărilor dosarului

se constată că reclamantul nu a făcut dovada acțiunii sale, așa cum cer dispozițiile

art. 1169 și art. 1170 C. civ.

Împotriva acestei sentințe,

reclamantul a declarat apel.

Curtea de Apel Pitești,

prin

decizia

civilă nr. 86/A din

04 octombrie 2011, a respins ca nefondat apelul, apreciind că apelantul nu a înțeles

să aducă vreo critică soluției pronunțată de instanță prin memoriul de apel, invocând

nedreptăți la care consideră că e supus prin folosirea unui bun proprietatea sa

de către alte persoane.

La data de 12 octombrie

2011, reclamantul

L.F.

a

declarat

recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și a sentinței

instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii.

A invocat faptul că

Notarul Public P.I. a

întocmit acte false privind vânzarea imobilului său, discreditându-l.

Înalta Curte, din oficiu,

a pus în discuția părților excepția nulității recursului cu raportare la dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., conform art. 137 C. proc.

civ., constatând următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (2) și

(3) C. proc. civ., prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din

oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs

nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Raportând textele legale

menționate mai sus la cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta nu conține

motive de nelegalitate a deciziei atacate, recurentul făcând doar afirmații referitoare

la vânzarea imobilului său fără a preciza însă în ce constă nelegalitatea soluției

instanței de apel, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate motive care să

permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.

Cum casarea sau modificarea

deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar conform art. 302

1

(1) lit. c) din același cod, cererea de recurs

trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea

lor și cum recurentul nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere,

deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea

art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate de recurent nu pot fi

încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând

fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite excepția invocată și va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată

de reclamantul

L.F.

împotriva deciziei

civile nr. 86/A din 04 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.