ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5448/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5448/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 30 ianuarie 2008 pe rolul Judecătoriei Craiova,

reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâtele D.B.M. și D.B.M.R. pentru a

fi obligate să-i restituie împrumutul nerambursat, în sumă de 137.200 euro, cu

cheltuieli de judecată.

Motivând în fapt

acțiunea, reclamantul a arătat ca a fost contactat la sfârșitul anului 2006 de

numitul F.D. care i-a solicitat să meargă la atelierul acestuia, respectiv pe

strada Brestei, pentru a discuta o problemă, lucru pe care l-a și făcut.

A mai arătat că, la

atelierul numitului F.D., acesta i-a prezentat-o pe pârâta D.B.M. ca fiind o

cunoștință mai veche de-a lui F.D. și directoare la o firmă de colectare fier

vechi din Craiova și care avea nevoie urgentă de o sumă de bani.

Astfel, F.D. a

insistat ca reclamantul să o ajute pe pârâtă, în sensul de a-i împrumuta

acesteia suma de bani, cu garanția că pârâta este o persoană de încredere,

reclamantul împrumutând-o atunci cu suma de 20.000 euro.

Ulterior, pârâta,

care i-a câștigat încrederea reclamantului, a solicitat acestuia să devină

asociați pentru înființarea propriei lor firme de colectare fier vechi,

activitate în care pârâta avea experiență și din care aceștia puteau obține

venituri importante.

Pe fondul acestor

raporturi, pârâta i-a solicitat reclamantului să-i împrumute, în continuare,

diverse sume de bani, lucru pe care l-a și făcut, însă pentru siguranța

acestuia i-a cerut pârâtei să semneze câte o chitanță în acest sens și să-i

ofere acestuia ceva în garanție.

I-au fost predate

astfel, spre păstrare, un certificat de acționar la T. București pe numele

soțului pârâtei, decedat, Dispoziția Primarului Municipiului Craiova nr. 5633

din 8 iulie 2002, Procesul-verbal de negociere din 26 mai 2004 și Hotărârea nr.

1036 din 2 iunie 2005 a D.G.F.P. Dolj, conform căreia aceasta era îndreptățită

să primească o despăgubire în sumă de 4.170.909.600 lei vechi.

Toate aceste acțiuni

l-au determinat pe reclamant să aibă încredere în pârâtă și să o împrumute în

mai multe rânduri, de fiecare dată întocmindu-se chitanță scrisă personal de către

pârâtă, chitanță în care se totaliza atât datoria nerambursată, cât și suma

împrumutată la data respectivă.

Reclamantul a

susținut că pârâta a invocat diverse motive atunci când reclamantul i-a

solicitat restituirea sumei datorate, respectiv probleme la firma unde aceasta

era directoare, lipsa banilor pentru achitarea unui credit imobiliar, fie

diverse probleme financiare ale fiicei sale, pârâta D.B.M.R.

Întrucât suma

împrumutată ajunsese la valoarea de 153.000 euro, reclamantul le-a solicitat

pârâtelor să-și ia un angajament ferm cu privire la data la care acestea se

angajează să-i restituie împrumutul, însă acestea și de această dată i-au

promis că intenționează să înstrăineze imobilul din strada I.L.C., a cărui

valoare era de peste 12 miliarde lei vechi.

Reclamantul a arătat

că pârâtele au fost de acord să întocmească chitanța prin care acestea au

recunoscut că au împrumutat suma totală de 153.000 euro, angajându-se ca, în

situația în care nu vor putea vinde imobilul până la data de 1 ianuarie 2008,

sunt de acord să-l transmită reclamantului prin contract de vânzare-cumpărare,

la prețul de 153.000 RON, întocmind chitanța pe care, de altfel, a și depus-o

în scop probator la dosar.

După această ultimă

înțelegere, pârâta D.B.M. i-a restituit doar suma de 15.800 euro, așa cum

rezultă din declarația "Chitanță", autentificată sub nr. AA din 28

decembrie 2007 la B.N.P. B.M.

La data de 17 aprilie

2008, pârâtele D.B.M. și D.B.M.R. au formulat întâmpinare prin care au

solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și neîntemeiată și obligarea

reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

întâmpinării, pârâtele au arătat că, față de temeiul juridic invocat de

reclamant și de situația de fapt susținută în speță înscrisul depus la dosar nu

îndeplinește cerințele prevăzute de art. 1179, 1180 C. civ., întrucât

împrumutul fiind un contract sinalagmatic potrivit art. 1179 C. civ. se

impunea, sub sancțiunea nevalabilității, să fie făcut în atâtea exemplare

originale câte părți cu interes contrar există în cauză și să poarte mențiunea

despre numărul originalelor ce s-au făcut.

Potrivit art. 1180 C.

civ., înscrisul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta

a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie scris în

întregul lui de acela care l-a subscris sau cel puțin acesta, înainte de a

subsemna să adauge la finele actului cuvintele "bun și aprobat",

arătând întotdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să

iscălească.

S-a arătat că, în

raport de aceste condiții prevăzute de lege, înscrisul sub semnătură privată nu

poate fi opus pârâtei D.B.M.R. întrucât acesteia nu-i aparține scrierea din

înscrisul depus la dosar, nu a efectuat mențiunea "bun și aprobat" pe

acest înscris și nu a restituit nicio sumă reclamantului în contul pretinsului

împrumut.

Pârâta D.B.M.R. a

invocat lipsa calității procesuale pasive susținând că nu-i poate fi opus

înscrisul și nu a împrumutat niciodată nicio sumă de bani de la reclamant,

aspecte ce rezultă chiar din descrierea situației de fapt din cuprinsul

acțiunii reclamantului.

Ambele pârâte au

contestat valabilitatea înscrisului sub semnătură privată depus de reclamant la

dosar, sub aspectul valabilității consimțământului lor în raport de

dispozițiile art. 953, 955 - 959 C. civ. susținând că înscrisul intitulat

chitanță a fost scris de D.B.M. și semnat de ambele pârâte sub amenințare

exercitată de reclamant și numiții F.D. și M.E. la data de 22 august 2007, când

au pătruns în domiciliul lor și sub amenințare, li s-a dictat conținutul

înscrisului și au fost forțate să-l semneze.

Pârâtele au solicitat

spre consultare Dosarul nr. 9793/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Craiova în care s-au efectuat cercetări cu privire la aspectele petrecute la

data de 22 august 2007.

Pârâtele au formulat

cerere reconvențională solicitând instanței să constate nulitatea absolută a

înscrisului intitulat "chitanță", pretins a fi încheiat la 22 martie

2007, dar în realitate, scris și semnat la 22 august 2007, în condițiile

descrise de acestea prin întâmpinare și în raport de dispozițiile art. 948, 966

- 968 C. civ., în principal, pentru lipsa cauzei actului juridic, iar în

subsidiar, pentru cauza falsă, ilicită a acestui act.

Pârâtele au arătat că

au solicitat nulitatea acestui înscris având în vedere că reclamantul a pretins

că, prin acesta, s-au obligat să-i restituie un împrumut de 153.000 euro, în

condițiile în care, un astfel de împrumut nu a existat, situație în care

lipsește scopul pentru care acestea s-ar fi obligat la restituirea unei

asemenea sume.

Pârâtele au susținut

că, prin întâmpinarea depusă, au arătat în ce condiții au fost nevoite să-și

exprime, prin semnătură, consimțământul cu privire la cele înscrise în

"chitanță", împrejurări care nu pot conduce la concluzia că acestea

și-ar fi exprimat un consimțământ valabil.

Au mai arătat că o

condiție a valabilității actului juridic este însă analiza cauzei actului

juridic, a existenței acesteia care, nefiind îndeplinită, alături de celelalte

condiții ce trebuie întrunite cumulativ, astfel cum au fost prevăzute de art.

948 C. civ., înscrisul este nul absolut, nulitate care o solicită a se constata

de către instanță prin hotărâre judecătorească.

În cauză s-a invocat,

prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

D.B.M.R., excepție care a fost pusă în discuția părților și pe care instanța a

unit-o cu fondul cauzei.

Prin Sentința civilă

nr. 20463 din 22 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în Dosarul

nr. 2329/215/2008, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul

B.I. în contradictoriu cu pârâtele D.B.M. și D.B.M.R., au fost obligate

pârâtele către reclamant la plata sumei de 133.200 euro, împrumut nerestituit,

echivalent în lei la data efectuării plății, a fost respinsă cererea

reconvențională precizată formulată de pârâtele D.B.M. și D.B.M.R. și au fost

obligate pârâtele către reclamant la 10.263 RON cheltuieli de judecată.

Cât privește excepția

lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta D.B.M.R. prin

întâmpinare, a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că din probele

administrate în cauză a rezultat că aceasta a avut raporturi juridice cu

reclamantul prin semnarea înscrisului alături de pârâta D.B.M., obligându-se în

acest mod la restituirea împrumutului.

Cererea

reconvențională formulată de pârâte a fost respinsă, instanța apreciind că

pârâtele nu au făcut dovada conform art. 1169 C. civ. a lipsei cauzei actului

juridic sau că actul s-a întemeiat pe o cauză falsă, ilicită și, în consecință,

s-a constatat că actul nu poate fi sancționat cu nulitatea absolută.

Împotriva acestei

hotărâri au formulat apel pârâtele D.B.M. și D.B.M.R., criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

În ședința publică

din 6 noiembrie 2009 apelantele-pârâte au invocat excepția necompetenței

materiale a judecătoriei în soluționarea cauzei în primă instanță, în raport de

valoarea obiectului de peste 500.000 RON.

Prin Decizia civilă

nr. 679 din 6 noiembrie 2009, Tribunalul Dolj a admis apelul formulat de pârâte

împotriva Sentinței civile M.20463 din 22 decembrie 2008, pronunțată de

Judecătoria Craiova, a anulat sentința și a constatat competența Tribunalului

Dolj, secția civilă, de soluționare a cauzei în primă instanță.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 2 alin. (1), pct. 1,

lit. b) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și

cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON.

Instanța a constatat

că reclamantul-intimat B.I. a învestit Judecătoria Craiova la data de 30

ianuarie 2008, cu o cerere îndreptată împotriva apelantelor-pârâte D.B.M. și

D.B.M.R. având ca obiect pretenții în valoare de 137.200 euro.

Cum cursul stabilit

de Banca Națională a României la data de 30 ianuarie 2008 (data introducerii

cererii de chemare în judecată) pentru un euro a fost de 3,7420 RON, instanța a

constatat că valoarea pretențiilor a fost de 513.402.400 RON (137.200 euro x

3,7420 RON = 513.402.400 RON) la data introducerii cererii de chemare în

judecată, ceea ce este de natură să atragă competența tribunalului în

soluționarea în primă instanță a cererii.

Cauza a fost

reînregistrată sub nr. 1091/63/2010 pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă.

Prin Încheierea de

ședință din data de 25 martie 2010 a fost încuviințată proba cu interogatoriul

părților, iar prin Încheierea de ședință din data de 20 mai 2010, a apreciat ca

fiind utilă, pertinentă și concludentă proba cu martorul P.N.S., declarația

acestuia, luată sub prestare de jurământ religios, fiind consemnată în scris și

atașată la dosarul cauzei. În rejudecare, reclamantul a completat timbrajul.

Din oficiu, instanța

a dispus atașarea Dosarului penal nr. 4007/215/2010 al Judecătoriei Craiova,

încuviințând proba cu înscrisurile cuprinse în cadrul acestui dosar.

Prin Sentința civilă

nr. 438 din 11 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr.

1091/63/2010, îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială

pronunțată la data de 13 decembrie 2010, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei-reclamante D.B.M.R., a admis acțiunea precizată și

formulată de către reclamantul-pârât, a obligat pârâtele-reclamante la plata

către reclamant a sumei de 133.200 euro, împrumut nerestituit, echivalent în

lei la data efectuării efective a plății. A respins cererea reconvențională

precizată și formulată de către pârâtele-reclamante, iar în temeiul art. 274

alin. (1) C. proc. civ. au fost obligate pârâtele către reclamant la plata

sumei de 11.245 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a respins solicitarea

pârâtelor de acordare a cheltuielilor de judecată.

În argumentarea

soluției pronunțate tribunalul a reținut că înscrisul încheiat între părți la

data de 22 martie 2007, intitulat "chitanță", reprezintă un veritabil

contact de împrumut, în sensul dispozițiilor art. 1576 C. civ., având forța

probantă între părți sub aspectul obligațiilor asumate.

S-a mai reținut că

acest înscris reprezintă un început de dovadă scrisă ce se poate completa cu

orice alte probe, nefiind aplicabile dispozițiile art. 1179 C. civ. referitoare

la existența multiplului exemplar al înscrisului.

În raport de

probatoriul administrat instanța a reținut că pârâtele-reclamante au contractat

împrumutul cu obligația de restituire a sumei de 153.000 euro până la data de 1

ianuarie 2008, în caz contrar acestea fiind nevoite să înstrăineze imobilul

descris în chitanță, în favoarea reclamantului-pârât.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei-reclamante D.B.M.R. a fost respinsă,

apreciindu-se că prin semnarea chitanței de împrumut alături de mama sa și prin

lipsa nejustificată a acesteia la termenul de judecată la care s-a administrat

proba cu interogatoriu, s-a făcut dovada calității acesteia de persoană

împrumutată.

În privința cererii

reconvenționale prin care s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a

înscrisului intitulat "chitanță" pentru lipsa cauzei, respectiv

pentru cauză falsă, ilicită, instanța a reținut că este neîntemeiată, în

condițiile în care prin probatoriul administrat nu s-a făcut dovada motivelor

de nulitate invocate de pârâtele-reclamante.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel pârâtele-reclamante, D.B.M. și D.B.M.R., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 264

din 6 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins apelul declarat de pârâta D.B.M., a admis

apelul declarat de pârâta D.B.M.R., împotriva aceleiași sentințe civile, a

schimbat în parte sentința civilă atacată în sensul că a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei D.B.M.R., și a respins acțiunea civilă

formulată de reclamant împotriva acestei pârâte; a menținut restul

dispozițiilor sentinței, a obligat pe apelanta-pârâtă D.B.M. la plata sumei de

900 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B.I.; a obligat pe

intimatul-reclamant la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către

apelanta-pârâtă D.B.M.R.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel, referitor la motivul de apel formulat de pârâta

D.B.M.R., privind modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale

pasive a acestei pârâte, examinat cu prioritate în raport de art. 137 C. proc.

civ., a constatat că excepția a fost soluționată greșit de tribunal.

Calitatea procesuală

reprezintă una din condițiile pentru a fi parte în procesul civil sau pentru

exercitarea acțiunii civile, alături de capacitatea procesuală și existența

interesului judiciar, or prin acțiunea formulată de reclamant, s-a susținut că

acesta a împrumutat suma de bani solicitată prin acțiune numai pârâtei D.B.M.

De asemenea, din

conținutul convenției intitulată "chitanță" din 22 martie 2007 a

rezultat că în privința împrumutului în sumă de 153.000 euro pentru nevoi

personale, pârâta D.B.M., cea care a redactat acest înscris, a menționat la

singular, și nu la plural următoarele: "în caz că nu voi putea vinde casa

până pe data de 1 ianuarie 2008, mă angajez că voi face contract de

vânzare-cumpărare la imobilul menționat mai sus, la prețul de 153.000

euro".

Proba cu

interogatoriu, administrată în dosarul tribunalului, a evidențiat răspunsurile

date de reclamantul B.I., la interogatoriul luat de pârâte, între acestea

regăsindu-se și răspunsul dat de reclamant la ultima întrebare din

interogatoriu ce viza motivul pentru care a pretins pârâtei D.B.M.R. să semneze

chitanța din 22 august 2007: "Ea a vrut să semneze".

În acest context

instanța de apel a apreciat că nu s-a făcut dovada încheierii unei convenții de

împrumut între reclamant și pârâta D.B.M.R. și nici dovada predării unor sume

de bani către această pârâtă, cu titlu de împrumut.

Totodată, s-a

susținut că tribunalul a aplicat greșit dispozițiile art. 225 C. proc. civ.

raportat la lipsa nejustificată a acestei pârâte la termenul de judecată la

care s-a administrat proba cu interogatoriu, având în vedere că în reluarea

judecării fondului de către Tribunalul Dolj, ca instanță de fond competentă,

s-a administrat proba cu interogatoriu luat ambelor pârâte, la solicitarea

reclamantului, astfel încât nu se impune aplicarea textului legal arătat,

neputându-se considera că lipsa pârâtei la un termen de judecată în fața unei

instanțe necompetente material ar echivala cu recunoașterea pretențiilor

reclamantului.

De asemenea,

înscrisul intitulat "chitanță" ce atestă existența convenției de

împrumut acordat de reclamant pârâtei D.B.M. nu a fost scris de către pârâta

D.B.M.R. și nu a purtat nici mențiunea "bun și aprobat", înainte de a

fi semnat de către această pârâtă, aspecte ce nu au fost contestate de părți,

înscrisul neputând face dovada acordării vreunui împrumut acestei pârâte.

Referitor la

soluționarea fondului cauzei, față de pârâta D.B.M., s-a apreciat de către

instanța de control că tribunalul a reținut corect situația de fapt și de

drept.

În speță, dovada

împrumutului de 153.000 euro s-a făcut conform art. 1191 alin. (1) C. civ.,

prin înscris sub semnătură privată și s-a făcut dovada faptului material al

predării sumei de 153.000 euro cu răspunsurile la interogatoriu și cu

declarațiile martorilor M.E. și F.D., probe cu administrarea cărora pârâtele au

fost de acord.

Spre deosebire de

contractele sinalagmatice care sunt caracterizate prin reciprocitatea și

interdependența obligațiilor reciproce, în raport de prevederile art. 943 C.

civ., contractele unilaterale sunt acele contracte care dau naștere la

obligații numai în sarcina uneia dintre părți, cealaltă parte având numai

calitatea de creditor.

Referitor la natura

juridică a contractului de împrumut instanța apel a susținut că acesta are

caracterul unui contract unilateral în condițiile în care singura obligație

generată de contract revine persoanei împrumutate, în speță pârâtei D.B.M.,

privind restituirea împrumutului de 153.000 euro acordat de reclamantul B.I.

În conformitate cu

prevederile art. 1180 C. civ., înscrisul sub semnătură privată prin care o

parte se obligă către cealaltă să-i plătească o sumă de bani sau o câtime

oarecare, trebuie scris în întregul lui de acela care l-a subscris sau cel

puțin acesta înainte de a subsemna să adauge la finele actului cuvintele:

"bun și aprobat", arătând întotdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor

și apoi să iscălească.

Interogatoriul luat

de către reclamant pârâtelor a evidențiat că înscrisul sub semnătură privată

intitulat chitanță a fost scris în întregime de pârâta D.B.M.

Probele administrate

în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, răspunsul la interogatoriu,

depozițiile martorilor M.E. și F.D., au evidențiat că reclamantul a împrumutat

suma de 153.000 euro pârâtei D.B.M., din care s-au restituit sumele de 15.800

euro și 4.000 euro, rămânând o diferență de 153.200 euro.

Nu s-a făcut dovada existenței

vreunui motiv de nulitate absolută a înscrisului intitulat

"chitanță", raportat la mențiunea datei încheierii acestui înscris,

cu atât mai mult cu cât înscrisul a fost întocmit, semnat și datat de către

pârâta D.B.M., care nu-și poate invoca propria-i culpă în menționarea datei.

Susținerile din apel

în care se invocă faptul că "există numeroase falsuri" în înscrisul

intitulat "chitanță", precum și cele în care se invocă

aplicativitatea art. 1089 C. civ. reprezintă susțineri noi formulate direct în

apel, ce nu pot fi examinate, în raport de prevederile art. 294 C. proc. civ.

conform cărora în apel nu se pot formula cereri noi.

Nu s-a făcut dovada

existenței vreunui motiv de nulitate relativă a contractului de împrumut sub

aspectul violenței psihice, ca viciu de consimțământ, având în vedere și

considerentele Deciziei penale nr. 605 din 24 septembrie 2010, pronunțată de

Tribunalul Dolj, în care s-a reținut: "în cursul actelor premergătoare

persoanele vătămate au revenit și au precizat că nu au fost amenințate în vreun

fel de niciunul din intimați, dar au semnat chitanțele respective pe fondul

unor discuții contradictorii pe un ton foarte ridicat din partea

intimaților".

Referitor la

nulitatea absolută a înscrisului intitulat "chitanță" pentru cauză

falsă, ilicită invocată de pârâte Curtea a reținut că pentru ca o cauză să nu

fie reală, respectiv să fie falsă, este necesar ca aceasta să fi existat numai

în imaginația autorului actului juridic, iar în cazul în care ar fi existat

eroare asuprea motivului determinat, sancțiunea ar fi fost nulitatea relativă

și nu absolută, în condițiile în care falsitatea cauzei atrage nulitatea

relativă a actului juridic.

În speță, înscrisul

intitulat "chitanță" prin care pârâta D.B.M. a recunoscut încheierea

convenției de împrumut, are o cauză reală, nefăcându-se dovada caracterului

ilicit al cauzei, cauza convenției de împrumut nefiind prohibită de lege și

nici contrară bunelor moravuri și ordinii publice.

A fost reținută ca

nefondată și ultima critică din apel privind existența unor dubii în

administrarea probelor, dubii ce ar profita pârâtelor, raportat la faptul că

acestea nu au avut posibilitatea să combată susținerile reclamantului, dat

fiind faptul că soluționarea acțiunii de către tribunal s-a făcut în baza

probelor administrate, nefiind incident în cauză principiul "in dubio pro

reo".

Împotriva acestei din

urmă decizii au declarat recurs reclamantul B.I. și pârâta D.B.M.

Recurentul B.I.,

prevalându-se în drept de dispozițiile art. 304 pct. (8) și (9) C. proc. civ.,

a dezvoltat prin memoriul de recurs următoarele critici:

În mod greșit curtea

de apel a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.B.M.R.,

întrucât aceasta și-a asumat împrumutul și implicit obligația de a-l restitui

la scadență, prin semnarea înscrisului intitulat chitanță, care îndeplinește

toate cerințele unui angajament unilateral de a se împrumuta și de a-și asuma

împreună cu cealaltă pârâtă obligația de a restitui împrumutul.

Instanța de apel a

ignorat faptul că înscrisul "chitanță" are valoarea unui început de

dovadă scrisă, ce putea fi completat cu alte mijloace de probă (martori,

prezumții), cum în mod corect a procedat instanța fondului, atunci când a

stabilit că pârâta este parte acelei convenții, prin urmare, aceasta s-a obligat

valabil.

Mai susține

reclamantul, ca un argument în susținerea calității procesuale pasive a pârâtei

D.B.M.R., faptul că această pârâtă a formulat cerere reconvențională în cauză,

prin care a solicitat constatarea nulității acelei chitanțe și deși a invocat

mai multe motive de nulitate, niciodată nu a invocat lipsa consimțământului ca

element fundamental în încheierea valabilă a convenției.

Prin urmare, arată

recurentul, ignorând aceste aspecte, instanța de apel a pronunțat o hotărâre

netemeinică și în consecință solicită admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate și obligarea celor două intimate-pârâte la restituirea sumei

împrumutate.

Recurenta D.B.M.,

fără a indica în drept vreunul dintre motivele de casare sau modificare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prin memoriul de recurs a dezvoltat

următoarele critici:

- Împrumutul pretins

prin înscrisul intitulat chitanță nu a existat, fiind un fals antedatat, lovit

de nulitate absolută.

- Nu îndeplinește

cerințele prevăzute de art. 1179, 1180 C. civ., având cauză falsă, ilicită.

- Susține că deși s-a

opus audierii în cauză a martorilor F. și M., întrucât, se afla în conflict

deschis cu aceștia, în mod greșit instanța a dispus audierea lor. Mai mult,

arată recurenta, între aceasta și numitul M. exista un proces de partaj, în

curs la acea dată, iar împotriva acestuia, formulase și o plângere penală, sens

în care apreciază că mărturiile acestora nu au relevanță în cauză.

- Arată că

Judecătoria Craiova, deși nu era competentă material să soluționeze cauza, a

audiat martorii sus-menționați, iar Tribunalul Dolj, sesizat sub acest aspect,

a reținut în mod eronat că audierea acestora a fost "corectă și

valabilă", recurenta susținând că se impune în acest sens anularea acestor

declarații.

- Referitor la

solicitarea de constatare a nulității absolute a înscrisului, susține că nu

toate persoanele nominalizate în acel înscris au participat la primirea sumelor

de bani menționate. Totodată, arată că nu s-a putut clarifica nici raportul

dintre părți prin declarațiile martorilor și nici câtimea presupusei datorii a

fiecăruia dintre cei menționați în înscris, față de reclamant.

- În continuare,

recurenta dezvoltă aserțiuni despre contractele unilaterale, care în opinia

acesteia, de multe ori maschează cămătăria, susținând că în cazul acestor

contracte pentru a fi valabil încheiate, în cazul în care partea care se obligă

față de cealaltă este formată din mai multe persoane, trebuie pentru fiecare

dintre persoane menționat raportul dintre părți și câtimea eventualei datorii ale

fiecăreia, față de cealaltă parte. Or, în speță, susține recurenta, acest

presupus înscris intitulat chitanță, pretins a fi un contract unilateral nu

îndeplinește aceste condiții.

- Susține că la

încheierea înscrisului intitulat "chitanță" a existat violență

psihică ca viciu de consimțământ, situație dovedită și ulterior prin amenințări

reale (112 telefoane, plângeri penale la poliție etc.).

Astfel, susține că

nimeni, de bunăvoie, nu ar accepta să cedeze un imobil ca cel la care se face

referire în acel înscris, ce depășește ca valoare 12 miliarde lei vechi, în

contul unei presupuse sume de 3 - 4 ori mai mică.

- De asemenea,

recurenta consideră că instanța avea obligația să-i solicite reclamantului care

pretinde a fi împrumutat o asemenea sumă de bani, să dovedească proveniența și

faptul că această sumă a existat în mod real.

În consecință,

solicită admiterea recursului, constatarea nulității absolute a înscrisului

intitulat chitanță, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii

reclamantului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte,

analizând recursurile de față prin prisma motivelor de recurs formulate,

constată următoarele:

Referitor la recursul

declarat de reclamantul B.I., în ședința publică din 19 septembrie 2012, Înalta

Curte a invocat din oficiu excepția netimbrării acestuia.

Astfel, având în

vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția

netimbrării recursului.

Recursul declarat de

reclamantul B.I. urmează a fi anulat ca netimbrat pentru următoarele motive:

Potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în

această lege, iar conform art. 20, taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit fiind

sancționată cu anularea cererii, împiedicând discutarea oricăror alte chestiuni

privind cauza, în temeiul art. 137 și 316 C. proc. civ.

Neîndeplinirea

acestei obligații se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, conform

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/197, dispoziții incidente și

în cazul neaplicării timbrului judiciar.

Potrivit art. 9 alin.

(1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, "cererile pentru care

se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt

timbrate corespunzător", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol,

"în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda

conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".

Pentru termenul de

judecată din 19 septembrie 2012, recurentului i s-a pus în vedere prin citație

să timbreze cererea de recurs cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4.131,5

RON și timbru judiciar de 5 RON.

Cum în cauză

recurentul nu s-a conformat îndeplinirii obligației legale de plată a taxei

judiciare de timbru și a timbrului judiciar prevăzut de actul normativ anterior

menționat, așa cum de altfel i s-a pus în vedere și prin citația emisă pentru

termenul de judecată acordat în vederea soluționării recursului, acesta urmează

a fi anulat ca netimbrat, fără a mai fi analizate aspectele de nelegalitate

invocate în calea de atac formulată.

Analizând recursul

declarat de pârâta D.B.M., Înalta Curte îl constată nul pentru cele ce succed:

Potrivit art. 302

1

lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidențiate limitativ

de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din același cod

prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine

publică.

Din economia textelor

legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și

motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să

se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în

măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în

cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C.

proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În urma analizei

punctuale a criticilor formulate de recurentă prin memoriul de recurs, Înalta

Curte constată că acestea nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., întrucât, dezvoltarea acestora

vizează aspecte ce nu țin de judecata din apel, respectiv - neîndeplinirea

cerințelor prevăzute de art. 1179, 1180 C. civ., a înscrisului intitulat

chitanță, cauză falsă, ilicită, modul de administrare al probei cu martori de

către instanța de apel, susținerile referitoare la nulitatea absolută a

înscrisului chitanță, aserțiunile cu referire la contractele unilaterale,

susținerile privind existența violenței psihice la momentul încheierii

convenției, precum și cele vizând obligația instanței de a-i solicita

reclamantului să dovedească proveniența sumei de bani împrumutate și faptul că

aceasta a existat în mod real.

În realitate,

recurenta nu a combătut în vreun fel argumentele instanței de apel și nici nu a

formulat critici susceptibile de cenzură în recurs, Înalta Curte reținând că

inclusiv invocarea dispozițiilor art. 1179, 1180 C. civ., singurul aspect

susceptibil de a fi analizat în calea de atac a recursului, nu poate fi

încadrat în unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., întrucât recurenta nu dezvoltă nicio critică în legătură cu acest aspect.

În speță, succesiunea

de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată, din

punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu,

vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori de

casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita

controlul judiciar în recurs.

Constatând, pe de

altă parte, că în speță nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte

urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că

recursul pârâtei este lovit de nulitate.

Față de

considerentele de drept expuse, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul

declarat de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr. 264 din 6 iunie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

și va constata nul recursul declarat de pârâta D.B.M. împotriva aceleiași

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

netimbrat, recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr. 264 din

6 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Constată nul recursul

declarat de pârâta D.B.M. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ