ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 166/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta S.S. a solicitat obligarea pârâților C.G.M.B., SC H.N. SA, P.M., D.S. și C.M. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, B-dul Dacia, sector 1, compus din subsol și două nivele. Prin sentința civilă nr. 1383 din 21 decembrie 2000, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins acțiunea, astfel cum a fost completată, reținându-se, în esență, că imobilul a fost achiziționat în vederea exploatării sale, ceea ce face ca în cauză să fie aplicabile dispozițiile art. I din Decretul nr. 92/1950, astfel că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu.

Prin decizia nr. 74 din 21 februarie 2002, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul declarat de reclamantă, reținând, în esență că, la datele la care au fost încheiate cele trei contracte de vânzare cumpărare a apartamentelor, nu era declanșat prezentul litigiu, iar pârâtele SC H.N. SA (vânzătoarea) și persoanele fizice (cumpărătorii) nu au fost notificate anterior despre o eventuală interdicție a vânzării, astfel că au fost de bună credință, iar actele de vânzare cumpărare au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.S. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 16 mai 2002. La termenul din 30 septembrie 2005 judecata recursului a fost suspendată, pentru a se înainta Parchetului de pe lângă Tribunalul București cererea de înscriere în fals formulată de pârâta C.V.M.

împotriva înscrisului depus de recurentă și înregistrat la SC H.N. SA sub nr. 17463 din 12 decembrie 1996. La data de 21 aprilie 2010, din oficiu, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol, acordându-se termen la 2 iulie 2010. La acest termen, Înalta Curte a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru a se comunica stadiul soluționării dosarului având ca obiect cererea privind înscrierea în fals împotriva înscrisului înregistrat sub nr. 17463 din 12 decembrie 1996 la SC H.N. SA, precum și a unei adrese către această instituție, pentru a preciza dacă deține originalul înscrisului împotriva căruia s-a formulat cererea de înscriere în fals. La termenul de la 26 noiembrie 2011 judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă, iar la 15 noiembrie 2011, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 13 ianuarie 2012 când, instanța a invocat excepția perimării recursului. Analizând cu prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 26 noiembrie 2010, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că nici una dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 26 noiembrie 2011, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății. Reținând că în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta S.S. împotriva deciziei nr. 74 din 21 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2012.