ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 909/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 909/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
1.
Obiectul acțiunii
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuerști, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, reclamanta a solicitat, în contradictoriu
cu pârâtul Ministerul Justiției, constatarea refuzului nejustificat al acestuia
de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și obligarea
pârâtului, prin Direcția Cetățenie – Comisia pentru Cetățenie, să procedeze la
analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen
de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, cu cheltuieli de
judecată.
În
motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere de redobândire a
cetățeniei române în anul 2008, cu privire la care a revenit ulterior în mai
2009, cerând urgentarea analizării. Cu toate acestea, răspunsul pârâtului a
fost în sensul de a avea răbdare, că dosarul se află în lucru, deși termenul de
mai bine de un an de când a formulat cererea depășește cu mult un termen
rezonabil, venind în contradicție flagrantă cu prevederile Convenției europene
privind cetățenia referitoare la soluționarea acestor cereri “într-un termen
rezonabil”.
Prin
întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect,
având în vedere faptul că în data de 19 octombrie 2009 cererea acestuia a fost
examinată și avizată pozitiv.
2.
Hotărârea primei instanțe
Prin
sentința nr. 763 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată,
a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 410,2 RON cu titlu de
cheltuieli de judecată, respingând ca rămase fără obiect capetele de cerere
privind constatarea refuzului nejustificat și obligarea pârâtului la analizarea
cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei.
Prin
aceeași sentință a disjuns cererea completatoare formulată de reclamant privind
obligarea pârâtului la emiterea și comunicarea ordinului privind acordarea
cetățeniei române, cu daune cominatorii către reclamant de 100 de RON pe zi de
întârziere de la momentul formulării cererii și până la primirea efectivă a
ordinului, dispunând înregistrarea separată a acesteia și fixarea termenului de
judecată la 19 mai 2010.
Pentru
a adopta această soluție, prima instanță a reținut
că cererea
reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie
în ședința din data de 19 octombrie 2009, urmând a se emite și publica în M.
Of. Ordinul Ministrului Justiției în acest sens,
însă
la o dată ulterioară introducerii acțiunii, făcând astfel aplicarea prevederilor
art. 274 C. proc. civ.
Recursul
exercitat în cauză
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției, criticând-o pentru
nelegalitate în privința obligării la plata cheltuielilor de judecată, pentru
motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În
motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că hotărârea atacată a fost
dată cu aplicarea greșită a legii, față de împrejurarea că nu a pierdut
procesul, cauza fiind rămasă fără obiect.
Totodată,
a susținut că pârâtul a fost pus în întârziere prin formularea acțiunii la 25
ianuarie 2010 - data când a fost comunicată acțiunea – situație în care nu
poate fi reținută culpa acestuia în condițiile în care și-a îndeplinit
obligațiile anterior punerii în întârziere, respectiv la 19 octombrie 2009,
astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi ținut să
răspundă pentru cheltuielile de judecată. A invocat practica instanței supreme
și a celorlalte instanțe, în astfel de litigii.
Apărarea
intimatei-reclamante
Prin
concluziile scrise formulate în cauză, intimatul-reclamant a solicitat
respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând
sentința atacată în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale
aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Argumentele
de fapt și de drept relevante
Intimatul-reclamant
a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul
autorității pârâte de soluționare a cererii privind redobândirea cetățeniei
române.
În
conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cheltuielile de
judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții, iar la baza
răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a
părții.
Potrivit
dispozițiilor art. 275 din același Cod, „Pârâtul care a recunoscut la prima zi
de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata
cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de
chemarea în judecată”.
În speță,
reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române în anul 2008
conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 și întrucât nu a fost soluționată într-un
termen rezonabil, s-a adresat instanței judecătorești la data de 3 septembrie
2009.
Într-adevăr
la data de 19 octombrie 2009, cererea reclamantului a fost examinată și avizată
pozitiv de Comisia pentru cetățenie din cadrul autorității pârâte, însă
soluționarea cererii s-a realizat după ce intimatul-reclamant formulase
acțiunea și după ce, anterior introducerii acțiunii, formulase, pe cale administrativă,
încă un memoriu de urgentare a soluționării cererii sale.
Așadar,
dispozițiile art. 274 din C. proc. civ. au fost corect aplicate de prima
instanță care, deși a respins acțiunea ca lipsită de obiect, a obligat pârâta
la plata cheltuielilor de judecată, culpa sa procesuală constând în nederularea
procedurii înăuntrul unui termen rezonabil, fapt ce a determinat formularea
acțiunii în justiție și implicit, efectuarea cheltuielilor judiciare
solicitate.
Altfel
spus, chiar dacă acțiunea reclamantului a fost respinsă ca rămasă fără obiect,
nu înseamnă că autoritatea pârâtă nu a căzut în pretenții, în condițiile în
care „pretențiile” deduse judecății au reprezentat, de fapt, vătămarea produsă
de soluționarea cererii pe parcursul judecății cauzei, reclamantul fiind
obligat să efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea
să răspundă petiției sale.
Soluția
pronunțată în recurs
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de
reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau
art. 304
1
din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 763 din 10
februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 16 februarie 2011.