ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 909/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuerști, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, constatarea refuzului nejustificat al acestuia de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și obligarea pârâtului, prin Direcția Cetățenie – Comisia pentru Cetățenie, să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere de redobândire a cetățeniei române în anul 2008, cu privire la care a revenit ulterior în mai 2009, cerând urgentarea analizării.

Cu toate acestea, răspunsul pârâtului a fost în sensul de a avea răbdare, că dosarul se află în lucru, deși termenul de mai bine de un an de când a formulat cererea depășește cu mult un termen rezonabil, venind în contradicție flagrantă cu prevederile Convenției europene privind cetățenia referitoare la soluționarea acestor cereri “într-un termen rezonabil”. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul că în data de 19 octombrie 2009 cererea acestuia a fost examinată și avizată pozitiv.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 763 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată, a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 410,2 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând ca rămase fără obiect capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat și obligarea pârâtului la analizarea cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei.

Prin aceeași sentință a disjuns cererea completatoare formulată de reclamant privind obligarea pârâtului la emiterea și comunicarea ordinului privind acordarea cetățeniei române, cu daune cominatorii către reclamant de 100 de RON pe zi de întârziere de la momentul formulării cererii și până la primirea efectivă a ordinului, dispunând înregistrarea separată a acesteia și fixarea termenului de judecată la 19 mai 2010. Pentru a adopta această soluție, prima instanță a reținut că cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie în ședința din data de 19 octombrie 2009, urmând a se emite și publica în M. Of. Ordinul Ministrului Justiției în acest sens, însă la o dată ulterioară introducerii acțiunii, făcând astfel aplicarea prevederilor art. 274 C. proc.

civ. 4. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate în privința obligării la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, față de împrejurarea că nu a pierdut procesul, cauza fiind rămasă fără obiect. Totodată, a susținut că pârâtul a fost pus în întârziere prin formularea acțiunii la 25 ianuarie 2010 - data când a fost comunicată acțiunea – situație în care nu poate fi reținută culpa acestuia în condițiile în care și-a îndeplinit obligațiile anterior punerii în întârziere, respectiv la 19 octombrie 2009, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi ținut să răspundă pentru cheltuielile de judecată.

A invocat practica instanței supreme și a celorlalte instanțe, în astfel de litigii. 5. Apărarea intimatei-reclamante Prin concluziile scrise formulate în cauză, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul autorității pârâte de soluționare a cererii privind redobândirea cetățeniei române. În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții, iar la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții. Potrivit dispozițiilor art. 275 din același Cod, „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”.

În speță, reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române în anul 2008 conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 și întrucât nu a fost soluționată într-un termen rezonabil, s-a adresat instanței judecătorești la data de 3 septembrie 2009. Într-adevăr la data de 19 octombrie 2009, cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie din cadrul autorității pârâte, însă soluționarea cererii s-a realizat după ce intimatul-reclamant formulase acțiunea și după ce, anterior introducerii acțiunii, formulase, pe cale administrativă, încă un memoriu de urgentare a soluționării cererii sale. Așadar, dispozițiile art. 274 din C. proc. civ.

au fost corect aplicate de prima instanță care, deși a respins acțiunea ca lipsită de obiect, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, culpa sa procesuală constând în nederularea procedurii înăuntrul unui termen rezonabil, fapt ce a determinat formularea acțiunii în justiție și implicit, efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate. Altfel spus, chiar dacă acțiunea reclamantului a fost respinsă ca rămasă fără obiect, nu înseamnă că autoritatea pârâtă nu a căzut în pretenții, în condițiile în care „pretențiile” deduse judecății au reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de soluționarea cererii pe parcursul judecății cauzei, reclamantul fiind obligat să efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea să răspundă petiției sale.

2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 1 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 763 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2011.