ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2528/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, obligarea pârâtului la soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române, într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și la plata către reclamanți a sumei de 1000 RON cu titlu de daune morale.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au depus la autoritatea pârâtă cerere pentru redobândirea cetățeniei române, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor legale, încă din anul 2003, primind număr de înregistrare, astfel cum rezultă din dovada depusă la dosar, și, în lipsa unui răspuns, au revenit în data de 19 august 2009 cu o noua cerere de urgentare a soluționării dosarului, însă paratul nu și-a îndeplinit obligația legală de a analiza și soluționa cererea, în pofida depășirii termenului de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004, cât și a celui stipulat în art. 10 din Convenția Europeana asupra Cetățeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, susținând astfel că le-au fost vătămate drepturile fundamentale la petiționare și la cetățenie.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 792 din 12 februarie 2010, Curtea de Apel București – secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții și a obligat pârâtul să soluționeze cererea acestora într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri. Prin aceeași sentință, a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1000 RON daune morale și a sumei de 8110 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții, cetățeni ai Republicii Moldova, și-au exprimat intenția de a redobândi cetățenia română, în temeiul art. 10 din Legea nr. 21/1991, sens în care au depus cerere, înregistrată din anul 2003 și încă nesoluționată.

În speță, prima instanță a reținut că au trecut aproape 7 ani de la înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei, depășindu-se astfel termenul rezonabil de soluționare a cererii reclamanților, prevăzut de art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2002, existând un refuz nejustificat al pârâtului în soluționarea acestei cereri.

Dreptul de soluționare a unei cereri în termen rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționarea echitabilă atât în procedura prealabilă, cât și în contencios, fiind statuat ca atare în Convenția Europeana a Drepturilor Omului - art. 6, iar potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu care Legea nr. 21/1991 se completează în mod corespunzător, prin nesoluționarea cererii reclamanților într-un termen rezonabil, prima instanță constată că aceștia au fost vătămați în drepturile lor legate de aplicarea dispozițiilor legale privind redobândirea cetățeniei, cât și în dreptul de petiționare. În privința daunelor morale solicitare, prima instanță a reținut că sunt întrunite prevederile art. 998-999 C. civ.

pentru acordarea acestora. Prima instanță a avut în vedere că, î n literatura de specialitate, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., sarcina probei în cererea privind acordarea daunelor morale revine reclamantului, conform principiului de drept actori incumbit onus probandi. În speță, prima instanță a reținut că dreptul la acordarea daunelor morale este prevăzut de art. 18 din Legea nr. 554/2004, apreciind că prejudiciul moral invocat de reclamant subzistă fată de atitudinea pârâtului. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motive încadrate în drept în art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea primului motiv de recurs, recurentul-pârât a arătat că prima instanță a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin aceea că i s-a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată, refuzul instanței de a amâna cauza la cererea sa motivată, aducând atingere dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, încălcându-se astfel și principiul contradictorialității, care impune ca nicio măsură să nu fie ordonată de instanță înainte ca aceea să fie pusă în discuția contradictorie a părților. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, recurentul-pârât a susținut că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Astfel, a arătat că în ședința din data de 15 octombrie 2009 cererea de redobândire a cetățeniei care a format obiectul dosarului nr. 5593/RD/2003 a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie, care a întocmit raportul prevăzut de art. 17 din Legea nr. 21/1991, așa încât nu se putea reține refuzul autorității de a soluționa cererea reclamanților, soluționare ce a avut loc anterior pronunțării sentinței recurate. Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate în cauză, recurentul-pârât a susținut că deși în practicaua hotărârii se face referire la suma de 5,90 lei reprezentând taxă poștală și la suma de 800 lei cu titlu de onorariu de avocat, în dispozitiv este obligat la plata acestor cheltuieli în valoare de 8110 RON, pe lângă daunele morale în cuantum de 1000 RON.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a prevederilor art. 304 pct. 5 și 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimații-reclamanți au supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a le soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ., instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată; (2) Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

Din analiza acestui text de lege rezultă cu evidență că instanța nu este obligată să acorde în orice împrejurare un nou termen de judecată, admiterea sau respingerea unei astfel de cereri constituie o facultate prevăzută de lege, lăsată la latitudinea instanței în funcție de convingerile sale, astfel că acest motiv de recurs apare ca nefondat. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta constată că reclamanții s-au adresat autorității pârâte cu o cerere prin care au solicitat redobândirea cetățeniei române încă din anul 2003, în temeiul art. 10 din Legea nr. 21/1991, iar în data de 19 august 2009 au revenit cu o noua cerere, cu același conținut, cu toate acestea pârâtul nu a dat curs solicitării reclamanților.

Pornind de la această situație de fapt, soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a legislației incidente raportului juridic dedus judecății. Prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române formulate conform art. 10, însă complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a cetățeniei române, pentru că art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490 din 9 iulie 2002, impune fiecărui stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

În ceea ce privește criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se poate face abstracție de principiile cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Durata rezonabilă a procedurii se apreciază în lumina acestor principii, în funcție de particularitățile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiționarului și cea a autorităților competente, miza litigiului.

Or, din această perspectivă, instanța de fond a apreciat în mod corect că trecerea unui termen de aproape 7 ani de la data formulării cererii de către reclamanți este în măsură să lipsească de efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991; în plus, fără a face abstracție de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea competentă, Înalta Curte reține că în discuție nu este însăși rezolvarea cererii de redobândire a cetățeniei, ci numai fixarea datei de depunere a cererii, ceea ce constituie încă un argument în sensul caracterului nerezonabil al duratei procedurii. Prin urmare, prima instanță a dat o rezolvare corectă cauzei constatând nesoluționarea în termenul legal a cererii reclamantei privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române.

Referitor la daunele morale la care a fost obligat recurentul-pârât, Înalta Curte constată că acestea nu se justifică. Astfel, pentru acordarea de daune morale nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci reclamantul trebuie să dovedească daunele suferite, iar cererea formulată de reclamanți reprezintă o procedură prealabilă admiterii solicitării de redobândire a cetățeniei române. Indiferent dacă suma solicitată de reclamanți este modică, iar cuantumul daunelor morale este lăsat la aprecierea judecătorului, partea care solicită plata acestora este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu și fapta autorității, or, în speță, acestea nu au fost dovedite, cererea reclamanților fiind deja examinată și avizată pozitiv, fără a se crea un prejudiciu/suferință acestora.

În privința cuantumului cheltuielilor de judecată, constată că acestea sunt în cuantum de 810,00, fiind evident că suma de 8110 RON inserată în dispozitiv reprezintă o eroare de dactilografiere. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că înlătură daunele morale și constată că suma cheltuielilor de judecată este în valoare de 810,00 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 792 din 12 februarie 2010 a Curții de Apel București – secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că înlătură daunele morale și constată că suma cheltuielilor de judecată este în valoare de 810,00 lei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 mai 2011.