ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 318/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării anularea Hotărârii nr. 316 din 8 octombrie 2007 emisă de acesta și recunoașterea situației discriminatorii create prin reglementarea și organizarea desfășurării referendumului privind demiterea Președintelui României, în mai 2007, într-o zi de sâmbătă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că stabilirea zilei pentru organizarea referendumului național într-o zi de sâmbătă, cu programul secțiilor de votare cuprins între orele 8 00 -20 00 poate fi considerată o restricție și o încălcare a dreptului fundamental de vot, stabilit de prevederile art. 36 din Constituția României, a persoanelor aparținând cultelor religioase recunoscute oficial în România, care au ca zi de închinare săptămânală, sâmbăta, iar prin Hotărârea nr. 316 din 8 octombrie 2007, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a hotărât cu majoritate de voturi, cu o opinie separată, că faptele prezentate nu constituie acte de discriminare conform art. 2 și art. 20 din O.G.

nr. 137/2000. Reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Hotărârea nr. 21/2007 a Parlamentului României, a art. 34 din Legea nr. 3/2000 și pct. 29 și pct. 30 din Anexa la H.G. nr. 372/2007, arătând că aceste texte sunt neconstituționale în raport de prevederile art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 29 alin. (1), (2) și (3), art. 36 și art. 53 din Constituția României. Prin încheierea din data de 21 octombrie 2008, Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Hotărârea nr. 21/2007 a Parlamentului României și a punctului 29 și 30 din Anexa la H.G.

nr. 372/2007, ca inadmisibilă, a admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată, iar în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 34 din Legea nr. 3/2000 și înaintarea dosarului în vederea soluționării excepției, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, suspendând soluționarea cauzei pe fond. Prin Decizia nr. 845 din 3 iunie 2009 a Curții Constituționale a fost respinsă excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cauza fiind repusă pe rolul Curții de Apel la 22 iulie 2009. b) Apărările pârâtului La data de 18 septembrie 2009, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus Note de ședință prin care a invocat excepția de tardivitate a promovării acțiunii, în raport de prevederile art. 20 alin. (9) și (10) din O.G.

nr. 137/2000. c) Soluția și considerentele primei instanțe Prin sentința nr. 4207 din 27 noiembrie 2009, Curtea de Apel București a respins excepția de tardivitate a acțiunii, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 316 din 8 octombrie 2007, a constatat că faptele sesizate prin adresa nr. 5367 din 22 mai 2007, intră sub incidența prevederilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000. Cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii, s-a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 20 alin. (9) și alin. (10) din O.G. nr. 137/2000, nu rezultă cu claritate că Hotărârile Colegiului Director pot fi atacate în termen de 15 zile la instanța de contencios administrativ, întrucât în alin. (9), legea face trimitere la legea contenciosului administrativ.

A concluzionat Curtea, că având în vedere că în speța de față reclamanta nu a cunoscut cu claritate termenul în care trebuie să introducă acțiunea, aceasta nu poate fi sancționată cu tardivitatea formulării contestației. Pe fondul cauzei s-a reținut, în esență, că nu există nici o justificare obiectivă în a nu permite și cetățenilor români, adepți ai cultului mozaic sau ai Bisericii adventiste de Ziua a Șaptea să participe la referendumul național, stabilindu-se o excludere pe criterii religioase între aceste persoane și alți cetățeni ai României, adepți ai altor religii, prin împiedicarea implicită și aparent neutră, dar care dezavantajează aceste persoane, față de alte persoane, fără a fi justificată obiectiv.

2. Instanța de recurs Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. a). Recursul declarat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării În motivele de recurs s-a invocat tardivitatea introducerii acțiunii. S-a precizat că hotărârea nr. 316/2007 a fost comunicată la 5 noiembrie 2007, potrivit confirmării de primire, iar termenul de contestare este de 15 zile și curge de la data comunicării. În legătură cu termenul de 15 zile pentru exercitarea căii de atac s-a susținut că acesta este reglementat de art. 20 alin. (9) și (10) din O.G. nr. 137/2000, situație în care este inaplicabil termenul general de 6 luni reglementat de Legea nr. 554/2004, invocându-se în acest sens și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurentul a arătat că hotărârea nr.316/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este un act administrativ jurisdicțional, pentru care nu se formulează plângerea prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Sentința primei instanțe a fost amplu criticată și sub aspectul modului de dezlegare a fondului litigiului. b) Întâmpinarea Intimata Asociația Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință a formulat Întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. S-a precizat că acțiunea a fost introdusă în termen, că și în situația în care s-ar aprecia că hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este act administrativ jurisdicțional, se impune formularea plângerii prealabile, invocându-se prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la fondul litigiului s-a motivat că sentința este legală și temeinică. c) Cererile de intervenție Prin cererile de intervenție, s-a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței primei instanțe, ca legală și temeinică. d) Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, va examina cu prioritate motivul de recurs privind tardivitatea introducerii acțiunii. Situația de fapt Prin Hotărârea nr. 316 din 8 octombrie 2007, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a hotărât că faptele sesizate de reclamanta Asociația Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință nu constituie acte de discriminare. În hotărâre s-a prevăzut că această hotărâre se poate ataca la instanța de contencios administrativ potrivit O.G.

nr. 137/2000 și Legii nr. 554/2004. Hotărârea a fost comunicată reclamantei la 5 noiembrie 2007. Acțiunea împotriva hotărârii s-a introdus la Curtea de Apel București la data de 22 iulie 2008. Legislația aplicabilă O.G. nr. 137/2000, art. 16 - Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, denumit în continuare Consiliul, este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar și totodată garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte. Art. 17 . - În exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul își desfășoară activitatea în mod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influențată de către alte instituții ori autorități publice.

Art. 20, alin. (9) - Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii.

Alin. (10) - Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu Legea nr. 554/2004, art. 1, alin. (1): În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații lit. c)- act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; lit. d) - act administrativ-jurisdicțional - actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială; Art. 7, alin. (1)- Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Din analiza prevederilor legale aplicabile în speță, se constată că hotărârile pronunțate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au caracterul unor acte administrativ-jurisdicționale, astfel cum sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004. Potrivit textului citat actul administrativ jurisdicțional este actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială. În doctrina de specialitate s-a definit actul administrativ jurisdicțional ca fiind actul juridic pronunțat (emis) de un organ cu atribuții jurisdicționale care funcționează în cadrul unui organ al administrației publice pentru a soluționa, cu putere de adevăr legal, după o anumită procedură, un conflict juridic, stabilit prin lege, în competența acestor organe.

În speță, potrivit art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 137/2000, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este o autoritate de stat, în domeniul discriminării, autonomă, care își desfășoară activitatea în mod independent. În vederea constatării unei fapte de discriminare, Consiliul sesizat de o anumită parte, citează părțile, analizează faptele investigate pe baza oricăror mijloace de probă și pronunță o hotărâre de soluționare a sesizării. Având în vedere caracteristicile procedurii, aceasta se circumscrie activității jurisdicționale și ca urmare actul pronunțat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este un act administrativ jurisdicțional. Actul administrativ jurisdicțional se contestă potrivit legii speciale și nu intră sub incidența art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că pentru aceste acte nu se mai efectuează procedura prealabilă.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 se formulează recursul grațios sau ierarhic, după caz, în cazul vătămării unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ individual sau normativ. Actul administrativ individual sau normativ este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. În cazul actului administrativ jurisdicțional, așa cum s-a explicat în precedent, prin acesta nu se organizează executarea legii, ci se pronunță o hotărâre în soluționarea unui conflict juridic, dat de lege în competența unei autorități administrative independente, după o procedură bazată pe principiul contradictorialității, al asigurării dreptului la apărare.

Așadar, actul administrativ jurisdicțional nu intră în sfera actului administrativ pentru care se efectuează procedura prealabilă. În jurisprudența Curții Constituționale, sens în care exemplificăm decizia nr. 1470 din 10 noiembrie 2009, s-a arătat că, potrivit prevederilor O.G. nr. 137/2000, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este un organ administrativ cu atribuții jurisdicționale, care se bucură de independența necesară îndeplinirii actului administrativ jurisdicțional. Calea de atac care se exercită împotriva hotărârii Colegiului director prin care s-a soluționat o sesizare este acțiunea la instanța de contencios administrativ. Termenul de exercitare a acțiunii decurge din prevederile art. 20 alin. (10) din O.G.

nr. 137/2000, respectiv 15 zile de la data comunicării hotărârii, în cazul în care hotărârea nu este atacată în acest termen ea dobândește caracter executoriu. Prin caracterul executoriu se înțelege potrivit art. 377 C. proc. civ. o hotărâre irevocabilă, în speță hotărârea Colegiului director rămâne irevocabilă dacă împotriva acesteia nu se exercită acțiunea în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii. De altfel, prin decizia nr. 1494 din 10 noiembrie 2009, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000 sunt constituționale, că termenul de introducere a acțiunii rezultă din textul menționat și că stabilirea procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, condiționat ca procesul de legiferare să se circumscris cadrului constituțional.

S-a mai reținut de asemenea că reglementarea cuprinsă în art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000 satisface exigențele impuse de normele constituționale, precum și cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. d) Soluția instanței de recurs Înalta Curte apreciază că acțiunea reclamantului este tardiv introdusă, cu depășirea termenului de 15 zile reglementat de art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000, situația în care instanța de fond a dat o dezlegare greșită excepției invocate prin întâmpinare. Având în vedere că este fondată excepția tardivității introducerii acțiunii, devine inutilă examinarea celorlalte critici formulate prin motivele de recurs, urmând ca în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul să fie admis, să se modifice sentința primei instanțe, în sensul că se va respinge acțiunea ca tardiv introdusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr. 4207 din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei Asociația Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință , a tardiv formulată. Respinge cererile de intervenție în interesul reclamantei, ca neîntemeiate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2011.