ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1938/2010

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

de Apel

Prin sentința nr. 4046 din 19 noiembrie 2009,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării Decretului

Președintelui României nr. 1507 din 22 octombrie 2009 pentru organizarea unui

referendum național, formulată de reclamantele Asociația Pro Democrația și

Agenția de Monitorizare a Presei ; pe cale de consecință, prima instanța a

respins cererea reclamantelor, ca inadmisibilă. Prin aceeași sentință, instanța

de judecată a admis cererile de intervenție accesorii, formulate de G.G.B. și N.E.

în interesul pârâtului Președintele României.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că Decretul

Președintelui României nr. 1507 din 22 octombrie 2009, a cărui executare se solicită a fi suspendată în cauză, nu constituie un act administrativ

supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ,

potrivit Legii nr. 554/2004, nefiind admisibilă cererea de suspendare a

executării acestui act, care este de natură constituțională.

Reține prima instanță

că, față de natura constituțională a actului contestat, devin aplicabile

dispozițiile art. 11 alin. (1)

lit. b)

pct. c, coroborat cu art. 46 și 47 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și

funcționarea Curții Constituționale, republicată, care reglementează competența

exclusivă a acestei autorități cu privire la organizarea și desfășurarea

referendumului.

declarate în cauză

î

mpotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs

reclamantele, precum și intervenientul în interesul pârâtului G.G.B.

2.1. Recurentele - reclamante

Asociația Pro

d

emocrația și

Agenția de Monitorizare a Presei au formulat critici pe care le-au încadrat în

prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., arătând, în esență,

următoarele:

-

i

nstanța a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității în art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de suspendare a

executării pe care au formulat-o.

p

e

de o parte, excepția a fost invocată în scris prin întâmpinarea semnată de un

consilier prezidențial - șef al Departamentului constituțional - legislativ al

Administrației Prezidențiale, care nu fusese împuternicit prin decret al

Președintelui României, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1994,

privind serviciile din subordinea Președintelui României, și care nu întrunea

cerințele impuse pentru reprezentarea în justiție prin art. 31 din Decretul nr.

31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, art. 68 alin. (4) C. proc.

civ. și art. 1 și 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și

exercitarea profesiei de consilier juridic. Pe de altă parte, excepția a fost

susținută oral de un consilier de stat care, prin prisma acelorași dispoziții

legale, nu avea competența de a-l reprezenta în instanța pe intimatul-pârât.

-

s

entința recurată nu cuprinde motivele

pe care se sprijină și a fost dată cu aplicarea greșită a legii din punct de

vedere procedural, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de

constatare a inexistenței Regulamentului de organizare și funcționare a

Administrației Prezidențiale, a cărei admitere ar fi avut ca efect nulitatea întâmpinării

prin care a fost invocată excepția și a interpretat fundamental greșit

prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din

subordinea Președintelui României, ale art. 2 și 3 din Legea nr. 514/2003 privind

organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și ale Legii nr. 51/1995

privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat;

- Sentința recurată

nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii și a

fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii din punct de vedere

substanțial, critică în dezvoltarea căreia a arătat că raportul juridic dedus

judecății nu este exclusiv de drept constituțional, ci are natură juridică

mixtă.

n

u există impedimente de

principiu pentru controlul de legalitate pe calea contenciosului administrativ,

decretul ce formează obiectul cererii de suspendare a executării fiind un act

administrativ în sensul art. 52 alin. (1) și art. 126 alin. (6) din Constituția

României și al art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nesupus

niciunuia dintre finele de neprimire prevăzute de Constituție și de Legea

contenciosului administrativ.

2.2. Recurentul - intervenient

G.G.B. nu și-a încadrat în drept motivele de recurs, arătând, pe de o parte, că

instanța a răstălmăcit cererea de intervenție pe care a formulat-o în nume

propriu, pentru protejarea dreptului la vot și, pe de altă parte, că

Președintele României nu a avut o reprezentare adecvată în proces.

intimatului - pârât Președintele României

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, Președintele României, prin Administrația Prezidențială, a

formulat, în esență, următoarele apărări:

3.1. Calitatea de

reprezentant a Departamentului Constituțional Legislativ din cadrul

Administrației Prezidențiale, decurge din prevederile art. 1 și 2 din

Legea nr. 47/1994, iar Regulamentul de organizare și funcționare a

Administrației Prezidențiale a fost aprobat prin Decizia nr. 7 din 14 mai 2008,

emisă în conformitate cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1994.

Sfera actelor

juridice emise de Președintele României nu se limitează la decrete, acestea din

urmă fiind circumscrise atribuțiilor prevăzute de Constituția României, în

sensul art. 100 alin. (1) din Legea fundamentală.

3.2. Potrivit art. 4

din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de

consilier juridic, acesta are atribuția de a aviza și contrasemna actele cu

caracter juridic „în condițiile legii și ale regulamentelor specifice

unității”. Or, în cazul consilierilor prezidențiali, ai consilierilor de stat,

și ai consilierilor juridici din cadrul Administrației Prezidențiale, atribuția

respectivă este prevăzută în art. 17 din regulamentul menționat la punctul

anterior.

3.3. Dispozițiile art.

68 alin. (5) C. proc. civ., invocate de recurentele-reclamante, se referă

exclusiv la reprezentarea în justiție a persoanelor fizice.

3.4. Natura juridică

a decretului contestat și competența Curții Constituționale în analiza legalității

acestuia au fost stabilite prin Hotărârea nr. 33/2009 a Curții Constituționale,

în soluționarea unei contestații depuse chiar de recurentele - reclamante,

potrivit art. 146 lit. i) din Constituția României.

intimatei - interveniente N.E.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimata - intervenientă a invocat excepția lipsei de interes

în promovarea căii de atac, arătând că actul administrativ a cărui suspendare

de executare a fost solicitată și-a produs efectele la data de 22 noiembrie

2009, când a avut loc referendumul național, motiv pentru care interesul nu mai

întrunește condiția de a fi actual. În subsidiar, a solicitat respingerea

cererii de recurs ca rămasă fără obiect, pe baza acelorași motive.

5.Procedura derulată în

recurs

Prin notele scrise

depuse la dosar la data de 4 martie 2010, recurentele-reclamante au invocat

excepția de nelegalitate a Deciziei Președintelui României nr. 7 din 14 mai 2008

privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Administrației

Prezidențiale (nepublicată), a deciziei Președintelui României de numire a

d-lui C.C.D. în funcția de consilier de stat la Departamentul Constituțional - legislativ din cadrul Administrației Prezidențiale (nepublicată)

și a Decretului Președintelui României nr. 1390 din 30 decembrie 2005, pentru

numirea unui consilier prezidențial, publicat în M. Of., Partea I, nr. 4 din 3

ianuarie 2006 și au solicitat sesizarea Curții de Apel București în vederea

soluționării excepției de nelegalitate, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-intervenient

a depus la dosar un set de înscrisuri constând în principal în plângeri penale

legate de modalitatea de soluționare a unor cauze aflate pe rolul instanțelor

de judecată sau pe rolul unor unități de parchet și în rezoluțiile primite ca

răspuns la aceste demersuri, care nu se află într-o legătură directă cu

obiectul cauzei de față.

În ședința publică

din data de 16 aprilie 2010, Înalta Curte a invocat din oficiu, pe cale de

excepție, caracterul neavenit al recursului intervenientului, în raport cu prevederile

art. 56 C. proc. civ.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cu

prioritate excepțiile dirimante menționate în practicaua prezentei decizii,

potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs în temeiul art.

316, corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că ambele sunt întemeiate,

pentru considerentele care urmează.

reclamanților Asociația Pro Democrația și Agenția de Monitorizare a Presei

Prin cererea de

chemare în judecată, cele două asociații au solicitat instanței de contencios

administrativ să dispună suspendarea executării Decretului Președintelui

României nr. 1507 din 22 octombrie 2009, publicat în M. Of. al României, Partea

I, nr. 714 din aceeași dată, prin care s-a dispus organizarea referendum național

la data de 22 noiembrie 2009, în temeiul art. 90 din Constituția României.

Mai înainte de a păși

la examinarea legalității soluției de respingere a cererii ca inadmisibilă,

prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte a apreciat că se impune

a se verifica dacă în raport cu obiectul cererii și al actului juridic dedus

judecății, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac.

Interesul constituie

una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în

momentul declanșării procedurii judiciare prin formularea cererii de chemare în

judecată, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

Cum suspendarea de

executare este o măsură provizorie, constând în întreruperea sau amânarea

vremelnică a efectelor actului juridic dedus judecății, iar Decretul nr. 1507/2009

al Președintelui României și-a produs deja în întregime efectele, prin organizarea

referendumului național la data de 22 noiembrie 2009 și confirmarea

rezultatelor acestuia prin

h

otărârea

nr. 37 din 26 noiembrie 2009 a Curții Constituționale a României, publicată în M.

Of., Partea I nr. 923 din 30 decembrie 2009, este evident că în acest moment nu

mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curții de

apel.

În consecință, Înalta

Curte va admite excepția lipsei de interes, soluție ce face de prisos

verificarea condițiilor de admisibilitate a excepției de nelegalitate invocate

de recurentele-reclamante și cercetarea motivelor de recurs formulate de

acestea.

intervenientului G.G.B.

Potrivit art. 56 C.

proc. civ., „apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia

dintre părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a

făcut ea însăși apel sau recurs”.

Având în vedere că

demersul procesul al părții a fost calificat drept cerere de intervenție

accesorie în interesul pârâtului Președintele României, iar pârâtul, câștigând

procesul în primă instanță, nu a formulat recurs împotriva sentinței, Înalta

Curte constată că recursul intervenientului are caracter neavenit, excepția

invocată din oficiu în acest sens fiind întemeiată.

soluției adoptate în recurs

Ținând seama de toate

aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca efect al excepțiilor

dirimante menționate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantele Asociația Pro Democrația și Agenția de Monitorizare a

Presei împotriva sentinței nr. 4046 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de

interes.

Respinge recursul

declarat de intervenientul G.G.B. împotriva aceleiași sentințe, ca neavenit.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2010.