ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 90/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 13

iulie 2010 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul B.M. a contestat Hotărârea

nr. 15259 din 08 iunie 2010 a Casei Județene de Pensii Bihor prin care i s-a

respins cererea de recunoaștere a calității de beneficiar al O.G. nr. 105/2009

aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că s-a născut în data de 26 iunie 1943 în comuna Jebel,

jud. Timiș, unde părinții săi au fost refugiați din anul 1940.

Nașterea a fost

înregistrată în Registrul stării civile în data de 28 iunie 1943, fiind

eliberat certificatul de naștere.

Părinții săi au

revenit în satul Mihai Bravu, jud. Bihor, de unde au fost expulzați în anul

1945.

Prin Sentința nr.

1378/LM din 17 noiembrie 2010, Tribunalul Bihor a admis excepția de

necompetență materială invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și a

declinat soluționarea contestației în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de

contencios administrativ.

Prin întâmpinarea

înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 26 ianuarie 2011, pârâta a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința nr.

57/CA/2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal a admis contestația formulată de reclamantul B.M., a

anulat Hotărârea nr. 15259 din 08 iunie 2010 emisă de pârâtă și a obligat

pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al dispozițiilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 26 iunie 1943 - 06 martie

1945.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele:

Prin hotărârea

contestată a fost respinsă cererea formulată de reclamant, întrucât acesta nu

era născut la data strămutării părinților acestuia.

Curtea a reținut că

din înscrisurile de la dosar rezultă faptul că în Registrul de evidență a

refugiaților din Ardeal din anul 1941 figurează B.P. din localitatea Mihai

Bravu, cu soția E. și copiii V., P., B., S., iar reclamantul s-a născut la data

de 26 iunie 1943 în localitatea Jebel, jud. Timiș, din părinții B.P. și E. iar

pe frații acestuia, născuți la momentul expulzării, îi chema B., S., V., I. și

P.

A mai reținut Curtea

că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în perioada în care părinții săi

erau expulzați și prin urmare este îndreptățit să beneficieze de prevederile

O.G. nr. 105/1999, fiind și el persoană expulzată în perioada 26 iunie 1943 -

06 martie 1945.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o

pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit

dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Recursul este

nefondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este de

necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut în

perioada refugiului părinților săi B.P. și B.E. care au fost refugiați din

motive etnice în perioada septembrie 1940 - martie 1945 din localitatea Mihai

Bravu, jud. Bihor, în localitatea Jebel, jud. Timiș.

Fiind născut în

perioada de refugiu, la data de 26 iunie 1943, reclamantul a împărtășit

situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului

care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față

de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000, și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 57/CA/2011

din 25 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2012.

Irevocabilă.